Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

luni, decembrie 22, 2008

Stai niţel, calm...

Am vrut să scriu altceva, ceva stupid, urât, plin de nonsensuri, ceva de care mi-e frică să mă apropii iar atunci când trebuie să o fac, scrâşnesc din dinţi şi îmi rup nervos pieliţa din colţul unghiilor. Din fericire, nu ştiu dacă din întâmplare, dar din fericire mai mult ca sigur am fost deraiat de la acest infect demers, fetid pentru exterior poate, dar sănătos pentru organismul meu supra toxificat. Alegerea aici, de faţă, poate nu e cea mai fericită alternativă, şi totuşi, credeţi-mă un interviu Patapievici - Pleşu pică al naibii de bine înaintea sărbătorilor, ca un post cerebral după atâtea "vedete" de nişă impuse, până la sufocare cu toate trăirile lor urât mirositoare şi pline de bube.

Iată mai întâi cele şapte superbe episoade de dialog după care revin:
















Vă sună cunoscut argumentul "gone fishing"? Dacă nu vă zic în două vorbe despre ce e vorba: el, Bing, şi el Satch se hotărăsc să o rupă cu toată lumea, cu rutina, cu vecina, de serviciu nici nu se mai discută şi "I'd say no more work for mine (welcome to the club) On my door I'd hang a sign Gone fishin instead of just a-wishin", evadăm în irealitatea imediată. În orice caz, cred că a venit vremea să i îi respectăm mai mult şi să învăţăm mai multe de la colegii noştri care, după opt ore de lucru exploatează la maxim funcţiile telefonului mobil, solicitând, cum mulţi dintre noi nu o facem butonul roşu, de închis. Poate nu se ştie, aşa că îmi voi face datoria şi vă voi explica că acest lucru se rezolvă ţinându-l apăsat mai mult de 10 secunde. Din acel moment, pentru restul colectivităţii, tu, iubitorule de tehnică modernă căreia i-ai picat victimă fără să-ţi dai măcar seama eşti "la pescuit". De fapt, în definitiv, pescarii sunt aşa cum le-o spune şi renumele nişte mari mincinoşi care se dau loviţi în aripă motivând că s-ar fi dus pe baltă. S-au dus sadovenienele vremuri când pescarii şi vânătorii erau oameni de onoare şi dacă vă veţi documenta puţintel veţi observa că pescarii trăiesc mai mult comparativ cu restul restul oamenilor muncii care nu au acest hobby.

Şi acum anecdota cu Nea Părvu şi Georgică, pildă care poate fi privită la fel de bine atât din perspectiva angajatului chiulangiu, vezi pastilele moralizatoare dinainte de 89 dar şi din perspectiva celui conştient că este bine să îşi delimiteze timpul dedicat familiei şi autoconservării celui alocat serviciului. Nu vreau în cele ce urmează să fac o apologie neseriosului, omului care după serviciu îşi închide mobilul, ci aş dori doar să prezint o alternativă şi anume, brevetarea serviciului de telefonie care fix dupa 8 ore de lucru se blochează cu desăvârşire până a doua zi, în egală măsură pentru subalterni cât şi pentru şefi. Adio stres profesional, asta şi cu condiţia ca timpul liber să nu îl petrecem în faşa televizorului cu ochii la ştiri pentru a afla dacă nu cumva în lipsa noastră au explodat birourile... Şi acum "it's Pârvu time": sună Nea Pârvu în sfântă zi de duminică pe unul dintre muncitorii din subordinea sa pentru a-i da de lucru, Bună ziua doamnă, sunt inginerul Pârvu şi aş dori să vorbesc cu soţul dumneavoastră. Răspunde soţia vai, domnu inginer, soţul meu e la spital că nu se simte bine... Sună Nea Pârvu din nou un alt muncitor, aceeaşi prezentare: Bună ziua doamnă, sunt inginerul Pârvu şi aş dori să vorbesc cu soţul dumneavoastră. Răspunde soţia vai, domnu inginer, soţul meu e plecat la piaţă şi pe urmă se duce la mama că e bolnavă, dar când revine acasă îi spun că l-aţi căutat... Pescari desăvârşiţi. Vine şi rândul "angajatului tâmpit", Nea Pârvu sună: Bună ziua doamnă, daţi-mi-l şi mie pe Georgică, la care soţia "Georgicăăăă, la telefon, te caută cineva" şi Nea Pârvu, acoperind vesel microfonul telefonului: "Te-am prins Georgică *****te-n cur!"

Ce e bine să învăţăm din cele de mai sus? Că trebuie să fim foarte atenţi cu cine vorbim la telefon. Dacă persoana de la celălalt capăt al firului nu se prezintă este necesar să întrebăm: Dar cine îl/o caută? Pentru că nu poţi şti niciodată dacă nu cumva ţi se spune pe la spate "Georgică". În orice caz, tot respectul pentru cei care după orele de program nu îmi răspund la telefonul de serviciu!

Niciun comentariu:


Pleased to meet you, hope you guess my name...