Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

vineri, mai 28, 2010

Un pardon zis pe trotuar face mult rău la moral

Scuze pentru absență. Nu mai lărgesc pelteaua, sunt motivat și mai mult decât atât, promit să îmi scot pârleala în cel mai scurt timp pentru că de data aceasta sunt foarte motivat dar și încrâncenat. Să vă spun despre ce e vorba.

Mai mult ca altădată, de data aceasta am petrecut destul timp în București. Nu foarte mult dar suficient ca să îmi confrunt impresiile dar și sentimentele. Am descoperit de această dată un București urât, isteric și abrutizant. Nici o legătură cu orașul pe care îl iubeam, în care mi-am petrecut cel puțin 2 decenii de viață și despre care am scris atât de de bine încât se pare că le-a plăcut și altora. Bucureștiul 2010 este, după mine de nerecunoscut. De data aceasta mă voi limita la o reacție umană pe care nu o înțeleg. Teama de a spune pardon.

Mergi pe stradă. Nu ești singur ci în grup. Trotuare înguste și unde nu sunt foarte înguste, au grijă șoferii nesimțiți să le îngusteze. Prin urmare, refuzând să refuzăm socializarea, mergem în grup pe stradă și vorbim. Ceilalți trecători din spatele nostru sunt exasperați. Nu aș putea să vorbesc despre toate aceste lucruri dacă nu mi s-ar fi întâmplat ca o dată să ma aflu în spatele grupului - ochiul meu pineal este nefuncțional. Oameni singuri, nervoși, isterici, agitați, care se chinuie să intre în ritmul de mers al grupului și care se iau cu mâinile de cap. Nu vorbesc, nu te roagă să le faci loc. Pur și simplu încetinesc ritmul și se strâmbă. Când cineva din grup simte intenția de depășire și se dă la o parte, pietonul trece grăbit. Probabil că dacă nu am fi fost mai mulți ne-ar fi luat și la bătaie. Poate că ar fi fost haios, la câte surprize am avut în București nu m-ar mira ca cineva filiform să îmi scuture cele peste 100 de kile. Dar nu a fost să fie. Pur și simplu am întins la maxim nervii oamenilor singuri. Probabil i-a exasperat și ideea de grup. Tot ce e mai mult de 2 devine pericol pentru bucureșteanul de azi. Tot ce e mai mult de 1 poate umili. Am tras concluzia că acesta este motivul pentru care bucureștenii actuali se feresc să spună pardon. Sau scuzați. Sau nu vă supărați... Prea multă umilință. Mândri și muți. Bucureșteni 2010.

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...