Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

luni, aprilie 18, 2011

Radio killed the video star

În data de 20 iunie 1942 din lagărul Auschwitz I au evadat patru persoane. Costumaţi în uniforme SS, stăpânind bine limba germană şi dispunând şi de o maşină, la ultima barieră şi-au dat aere de importanţi oficiali, ofustacţi de stângăciile şi lentoarea paznicului. În afară de sudoarea rece nimic nu îi trăda pe cei patru. Paznicul le-a ridicat bariera şi aceştia şi-au recâştigat libertatea.


Până aici sună bine, nu? De fapt nu sună bine, pentru că un scenariu mai american ca acesta nici că mai poate fi gândit. Totuşi, avem nevoie de poveşti, pentru a avea puterea să mergem înainte, să visăm cu ochii deschişi, să sperăm că într-o clipă de neatenţie a cerberului ne îndeplinim planul. Adevărul e că - şi vă rog să nu puneţi la suflet dacă din textul meu va transpira o tentă pesimistă - existenţa noastră în sine arată ca un imens loc de depozitare butoaie. Dacă îl deschizi, fiecare dintre acestea pare plin cu miere. În realitate doar la suprafaţă este mierea, de un deget. În rest rahat. Depinde cum vrei să administrezi butoaiele cu pricina: mănânci întâi toată mierea şi pe urmă te "delectezi" cu rahatul, sau consumi felii întregi, în profunzime? Miere-rahat, miere-rahat.



Vreţi să ştiţi continuarea poveştii reale de mai sus? După evadare, părinţii cercetaşului Stanislaw Gustaw Jaster, sunt arestaţi. Mor imediat, tot la Auschwitz. În 1947, când Polonia devine comunistă Kazimierz Piechowski, liderul evadaţilor este condamnat la 10 ani de închisoare. Iese după 7 ani, la 33 de ani, devine inginer şi scrie cărţi. Astăzi Piechowski are 91 de ani. Eugeniusz Bendera (Gienek), ucrainean de origine se stabileşte la Varşovia. Moare în anii '80. Jozef Lempart, preot, renunţă la preoţie şi moare în 1971, călcat de un autobuz, pe când traversa strada. Stanislaw Jaster este acuzat de colaborare cu Gestapo-ul şi moare împuşcat, în 1943.



Poate acum înţelegeţi mai bine de ce filmele americane au succes. Pentru că relatează doar partea frumoasă a lucrurilor. Şi nu mistifică, cum adeseori se tot spune. Nu mistifică nimic. Dintr-un motiv sau altul nu relatează restul poveştii. Asta e tot. Poate ăsta e şi motivul pentru care mi se pare logic să existe seriale, fiindcă aş vrea să ştiu toată povestea. Din nefericire, şi aici americanii au ales să prezinte tot mierea. Când vine momentul să ni se prezinte realitatea crudă, epilogul, din cauze financiare serialul este sistat.

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...