Aţi încercat vreodată să vă explicaţi de ce noi, românii am rezistat cuminţi, atâţia ani sub dictatura comunistă, complăcându-ne ba chiar făcând eforturi să supravieţuim? Poate că v-a lipsit o absenţă îndelungată din România, urmată de o vizită, preferabil scurtă, în prezent. Eu am făcut lucru ăsta şi am primit explicaţia. Am scris mai înainte de "şocul" pe care l-am avut în Bucureşti, confruntându-mă cu vânzătorii nesimţiţi, care te reped din orice. Ceri nişte covrigi şi se deschide cutia Pandorei. Pun pariu că vânzătoarea în cauză nu o duce pe roze, şi cu toate astea, seara, când ajunge acasă este liniştită, duioasă şi înţelegătoare. De ce? Pentru că şi-a consumat nervii la locul de muncă. Pentru că probabil a făcut acelaşi lucru şi pe stradă, şi în autobuz sau tramvai. Ca ea sunt convins că se comportă cam toţi. Debuşee la locul de muncă. Pentru a putea să ducem mai departe pe umerii noştri greul existenţei. Pentru a nu ne omorî soacra, socrul, pisica, căţelul, venicii, pentru a nu face excese care ne-ar declasa. Pentru că aşa am rezistat şi sub Ceauşescu, acceptând toate împuţiciunile. Bârfind colegii, turnându-ne colegii sau vecinii, violentând animalele altora. Ajungeam acasă vlăguiţi, băgam ceva la stomac şi nani. Şi a doua zi din nou, de la capăt. Claxonăm ca animalele, urlam din senin, flegmăm pe stradă. Acasă iarăşi ne ajutăm vecinele în vârstă, le ducem plasele până la lift şi tot aşa. În prima jumătate a zilei însă NU. Atunci suntem la consum maxim. Atunci lăsaţi-ne în pace. Vă garantăm seri liniştite, romantice!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu