Three is a lonely number - ”Two Lovers” de James Gray

Iubesc Bucureștiul așa cum e el: gri, populat de bizoni infecți pentru care Mookie își justifică întru totul existența (vă voi explica în timp cine e Mookie și sper că vă va fi la fel de simpatic pe cât mi-e mie) și dacă aș primi cadou de Crăciun o multvisată basculantă zău dacă nu aș ieși cu ea prin oraș ca să fac puțină curățenie, cu oameni încruntați, îmbrăcați iremediabil în negru și cu vânzători care poți să juri că au băut pe stomacul gol o cinzeacă de extract de fiere. Și acum să zicem că aș vrea să fac un film despre marea mea iubire. Aleg câteva perechi de îndrăgostiți, cu mare grijă să nu fac campanie electorală mascată unuia și altuia (cu durere de inimă îi exclud pe Nina și Ion Iliescu, Viorel și Oana Lis, Bahmuțeanca și Prigoană, Moni și Iri, ale căror idile sfidează cinismul secolului în care trăim) le plasez idila în București și îmi numesc filmul ”Two Lovers”. Da, nu sunt ignorant, știu că Iri a fost și cu... și că Bahmuțeanca a fost soția lui Bahmuțeanu, însă mai știu că timpul pe care tocmai l-am folosit se numește perfect compus.

”Two Lovers (Iubire la New York)” este ultimul film al lui James Gray și este probabil unul dintre cele mai bune filme ale verii 2009. Dacă la început i-am înjurat sănătos pe cei care dau titluri românești filmelor străine, la finele filmului mi-am revizuit atitudinea. ”Two Lovers” este chintesența iubirii în adevăratul sens al cuvântului, descoperită de Gray în interiorul blocurilor evreiești de cărămidă roșie din New York. Toate personajele filmului sunt perechi, de aici și titlul ”tricky” care la prima vedere te sperie puțin, dar pentru a ajunge în acest stadiu, pentru a-ți asigura în lumea pragmatică în care trăim acest statut indestructibil e nevoie de mai mult de atât, e nevoie de compromis, ceea ce vom deduce în final că nu iartă pe nimeni.

În cazul de față, ghidul în compromis ne este Leonard (Joaquin Phoenix, Montgomery Clift al generației sale), un tânăr evreu de 30 de ani, ratat și resemnat care, aflăm la începutul filmului, nu este la prima tentativă de sinucidere, având la activ destule tentative ”medicamentoase”. Leonard și tatăl său dețin o mică spălătorie/curățătorie, iar părinții săi se implică serios în găsirea unei fete care să îl scoată din resemnare, și o găsesc pe Sandra Cohen (Vinessa Shaw), fiica lui Michael Cohen, tot evreu și interesat de o fuziune. În paralel Leonard o va cunoaște pe Michelle Rausch (Paltrow), vecină de palier, secretară la o firmă de avocatură și amanta lui Ronald Blatt (Elias Koteas), unul dintre parteneri, bărbat însurat, cu copil și care, chiar și lui Michelle îi este evident că nu îi va părăsi niciodată pentru ea. Cum este de așteptat, și aici, doar aici le dau dreptate cronicarilor submediocri din România care s-au grăbit să considere filmul previzibil, Leonard se va îndrăgosti de Michelle mai mult decât de Sandra, care se îndrăgostește de Leonard. După ce relația dintre Leonard și Michelle pare a se suda, acesta fiindu-i alături în momentul unui avort, pe care aceasta refuză să i-l comunice lui Ronald, încât cei doi hotărăsc să părăsească New York-ul și să plece în lume, momentul adevărului își spune cuvântul. Michelle va refuza în cele din urmă să plece cu Leonard, deși acesta cumpărase din puținele sale economii biletele și își lăsase familia și musafirii să petreacă ajunul Anului Nou cu convingerea că această sărbătoare va culmina prin anunțul căsătoriei sale cu Sandra. Leonard este din nou singur și din nou foarte aproape de gestul său de la începutul filmului: sinuciderea. Iar acum este momentul în care James Gray își salvează filmul de la melodramă, oferind publicului soluția la resemnare: compromisul. Prin urmare Leonard își va recupera inelul pe care urma să i-l dăruiască lui Michelle și va reveni în sânul familiei, dăruindu-i Sandrei acest simbol al iubirii. Și gata, koniec filma! Mai lipsește ceva?

”Two Lovers” este în concluzie un film despre puterea lui 2 și efemeritatea lui 3. Un film despre perechi și despre îmbătrânirea în doi: soții Kraditor, soții Cohen, Michelle și Ronald (care când va afla de avort și de tragedia mută a lui Michelle își va părăsi în sfârșit familia pentru a se alătura celei pe care o iubește) și în cele din urmă Leonard și Sandra. Cât despre Joquin Phoenix, toată stima. Dacă Hollywoodul a avut vreodată, după Montgomery Clift un antierou, acesta nu poate fi decât Phoenix, iar dacă zvonurile se adeveresc, în curând și hip-hopul va avea unul.