Mediatizarea în România - soluţie de prim ajutor

Îmi plac artiştii români. Ce mişto sună asta, nu? Dat fiindcă ştiu ce va urma, simţeam nevoia să încep astfel, pentru că apă care să mă spele nu s-a inventat încă. Îi apreciez foarte mult pe mulţi dintre artiştii noştri, consacraţi sau nu neapărat şi sunt de părere că mulţi dintre ei nu sunt trataţi cum se cuvine şi că îşi încheie existenţa artistică, dar de multe ori şi socială în condiţii inumane şi de anonimat.

Pe de altă parte nu pot să nu constat că pe la noi singura şansă de a avea parte de un tratament câtuşi de puţin uman într-un spital este să fii vedetă. Mecanismul e simplu: eşti vedetă, camerele sunt pe tine, ziarele de scandal te vânează şi orice loc în care poposeşti devine un mic centru al universului. În aceste condiţii oamenii încearcă să pară cât mai binevoitori, cât mai atenţi şi cât mai altruişti, pentru că altfel se deschide cutia Pandorei şi de la un nimic aparent neimportant aflăm de afaceri oneroase, codoşlâcuri şi altele. E important să te zbaţi să ajungi VIP? În România poate mai important decât în alte ţări. În occident dacă eşti VIP pui în funcţiune instituţii care de multe ori se întâmplă să şomeze, a venit peştele cel mare, acum ne scoatem pârleala pe tot anul. În România dacă eşti VIP pui în funcţiune omenia (chiar dacă falsă şi pe perioadă scurtă) în instituţii care deontologic pe asta se bazează.

Îl respect pe Gheorghe Dinică şi sper să supravieţuiască momentului greu şi să revină în forţă, chiar dacă în telenovele nu întotdeauna de bună calitate şi în mare măsură subculturale. Pe de altă parte, nu pot să nu observ că dacă în acest caz extrem nu s-ar fi aflat Gheorghe Dinică, ci, să zicem Gheorghe Dimică, alta ar fi fost atenţia pe care personalul spitalelor româneşti i-ar fi acordat-o şi fără doar şi poate probabil şi alta starea acestuia de sănătate. E într-un fel una dintre puţinele compensări pe care un actor de calibrul lui Dinică le primeşte de pe urma carierei sale de succes, căci pentru bunăstarea sa actuală (probabil una la limita decenţei), actorul munceşte şi acum pe brânci. În definitiv, este trist, dar se pare că merită din ce în ce mai mult în România să fii VIP. Îţi cresc şansele de supravieţuire în spitalele din România.