Marina Voica. Dedic acest post celei mai progresiste soliste de muzică ușoară românească, o vizionară autentică în contextul României pre'89. Binecunoscută pasiunea acesteia pentru muzica megastarului, ați avut acum ocazia să vă clătiți ochiul cu o serie de mișcări în crampe, în ciuda pretențiilor de lascivitate pe care aceasta le emite. De fapt, părerea mea este că de la ”și afară pulouă, pulouă”, care este incontestabil hit până în prezent, femeia asta, mutantul acesta, cum vreți voi să îi ziceți a făcut tot posibilul să se umple de ridicol, fără teamă, fără grețuri, fără jene. Dacă stau să mă gândesc, tot cei care au revoluționat ceva în artă la început au părut ridicoli. În muzică cel puțin îmi amintesc de straniul vocii și înfățișării lui Willie Nelson, de mișcările lui James Brown, care ulterior avea să fie continuate de magastar, de întregul estetism al lui Grace Jones, de freza ”penibilă” a celor de la The Beatles sau de zgomotul și look-ul celor de la Sex Pistols și exemplele pot continua. Știu, în România mai sunt câteva cazuri, unele dintre ele deosebit de actuale, cum ar fi Nikita sau Sexy Brăileanca care tocmai a lansat un nou hit, de data aceasta despre chiloți, dar în cazul Marinei Voica un lucru este cert, individa are talent. Are talent, numai că progresistă din fire își alege mereu subiecte de cross-over pe o piață excedată de snobism până și când avem de-a face cu penibilul absolut. Cu toate ”inovațiile” și pornirile Marinei Voica s-ar fi putut face ceva, dar nu în context de underground, iar din nefericire aici s-au oprit demersurile sale. Eu însă mă număr printre fanii Marinei Voica. Cunosc pe dinafară versurile la ”și afară pulouă pulouă” sau versurile de la ”Azerbaidjan”, un duet inedit cu Fuego.
După mine în momentul de față mai avem doar doi artiști fără teamă de penibil: Marina Voica și Ilie Micolov. De fapt, sunt doi oameni pe care vedetismul (în mare măsură fals și de suprafață) nu i-a cocoșat. În afară sunt mai mulți, cu un fan-base impresionant și sper să nu vi se pară exagerate comparațiile mele: Tom Waits, Grace Jones, Screamin' Jay Hawkins, J.J. Johansson, Serge Gainsbourg, Willie De Ville. Toți oamenii ăștia fac muzică, dar mai altfel. Epigonii lor există și o duc chiar binemulți dintre ei ajutând la consolidarea unor mișcări artistice. Au lansat curente, au dinamitat concepții estetice scrobite, ne-au făcut pe mulți dintre noi să ne regăsim mai degrabă în ei decât în Elvis și în Madonna, ne-au redat alte sentimente, extreme, pe care muzicienii ”corecți” nu și le permit.
Marina Voica de pildă le redă încrederea gospodinelor și femeilor trecute de prima tinerețe, că prin curej și spontaneitate încă mai pot fi cuceritoare, făcându-l pe cel mai serios și încruntat bărbat de pe pământ să zâmbească. A venit vremea ca șoferii-striperi să o părăsească pe Monica Columbeanu, virând către Marina.
Ilie Micolov, de asemenea îi face pe toți bărbații frumoși respinși din pictoriale să viseze că încă mai pot vrăji cuconetul romantic. Între Cătălin Crișan și Micolov îl respect și l-aș promova oricând pe cel din urmă. Ba chiar cred că originalitatea și teama acestora de ridicol transgresează până și bariera sexelor. Nu pot să cred că nu există și bărbați care după ce au ascultat ”eu sunt șofer pe un autocamion” nu au avut fantezii cu Ilie Micolov. În definitiv Marina Voica și Ilie Micolov sunt cel mai postmodernist lucru care s-a întâmplat vreodată în muzica românească. Îi respect pentru curajul de a fi ei, de a face ceea ce le place cel mai mult și nu ceea ce le vine cel mai bine. Pentru că dacă ar fi fost să facă ce li se potrivește, s-ar putea ca nouă, celor din jur să nu ne fi picat tocmai bine (vorba unui amic: ”decât să le dai oamenilor în cap mai bine scrie poezii!” Prin urmare: trăiască Marina Voica, trăiască Ilie Micolov!
Trăiască libertatea de expresie! După ce am văzut filmulețul cu Marina Voica mimând megastarul am realizat deplin conștient că dacă acesta nu ar fi existat, Marina Voica l-ar fi invitat. Încă o dată suntem în urma curenților...
P.S.
Recunoștință eternă Elenei, pentru că mi-a deschis ochii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu