Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

joi, septembrie 04, 2008

Ana Maria şi cărniţa dintre dinţii iubitului

"Încă de când era mică, Ana Maria simţea un dezgust profund pentru carne şi preparate din carne."

Aşa începe o poveste tâmpită, urbană, din cele care îi plac lui Bebe, cu Jurnalul Financiar, cu Pensionari şi cu Peta, virfotăn şi alte asociaţii în chip de fiica împăratului Iulian, închisă în castelul de apă. Bon. Deci Ana Maria nu papă carne. Să citim mai departe:

“Eram foarte mofturoasă la mâncare şi mama nu şi-a dat seama că, de fapt, eu am o problemă de sănătate legată de carne. Aşa se face că, în timp, am renunţat definitiv la acest produs, însă calvarul abia atunci a început cu adevărat, pentru că în România, vegetarienii sunt discriminaţi". Nu e vorba domne de nici o discriminare, ci de nesimţirea celor cărora le ceri legume şi ei îţi servesc miel pe considerentul că mielul respectiv era o legumă de luni bune. De ce să o discriminez eu pe Ana Maria că mănâncă rădăcini, câtă vreme eu le ignor, din contra, ar trebui să îi ridic o statuie pentru că ne lasă nouă carnea. Aş respecta-o şi mai mult dacă nu ar bea nici apă... Să continuăm:

“În cazul în care mănânc carne, pot să mor. Mă umflu, mă umplu de bube şi nu pot să respir, fiind la numai un pas să intru în şoc anafilactic. Când eram mică, bunica îmi dădea să beau lapte şi mă frecţiona cu oţet. Acum, am eu o reţetă-minune”. Acum nu pricep, se pune doar îngurgitatul sau şi plimbatul cărnii prin gură? Honi soit qui mal y pense, vorbeam efectiv despre molfăitul unui cârnat, fără a-l înghiţi. După ce îl molfăie bine vedeta scuipă şi scapă astfel de ucigaşele alergii şi şocuri anafilactice!

În cele ce urmează, iată şi genocidul: “Am fost la un concert la Petroşani şi mi-am făcut un pacheţel cu cremwurşti vegetarieni, din soia. I-am mâncat în maşină, am cântat, însă imediat după concert mi s-a făcut rău. Sunt convinsă că acei cremwurşti conţineau, de fapt şi carne şi, deşi am vrut să fac reclamaţie, mi-am dat seama că nu mai am ambalajul şi bonul”. Măi fetiţa lui tata, înţeleg că nu e vorba de un sendviş ci pur şi simplu de nişte cârnăţei împachetaţi. Nu cred sincer că cineva ar fi atât de dobitoc să piardă la preţ, punând carne în soia şi nici că cineva ar dori să îi ucidă pe vegetarieni, pentru că ar da naibii faliment. Cred pur şi simplu că pachetul respectiv iniţial a găzduit un cârnat autentic, sau alte organe, şi de aici alergia. Apropo: să considerăm dimensiunile limbii partenerului sunt neglijabile! Dacă pupă pe gură (frencichis) pe cineva căruia i-a rămas cărniţă printre dinţi, Ana Maria riscă să se sufoce???

Şi pentru că am omis ce era mai important, este vorba despre simpatica, frumoasa blondă Ana Maria Ferenţ. Cel puţin aşa cred despre ea galbenii de la click.

Cu Omul-Tigru la glumeţi

Reiau o polemică mai veche purtată cu Doamna Haudi Partâânăr pe marginea "personajului Omul-Tigru", pe numele său real Dennis Avner. Invoc si acum ca şi atunci un control medical sever la adresa acestui ipochimen invitat, iată, la Londra cu ocazia vernisajului expoziţiei "Believe It Or Not" pentru a ilustra mai bine "ciudăţenia umană".

Femeia cu barbă şi Omul-lup sunt anomalii genetice, prin urmare prezenţa lor în societate nu este nocivă. Un individ care se autoflagelează iarăşi, în mod normal nu poate constitui un pericol. Dar câtă vreme idealul meu în viaţă este să devin Little Boy (bomba atomică) şi mă supun operaţiilor şi inserţiilor de material detonant pentru a fi cât mai aproape de visul vieţii mele, permiteţi-mi să mă consider un pericol public. La fel şi în cazul lui Dennis Avner, care a făcut tot posibilul să devină mai tigru decât însuşi tigrul. Garantează cineva că acest personaj într-o bună zi nu îi va ataca pe foştii săi semeni pentru că el în prezent se află sub formă de tigru???

Un control psihiatric nu strică nimănui. Şi ca să fiu cât se poate de corect, propun să se procedeze la fel şi în cazul maneliştilor şi nu numai. În curând Lista lui Vasile...

miercuri, septembrie 03, 2008

Un NU hotărât cenaclurilor literare

O dilemă mai veche referitoare la necesitatea cenaclurilor literare în societatea civilă din România. Îmi permit să iau poziţie, urmare a faptului că le-am frecventat vreme de câţiva ani buni, pe unul constant iar pe celelalte incidental. Mai mulţi moderatori, şi foarte mulţi discipoli. Cenaclul fiind populist, aveau întotdeauna câştig de cauză moderatorii care susţineau mediocrităţile, cei care încercau promovarea celor 1-2 tineri talentaţi devenind treptat indezirabili. Evident că şi printre mediocri începeau orgoliile, plecau jumătate, veneau alţii, şi tot aşa.

Dincolo, un singur moderator şi o infinită toleranţă, au loc toţi şi paria şi cei cu adevărat talentaţi. Concurenţă zero, ascultăm, râdem, ne dăm ghionturi. Fracturismul în toată frumuseţea lui, cu spermă, fecale şi alte produse de alcov. Ce să zic mai mult de atât. Că e loc pentru toţi. Ca la un concert cu 15 trupe care consideră că au ceva de spus şi despre care doar timpul va hotărî. Te duci să le asculţi pentru că nu vor ieşi niciodată pe un album colectiv. La fel şi aici, ceva mai mult decât la un simplu freak-show.

În concluzie un NU hotărât pentru viitorul cenaclurilor literare. Un DA pentru radiouri culturale online. Problemă de plasament. Trăim într-un secol în care nimeni nu mai poate da vina pe postul de radio (excluzându-i pe aceia care deţin un aparat de radio ce prinde un singur post); nu-ţi place, schimbi. Dacă ai ajuns însă la cenaclu, te manifeşti, doar nu ai bătut amar de drum de pomană...

Prea nefiresc ca să fie hardcore

Ţi-am explicat fată de atâtea ori că de fiecare dată când îmi dau jos sutienul şi fug dintr-o cameră în alta vreau să laşi liber holul, ca să trec mai repede, până să apuce dobitocul ăsta să mă prindă în poză.

Na, fiindcă nu te-ai învăţat minte, hai să vedem dacă mi-e mai uşor să te sar decât să te ocolesc... Ups, nu ridica acum capul fată că mă jenezi la intersecţie. Să fiu a naibii, na, că acum ne vedem şi eu şi tu, mi se văd şi chiloţii albi în poză şi ieşim şi de proaste că se întreabă lumea ce dracu ne-a venit să ne supraetajăm la cuier...

Ramona Gabor, sau "vreau la marketing pentru că îmi place de Mark"

Iată una din presa mai veche despre Ramona Gabor, sora Monicăi Gabor, celebră din lipsă de altceva, din partea noastră. Înţelegeam celebritatea nebunei cartierului, că de, o văd toţi, o ştiu toţi, ne face tuturor mai frumoase sau mai urâte zilele, dar să o facem celebră pe una cu care nu vom avea nici cea mai mică şansă să împărţim vreodată acelaşi metru cub de ozon, sau să îi adulmecăm mirosul de picioare, sau să ne lăsăm blagosloviţi de un strop din transpiraţia ei de la subraţ (am văzut eu secvenţa cu încetinitorul într-un film), asta nu mai pricep. Dar să revinla Ramona, iată ce spunea domniţa cam cu 1 an înainte să intre la facultate:

"As vrea sa merg la Jurnalism pentru ca mi-ar place sa fiu crainic TV sau prezentatoarea unei emisiuni, spune Ramona. insa ma tenteaza si Facultatea de Drept, dar acolo voi merge doar daca am pile, pentru ca vreau sa fiu o avocata renumita si sa fac bani."

Deşteaptă de-a dreptul. Faci dragă matale câţiva ani de facultate ca să ne arăţi copănelele şi sânişorii, articulând cu buzele rotunde, atent exersate cu ... guma de mestecat, ca în imagine: "Bună seara doamnelor şi domnilor, sora mea şi-a rupt unghia la degetul trei de la stânga la dreapta la stângul". Ai făcut jurnalism ca nu cumva să rosteşti toate acestea fără ca măcar să ai habar că Hearst nu e o firma de perii pentru încălţăminte.

Al doilea enunţ refuz să îl înţeleg: "dar acolo voi merge doar daca am pile, pentru ca vreau sa fiu o avocata renumita si sa fac bani." Vei merge la drept doar dacă ai pile, pentru că dacă n-ai pile va trebui să faci anumite compromisuri. Deci, extrapolând, Ramona Gabor vrea pile ca să fie sigură că i se va oferi ca avocată şi renumele şi banii, nu că ar trebui să ştie ceva meserie pentru asta... Aş vrea şi eu un Pontiac ca să îmi mai iau şi un Q7, mă ajută cineva???

marți, septembrie 02, 2008

Mădălina şi Alina au părăsit etamina

Citeam într-o foaie de scandal despre doi VIPi care s-au împăcat la mare, prin urmare iată ce au făcut ei:
"Însoţiţi de câţiva amici, ei s-au jucat în apă mai multe ore, făcând acrobaţii mai ceva ca scafandrii… "

Concluzia ce se cere este că, după Alina Erimia şi Mădălina Simionov (prin urmare este nevoie de două fete la o singură aberaţie) scafandrii fac acrobaţii. Păi dacă i-au surprins la suprafaţă atunci ei erau acrobaţi iar dacă i-au surprins sub apă erau cel mult delfini. Cât despre acrobaţiile scafandrilor, permiteţi-mi să le consider "accidente".

Eu zic aşa, că Mădălina a scris făcând acrobaţii şi Alina a venit cu ca scafandrii. Mă întreb dacă Alina este doar sadică sau la baza sadismului ei stă prostia.

Să ne imaginăm brain storminguri între cele două:

Mădălina: Fatăăă, eşti proastă ca...

Alina: Primăvara!

Mădălina: Nu fată aia era despre floarea cu care nu faci...

Alina: Mâncare! Cu o floare nu se face mâncare!

Long live http://www.click.ro/


Pleased to meet you, hope you guess my name...