Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

miercuri, septembrie 07, 2011

De ce se dezbracă în Playboy femeile faine?

Cred că v-am povestit mai demult că am început să citesc în mod organizat romanele poliţiste cu Maigret. Ceea ce puţini dintre noi realizăm, odată prinşi de mrejele acestor fantezii este că Maigret nu există, vorba Doamnei, când îi povesteam cu aplomb ce echipă minunată de hattrick am: "domne', tu înţelegi că ei nu există?" La fel şi cu Maigret. El nu există. Mai mult, el nu este un zeu. Trebuie pornit de la evidenţa că ni se oferă şansa de a citi doar cazurile rezolvate de comisarul francez, niciodată rateurile. Simenon nu era nici tâmpit, nu avea nici măcar o singură genă nice-ană care să îl fi îndemnat să îşi dea foc la valiză şi să scrie despre cel puţin un caz nerezolvat. E savuroasă perspectiva de a-l scoate la pensie şi de a îl prezenta pe Maigret în mizerie, numai că nu s-a ajuns niciodată la aşa ceva. Prin urmare, astfel de poliţişti, comisari, detectivi nu există. Ei rezolvă unul-două cazuri, poate unele dintre ele soluţionate chiar aleatoriu şi gata. În rest îşi petrec timpul dând puţin jos burta, bând beri, mâncând donnuts sau culcându-se cu femei circumstanţiale. Dacă ar fi fost altfel până acum cred că România, şi nu numai ar fi fost copleşită de poliţişti eroi. Din nefericire gloria lor supravieţuieşte câteva zile, eventual mai multe dacă ulterior provoacă un scandal sau se descoperă ceva savuros din existenţa lor intimă. Gloria nu cântă!


Până la urmă accentul trebuie să cadă pe mister, care, de prea multă plictiseală de multe ori se lasă descifrat. Şi despre jocul straniu şi veşnic pasibil de plictiseală al coincidenţelor.


De ce femei faine de altfel se hotărăsc să pozeze în Playboy (făcând abstracţie de numărul zerourilor)? Probabil pentru că misterul lor nedevoalat se plictiseşte să mai aştepte. Îl aşteaptă cât îl aşteaptă pe plutonierul Căpşună, după care jos hăinuţele! Aproape cioranian să treci pe lângă o astfel de femeie, devenită iepuraş Playboy şi să-ţi spui: aş fi putut să îţi descopăr taina...


P.S.

Citesc "Zen", jurnalul lui Mircea Cărtărescu. De aici mi se trage filozofia asta de cârciumă!

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...