La un moment dat se spunea că ne mor vedetele, marii actori care ne ajutau în anii 70-80 să ne păstrăm starea de normalitate, luându-ne prin harul lor apăsările. Oamenii ăștia, au fost ajunși de timp și au început să ne părăsească, rând pe rând. Nici măcar nu au plecat toți deodată ca să lase în urma lor o imensă sărbătoare a amintirii. Au murit discret și risipiți, anulând până și utopica tentativă a cuiva de a organiza la un moment dat ceva concret pentru toți marii noștri artiști. De câteva zile însă s-a răspândit un nou flagel al morții. Ne mor, domne, oamenii de afaceri. A murit domnu Spack, a murit domnul Aldis și acum s-a dus și un afacerist al petrolului, ultimii doi în mai puțin de o săptămână. Eu zic că ăsta este deja un semn. Un altfel de semn decât cel că economia românească o duce prost. Aflu că cerem ajutorul financiar al Chinei, pentru a ne reechilibra economic. Asta e soluția? Păi chinezii ne ajută, dar nu și cu oameni de afaceri. Ăștia trebuie să rămână ai noștri, gunoi din propria noastră ogradă, minți luminate, strălucite și responsabile. Dar oamenii ăștia ne mor galopant. China nu mai reprezintă o soluție. E timpul să mă implic, să scot țara din marasm. Domne, mă mir că nu își dă nimeni seama că soluția salvatoare pentru conservarea afaceriștilor români este strămutarea acestora într-o rezervație specializată, dotată cu păcănele, fetițe, mașinuțe, filmulețe și jocuri Monopoly de lux. De acolo, aceștia, monitorizați își vor putea conduce afacerile fără griji, beneficiind de asemenea de asistență deplină 24 din 24. Eventual, publicul interesat ar putea să se bucure de un post TV Big Father, unde vor putea urmări în foc continuu peripețiile acestora, departe de vicisitudinile vieții...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu