Cunoaşteţi fără doar şi poate coperta la Houses of the Holy, a lui Led Zepp. Ei bine, zilele trecute am avut un vis. Nu am visat Led Zepp, însă ulterior am realizat că tot visul meu era o variaţiune pe baza acestei coperţi. Nu am vrut şi nu vreau nici acum să îl interpretez, prin urmare am să mă mulţumesc să descriu doar vizualul pe care îl am în faţa ochilor şi acum. Se făcea că dintr-o dată mă aflam într-un golf, modest, dar tot golf, cu nivelul apei foarte jos - prin urmare nenavigabil. Printre mătasea broaştei şi pietre, din abundenţă pluteau următoarele lucruri: jucării de toate culorile şi din toate materialele posibile (evident plastic şi lemn) şi animale fel de fel de la raţe, broaşte şi peştişori în toate culorile posibile până la pisici, câini, anemone etc. Culorile spuneau tot. Parcă dacă nu mă înşel apa mai şi fierbea din loc în loc. Efectiv era suficient să te apleci, oriunde, pentru a apuca dintr-un foc câte două obiecte cu fiecare mână. imaginaţi-vă un bazar, dar nu pe tarabe şi pe luciul apei.
Apoi casa, pe care nu mi-o amintesc în amănunt. Cert este faptul că nu era mare lucru de capul ei, dar nu asta e important, ci faptul că la un moment dat, agentul imobiliar, pentru că exista şi aşa ceva îmi spune: Sper că ştiţi că va fi legat în curând cu canalul Dunării. Aşadar în curând voi putea pluti cu toate lighioanele din lume, călare pe un căluţ de lemn până la Bucureşti sau cine ştie, până în Austria. Îmi va trebui barcă. Sau o plută. Negreşit. De asemenea, nu am visat asta dar e clar că vine la pachet, nu îmi vor lipsi sirenele. La ceas de sară acestea vor ieşi cu partea superioară a corpului lor, făcându-şi loc printre drăcăriile plutitoare şi vor începe să îmi cânte. Ia cu tine şi inima inima meaaaaaa... Sau poate sexy, sexy ştiu că mă vrei, toată noaptea te gândeşti la feemei....
Mişto, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu