Yoohoo and friends - din lumea celor care la noi nu cuvântă

Fiul nostru s-a mai îmbogățit ieri cu încă trei maimuțoi din seria ”Yoohoo and friends” (încă nu l-am depistat pe numitul Yoohoo), motiv profund pentru câteva minute de fericire și de ros coada. Dintre aceștia, doi au fost ușor de identificat, de aceea au și căpătat ușor nume: Vuplea și Lemurache. Cel de-al treilea, în imagine, după serioase brain-storming-uri s-a ales cu apelativul de Luburici. Nu mă întrebați despre utilitatea acestora, pentru că din punctul meu de vedere, este zero. Pentru copiii rozători de etichete, ca al nostru și acesta are etichetă. Deci au eventual o utilitate în absorbția salivei. Au ochi mari, inteligenți, probabil aceasta fiind și cheia atracției pe care o stârnesc în rândul copiilor.

Cei trei maimuțoi achiziționați în București, respectiv CORA, deși la același preț echivalent celui din occident prezintă două neajunsuri (unul depistat de profanul de mine, altul de BebeBebe, mult mai profundă). Nu au muzicuță în stomac, prin urmare după repetate apăsări pe torace pot fi mai degrabă resuscitați decât să fie făcuți să cânte și au o blăniță calitativ inferioară celor din occident. Probabil că ai noștri sunt fabricați pe vapor, dat fiind că nici eticheta nu prea cadrează...

În final mă întreb retoric: cine este totuși Yoohoo? Mi se spune că numitul Vasili ar fi Yoohoo, doar că nu pe verde, ci pe albastru. Am uitat să vă spun că fiul nostru mai avea deja doi maimuțoi, iar aceștia, urmare a ”respectului” pe care l-am purtat grupului Milli Vanilli (să nu crezi nimic!) - botezat live, la radio de Lucia Popescu Moraru, pe vremuri ”Milli și prietenul său Vanilli” - au fost numiți Milli (fetița roz) și Vasili (băiețelul). Cine este totuși Yoohoo?