Mâine România joacă un amical de pregătire cu Letonia, în vederea preliminariilor pentru mondialul din 2010. Acest meci, da, mă interesează foarte mult, atât de mult încât probabil că îi voi afla rezultatul câteva zile mai întâmplător, pur întâmplător sau informat de doamna Haudi Partâânăr. Poate că vina imediată nu îi aparţine lui Piţurcă, (oricum mie personal nu îmi spune nimic, e ca şi cum aş prefera să comunic cu animalele păstorite de acest cioban refractar), şi nici celor câţiva jucători de fotbal care au ajuns să creadă în imensa minciună că ar juca cu sufletul şi nu cu piciorul. E drept că nu ţi-ar fi foarte greu să îi convingi de rezidenţa inversă a celor două organe... Poate că răspunsul este de natură ontologică şi timpul echipei naţionale a trecut. Poate că ar trebui să dezvoltăm în România jocul de oină.
Prin urmare, revin. Meciurile echipei naţionale a României nu mă mai interesează. Voi face excepţie doar pentru meciurile pe care le-ar desfăşura în compania Angliei. Atât şi nimic mai mult. Aşadar, băieţi şi antrenor, distrugeţi Letonia, pregătiţi-vă pentru celelalte naţionale submediocre şi savuraţi momentele de glorie. În ritmul acesta, în curând, un amical cu Cipru va cântări ca unul acum în compania Angliei, Spaniei sau Braziliei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu