Să vedeţi ciudăţenia naibii ce primesc astăzi prin mail de la Evie (aka Doamna Haudi Partânăr). Ofertă de ciocolată. Cu alte cuvinte, acelaşi produs (după mine ciocolată fiind condamnată să rămână pentru vecie unul şi acelaşi produs) dar cu alte forme. Acum nu mai rămâne decât să ne mirăm de lumea în care unii dintre noi cu eclavie trăim... Să presupunem că mâncaţi ciocolată, ceea ce nu este şi cazul meu, aţi putea mastica astfel de produse? De aici am tras concluzia că trăim într-o lume a formelor, orice poate căpăta orice formă dorim, orice formă concretă, ce poate fi reprodusă. Probabil că de aici degenerările, suntem iremediabili sclavii formelor... Să ne mai mirăm acum că a existat Bokasa, sau irlandezul canibal al cărui nume îmi scapă (era tot african-american, dar irlandez!) care îşi tăia amantele, porţiona şi le gătea în propriul său local? Nu, deloc.Orice lucru care a căpătat şablon poate fi mâncat. E drept că între a mânca produsul concret şi alter ego-ul acestuia din ciocolată este preferabilă ultima variantă, şi totuşi, parcă ceva tot este în neregulă. Cum la ex-cremente există deja mulaj, ştiu ce spun, tocmai am primit unul de Crăciun, cred că v-am povesti despre dânsul, un banal suport de pix, bănuiesc că nu este nici o problemă să se fabrice ciocolată după chipul şi asemănarea sfântului kkt. Avantajul ar fi că există şanse ca atât canibalii, cât şi scatofagii să renunţe la ciocolată şi să exceleze în rândul oamenilor prin măselele de o sănătate fărăr cusur. Halal avantaj.
Singura speranţă a omenirii este ca lucrurile să îşi piardă formele. Vezi exemplu cu "dorul". În veci cred că nu veţi întâlni un român cu pasiune morbidă pentru dor. Vorba prietenilor când mă agitam că am pierdut la Hattrick: "ei nu există!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu