Aţi văzut vreodată un şpăgar care să scoată banii din plic, să îi împăturească şi să îi strecoare în buzunarul de la spate, după care să vă înapoieze plicul? Nu vă grăbiţi să spuneţi că un astfel de gest ar fi deosebit de jignitor, deoarece ar însemna că din principiu nu consideraţi deloc jignitoare şpaga, ceea ce nu e adevărat. Răspunsul e NU! Şpăgarul face un joc de totul sau nimic. Îi strecori plicul, îl ia cu totul, chiar dacă ulterior aruncă la gunoi plicul pe care poate unii, mult mai săraci nu şi-l permit. Ştiu că sună patetic dar încerc să trasez bazele unui silogism, puţină răbdare, rogu-vă!Aşadar vine controlul peste tine, bărbat înstărit, posesor de firmă şi te prinde cu tot felul de chestii. Tu ce faci în situaţia asta, mai ales când realizezi că dacă faci scandal pierzi mai mult decât dacă te hotărăşti să laşi de la tine, vorba unui unchi de la munte: le dau de mâncare ca să îmi asigur eu prosperitatea 10 ani de-acum încolo? Îi inviţi pe domnii de la control la o masă copioasă. În astfel de situaţii sunt trimişi la cumpărături şoferul firmei şi femeia de serviciu, dar, cu unele excepţii se mai întâmplă să vină şi contabila, femeie cu gusturi puţin mai rafinate. Banii sunt numeroşi, nu trebuie să se uite la preţ ci să cumpere cele mai scumpe produse, pentru a-i flata cât mai mult pe controlori. Brânză cu cât mai mult mucegai, fructe de mare, pâine neagră, câteva sticle de Metaxa, ce rămâne poate iau acasa invitaţii şi evident, câteva sticle de bere. La bere nu o nimeresc, cumpără una ieftină, populară, din obişnuinţă, din uzanţă. O bere cu promoţie. Potul cel mare un apartament ultracentral şi ultramobilat.
Momentul cu cimentul se produce. Controlorii se ospătează pe cinste, fac bancuri, vorbesc cu cei care tocmai scăpaseră de amendă despre situaţia dificilă, despre cât de ticăloşi sunt unii oameni, experienţe personale, una-alta şi, pe şestache îşi strecoară ba în buzunarul de la haină, ba în buzunarul de la piept de sub vestă plicurile cu pricina, care se aflau, nimeni nu s-ar fi aşteptat, în şerveţelele pe care nici unul nu şi l-a pus la gât. Învăţătură de minte, altădată să pună plicurile în farfurie sau mai discret, pe scaun, pentru că cine ştie, dai peste unul mai neatent, aruncă şervetul pe te miri unde şi pe urma te trezeşti că se uită urât la tine, că nu l-ai uns. Toate bune şi frumoase, numai că oamenii par nemulţumiţi. Totul a mers bine şi totuşi ceva le lipseşte. Agitaţie mare, femeia de serviciu întreabă unde sunt capacele de la sticlele de bere şi începe să caute în gunoi. Odată găsite se îndreaptă cu ele spre biroul devenit peste noapte sală de mese. Domnii controlori ceruseră şi capacele, să vadă dacă nu cumva câştigaseră potul cel mare.
După cum vă spuneam: aţi văzut vreodată un şpăgar care să ia doar o parte iar restul din şpagă să v-o înapoieze?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu