Zsolt Bodoni este unul dintre pictorii importanţi ai momentului, stilul său combinând tuşele groase, dramatice de la Munkácsy cu ideatica "omului nou" din perioada comunista, mai corect spus cu detaliul în trecut comun, astăzi însă spumos (exemple ar fi statui comuniste, portretul lui Tito sau limuzina acestuia). Mă gândeam acum că Bodoni este totuşi unul dintre cazurile fericite care mai reuşesc în ziua de astăzi să aducă ceva original în arta plastică, dat fiind că nu a mai rămas nimic inedit de prezentat lumii. Părerea mea. Artificii noi, da, asta încă se mai poate, dar global noul nu mai există. Suprarealismul le-a rezolvat pe toate, punând capăt discuţiei, încât tot ce se mai încearcă nou în prezent ar trebui să se înscrie la categoria "apocalipsa după suprarealism". De fapt o reinterpretare a suprarealismului cu instrumente şi tehnici care parcurg întreaga copilărie, adolescenţă şi maturitate a artei plastice. Am convingerea că după epuizarea şi a acestui curent, impropriu spus, însă uşor de clasat, ne vom întoarce cuminţei în Altamira şi vom purcede la a picta umbre de păsări pe pereţii peşterilor.
Sau vom reintepreta teme importante, negându-le. De exemplu, în locul nudului vom picta femei cu helancam iar statuile sau tablourile ecvestre vor fi înlocuite cu imagini ale unor bărbaţi sub cai. Atenţie, am spus bărbaţi sub cai şi nu femei!!! Sub umbrela unei teme noi, orice pensulă se reinventează. O temă învechită te îndeamnă să îl acuzi pe autor de plagiat sau de lipsă de imaginaţie. Tema a salvat şi va salva întotdeauna. E ca în literatură, cu povestea. Ador şi încurajez povestea şi îmi repugnă metaforizarea excesivă şi oniricul fără măsură şi schematic. De la unguri de exemplu, pe plan literar actual, îl accept şi stimez pe Dragomán şi mă sperie Bartis sau Esterházi. De la români Bogdan Suceavă sau Dan Lungu mi se par cu mult mai povestitori decât Cărtărescu. Estetic vorbind, indiscutabil toţi aceştia au ceva de spus, din păcate acolo unde naraţiune nu există sau este întreruptă consider că nu are ce să mă mai atragă. Stilul este subordonat poveştii. Aşadar, femei cu helancă! Let's do it, boys, for the sake of beauty! Beholder sau nu, o foaie albă, indiferent de talentul autorului va fi redată vizual tot ca o foaie albă.
Cei interesaţi pot vizita expoziţia colectivă Omul, Mitul şi Maşina, la Galeria Erika Deak din Budapesta, perioada 20 octombrie – 26 noiembrie 2011, unde alături de maghiarul Bodoni vor mai expune trei artişti internaţionali: Robert Fry (UK), Cantemir Hausi (RO) şi Vitaly Pushnitsky (RU).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu