Românul generos și credincios

Românul s-a născut generos. Generos nu neapărat în acceptul de filantrop sau de risipitor. Continuăm să facem calcule de profit, să alegem ciocolata ceva mai ieftină, după principiul, și aici îmi amintesc de un cunoscut care le cumpărase fetițelor, de Crăciun, ciocolată sub forma lui Moș Crăciun, împachetată în staniol. Ciocolata era numai bucățele, capul moșului trădând o problemă gravă la coloană. Argumentul lui era: au fost mai ieftini și oricum fetițele mele sunt prea mici să înțeleagă mare lucru. Este omul ăsta negeneros? Nici vorbă. Poate doar realist și chivernisit. Până la urmă calul de dar nu se caută la dinți. Până la urmă românul este generos din lehamite, pe care cei mai parșivi dintre noi se vor grăbi să o numească ”modestie”. Așteaptă promoțiile ca să își ia schiuri de calitate, așa cum în anii 80 stătea la coadă de cu noapte, numai ca să își umple congelatorul până la refuz cu carne. Uneori se întâmplă să mai verifice calculele administratorului de bloc, bănuindu-l de mici găinării, dar niciodată nu verifică statul. Îi este foarte clar că în schimbul unor mici favoruri existențiale, pe undeva trebuie să și piardă și atunci este generos. Cu statul.

Se întâmplă același lucru și cu cei 2% din venit, care, românului i se par un rău necesar. Trebuie să îi cedeze, prin urmare ar fi pierdere de timp și de nervi să pornească anchete. Interesant este însă încotro pleacă banii ăștia, pe care oricum nu pun mare preț Acești 2% reprezintă pierderile neglijabile. Nu către semeni! Niciodată! Nu către animalele fără stăpâni, nu către inimile copiilor, nu pentru bătrâni sau nevoiași, nu pentru SMURD. Pentru cultură nici atât... Evident că, personajul nostru are ceva cu reabilitările. De fapt nu are nimic cu ele, fiind probabil de părere că nu are rost să reabilitezi lucrurile care nu te interesează. Nu salvezi animale pentru că sunt animale, nu salvezi inimile copiilor pentru că al tău e sănătos tun, nu îi ajuți pe homeleși pentru că dacă au ajuns să trăiască așa este numai și numai vine lor. În schimb îi donează bisericii. 2% către biserici. Suntem generoși. De ce să îi donăm SMURD-ului, ca să asigurăm în felul acesta o mai bună eficiență în a salva vieți și să nu îi donăm bisericii?

Probabil pentru că dacă nu ar exista dumnezeu SMURD-ul ar deveni inutil? Probabil. Și totuși, conform manualului credinciosului începător, dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea sa. Și atunci, să zicem că în comă aflându-se dumnezeu, ce facem? Întoarcem capul și așteptăm un altul să facă ceea ce ar trebui să facem noi?

Mulți dintre ”generoși” sunt credincioși. În felul acesta își asigură imunitatea...