"Tânăr şi neliniştit" un serial deschis şi românilor

Vă înţeleg, şi credeţi-mă, nu vă voi acuza prea mult pentru că daţi dovadă de ignorantism şi săriţi cu constanţă peste episoadele care se turnează mai departe din "Tânăr şi neliniştit". Nu voi face asta pentru că ştiu că omul e supus greşelii şi pentru că realizez că în ziua de azi e deja greu să ne mai ducem la îndeplinire obligaţiile de serviciu respectând totodată şi serialele sau filmele de calitate, pe care cu un pic de efort le-am putea totuşi viziona. Ceea ce vreau să vă spun acum este că e păcat, mare păcat. Dintre toate serialele prezentate de posturile TV din România, "Tânăr şi neliniştit" este probabil cel mai perfect atât din punctul de vedere al scenariului cât şi din acela al regiei. Nu de puţine ori m-am trezit minunându-mă de lumina din cadru, care părea filtrată aproape prin rozetele capelei sixtine. Acesta este meritul echipei fenomenale care stă în spatele superproducţiei care ne bucură zilnic existenţa. Iar scenariul... realismul acestuia mă face să devin absolut fioros atunci când vine vorba de autori precum Updike, Lodge, Hornby şi alţii. Acesta este scenariu domnilor, cu întâlniri, despărţiri, iar întâlniri şi iar despărţiri. Fără sânge în exces, cum fac mai nou sceleraţii de americani Rodriguez şi Tarantino, ci doar din când în când câte o dispariţie, iar asta pentru unii actori nu se ridică la nivelul acestei capodopere şi îşi dau demisia într-un moment de pierdere a lucidităţii.

"Tânăr şi neliniştit" a pornit de la ideea filozofică a integrării omului în natură după care s-a extins spre abordarea "romanului de familie" dintr-o perspectivă modernă, renunţând la "mannisme" cum ar fi pianul din casă în favoarea laptopului pe biroul mogulilor iulustraţi în film. În prezent se turnează noua serie din acest ilustru serial, care profită de evenimentele actuale din america pentru a da poveştii o notă aparte.

De exemplu, pe fondul crizei financiare americane, Al şi Laura Ries, tată şi fică sosesc la Bucureşti pentru a susţine prin intermediul Antenei 1 o conferinţă pe tema Marketing in a brand-crazed world în faţa românilor dornici să urmeze modelul american. Nu ştim turnura pe care o va lua această călătorie în România, există însă zvonul că din cauza problemelor financiare cei doi s-ar putea stabili în frumoasa noastră ţară. Scenariştii şi producătorii serialului au avut în vedere şi varianta distribuirii lui Ştefan Bănică Jr. în acest serial, el urmând să devină iubitul fetei.

De asemenea Simona Sensual va fi şi ea prezentă într-o secvenţă în care Al Ries va răsfoi un ziar de scandal. Să fim mândri!

Mâini nemuritoare - Preotul Jianu şi micuţa Mihăilă (Sexy Brăileanca)

"Preotul Ionel Jianu din Slobozia, Arges, acuzat ca ar fi deflorat o virgina cu degetul, a picat testul la poligraf pe care l-a facut luni, din proprie initiativa. "

Obedienţa organelor noastre naţionale este un factor hotărâtor în succesul demersurilor pe care acestea le întreprind. Prin urmare, refuzând să facă ce face popa şi alegând calea ecumenică şi obştească, organele noastre mult lăudate au ales să facă ce spune popa, prin urmare l-au supus unui test poligraf pentru a verifica adevărul spuselor sale. Aici şoc şi groază, organele organului bisericesc au colapsat în faţa organelor siguranţei naţionale şi s-au desolidarizat de întregul monolitic supus anchetării, care este popa jianu din Slobozia. Prin urmare cerbelu zice hăis, buzişoarele zic cea, cha cha cha. Şi degeţelul în cauză, şi el pe acolo.

"Politistii spun ca la intrebarea "Ati intretinut un act sexual nefiresc cu Roxana Zambrea?" Ionel Jianu a raspuns "Nu". Iată aşadar un exemplu de întrebare încuietoare, cu două tăişuri, la care răspunsul preotului a fost considerat mincinos. Mai întâi ar fi trebuit verificat subconştientul preotului, pentru a se edifica anchetatorii ce înţelege acesta prin firesc şi nefiresc, deoarece este foarte posibil ca respectivul să-şi fi cultivat o amiciţie solidă cu propriul său degeţel, device-ul cel mai respectat de acest topometrist amator. Da, aţi auzit bine, popa Jianu este topometrist amator. El este varianta masculină a nimeni alteia decât Sexy Brăileanca, cea care declara:

"V-am zis că mă pricep. Când sunt cu un bărbat în pat, mă prefac că-i mângâi penisul, dar de fapt îi iau dimensiunile.”

Trăim vremuri grele, vremuri în care meseriile tradiţionale sunt pe cale de dispariţie iar atunci când le avem, în loc să le cultivăm dăm cu parul în bieţii oameni ai muncii. Aşa ceva, zău dacă se face! Şi încă ceva. Florina Mihăilă, fată topometru, nu mai fi supărată micuţo că n-ai mai făcut sex de o lună, cum spui mata: “Spun că dacă fac sex cu mine, le măsor "bărbăţia" şi îi fac de râs prin presă. Sunt foarte supărată din cauza asta. Nu am mai făcut sex de o lună, abia aştept să încep filmările”. Promitem să îţi rezolvăm de un loc de muncă plin de provocări la Drumuri şi Poduri.

Un manelist câştigă premiul Nobel pentru fizică atomică

Ascultaţi acilea:
sunt motor cu reactor
jupânu jupânilor
şi-am un creier supersonic
ce gândeşte electronic...

Manea de superclasă care mi-a trezit trezirea când mi-erau cafeluţa şi ţigăruşa mai dulci, încât m-am trezit murmurând imnul clemenţei "Be tender with me baby" cum numai doamna Tina cea cu picioarele acelea formidabile îl intona cu o duioşenie ce mie, personal îmi aminteşte de Mioriţa când intervenea cu behehehe, mehehehe, evident, inserţiuni omise din stenograma baladei. Dar să revin!

Invoc poliţia română să tocmească astăzi o brigadă de psihologi ambulanţi care să îi intervieveze pe infractorii reţinuţi în următorul interval de 3 zile. Vor constata cu surprindere că marea lor majoritate au acţionat sub directa înrâurire a acestei piese şăgalnice, pe nedrept respinsă din coloana sonoră a ultimei ecranizări din Sperman, difuzată astăzi de unul dintre posturile naţionale. V-am mai povestit eu, despre ieşirea de la Balanţa, de la cinematograful Scala şi despre nenea care aflat sub efectul filmului pune mâna pe polonicul vânzătorului ambulant şi îi dă una în cap primului trecător, de îl lasă lat pe caldarâm. Cam aşa şi cu super-maneaua în cauză.

Astăzi nu mai garantez pentru mine. Astăzi eu nu mai sunt eu.

Legătura absconsă între complexe şi succes

Iată o reclamă de pe blogul lui Ioan T. Morar, care m-a impresionat astăzi până la lacrimi. Domnul Morar îşi bate joc, în amatorismul care îl caracterizează atât pe el cât şi pe mine de adevăraţii profesionişti, în cazul de faţă în materie de secs. Cu alte cuvinte, domnul din imagine a ajuns subiectul băşcăliei noastre urbane numai pentru că are mai mult curaj decât avem noi. Acum nu îl mai pot acuza nici pe Viorel Lis şi nici pe Dicky (zis uneori şi Dichiseanu). Ei au avut curajul să-şi zică gigălăi, noi ceilalţi ne uităm la ei cu invidie şi facem din buze prrrrrl prrrrrrrl.

Una peste alta, sper că remarcaţi că de fapt este vorba despre o reclamă pe faţă, literele blurate fiind uşor de identificat. Pentru a le uşura truda celor cu ochelari, iată mai jos telefonul şi adresele scrise citeţ:

Tel: 0746 337 209

Email: danut1972@gmail.ro

Cum mă cheamă aşa şi scriu

"Era mare Vasilisca,

trup avand de odalisca

si privire care isca,

patema ce vatema

si face din om neom."

Să vă spun o poveste despre onomastică, mai concret despre onomastica acestui blog: VasileSensual. Acum mai bine de 2 luni am participat, cum spune francezul, la plesneală la un concurs pe aceasta adresa, în urma căruia 22 de texte urmau să fie selecţionate pentru a fi publicate în volum. Am făcut-o cu numele de aici, VasileSensual, deşi toţi ceilalţi contracandidaţi îşi foloseau numele din acte. Puţin realism, vă rog, cred că realizaţi că numele meu de familie nu este nici Vasile, şi nici Sensual, precum nici numele meu mic nu este nici Vasile, nici Sensual. Contrar aşteptărilor mele, textul meu s-a calificat în lista celor 22 cu numele acesta: Vasile Sensual. Iată textul.
Prin urmare, am constatat cu surprindere că avem de-a face cu un juriu care nu crede în aparenţe.

Ei bine, nu acelaşi lucru se poate spune despre prezenţa mea în pagini mai oficiale, cum ar fi un articol în catalogul Ermitajului, ar crede lumea că un tânăr fumat tocmai decorează cu sprazul pereţii muzeului. Există o idee preconcepută că cineva care se numeşte ca mine este autorul unor chestiuni oneroase, scriituri indecente şi alţi paraziţi intestinali etalaţi în lumea largă precum geardia pe o lamelă transparentă. În orice caz, "verdictul" acesta mi-a ridicat un semn de întrebare cu privire la "titluri". Cât de importante sunt acestea şi ce influenţă pot avea ele asupra destinului, unor oameni sau a unor scriituri. De exemplu, citeam zilele trecute că pe fiica unui individ, Nick fost la N&D, pe numele său real Nicolae Marin o cheama nici mai mult, nici mai puţin decât Andreea Marin. Tragic destin, încă neasumat de micuţa care probabil trăieşte cu convingerea că se va numi, probabil Isabela Cerasela de România. La opere literare, situaţia stă oarecum similar. Mă întreb care ar fi fost destinul literar al romanului "Un veac de singurătate", de exemplu, dacă, în urma unui concurs de împrejurări ar fi fost botezat de Garcia Marquez "Un veac cu cucu-n iarbă", abordând, fireşte, acelaşi topos: bătrânul Buendia legat de copac şi integrându-se prin iarbă în natură? Ar fi fost respins acest senzaţional roman urmare a numelui său scandalos?

Aştept provincia!

Tristan Tzara when he was young

Cu constatări de soiul acesta mi-am petrecut noaptea


Şi dimineaţa a venit ca strachina cu lapte în răsărit

Citeam poemele de debut ale lui Tristan Tzara (Insomnii) şi mă gândeam, evident înfierbântat, că Night on Earth, al lui Jarmusch este un film dadaist. Mi-am amintit de secvenţa Helsinki, cu lăptarii care depun în zori sticlele de lapte lângă un Mika stând în zăpadă, reflexiv. Cum să nu fie dadaist un film în care în fiecare secundă te întrebi dacă personajele spun adevărul sau doar pun la cale o mică cacialma? Numai taxiurile şi soarele roşu aprins, de-abia răsărit la orizont, nu mint, iar apoi să ne întrebăm dacă nu scria Tzara poporanist. E drept, ugerul greu al vacii lipseşte, ca şi mirosul lucernei proaspăt tăiate sau al pământului strămoşesc dar strachina aia îl trezeşte pe Goga din mormânt, să fie clar.

Trăiască primele poeme ale lui Tristan Tzara, trăiască simbolismul care pe vremea aceea era romantism! Trăiască urechile iepuraşului Nesquik şi limbile de pisică!