Când satana dă cu morcovi...

Întreaga noastră viaţă este un sistem canonic, cu puţine, îngrozitor de puţine variabile. Dacă cineva s-ar ocupa să redacteze patternuri ar avea surpriza să constate că nimic, absolut nimic nu iese din aceste algoritmuri. Dar nu despre asta e vorba şi nu o să vă consum timpul cu teorii ale conspiraţiei. În urma celor mai importante astfel de automatisme se formează scene şi tablouri în interiorul cărora recuzitele interacţionează. Acesta este rolul serios pe care îl joacă viaţa, este drama ca să îi spun păstrând canoanele dramaturgiei. Tot ce, datorită modernităţii de care nu ne putem dezice intervine în aceste scene generează mai întâi absurd, nonconformism şi ulterior comedie senină. Iată în cele ce urmează o astfel de mostră în care horrorul clasic comută într-o parodie, numai datorită unui "gadget" prezent. Morcovul. Paranormalul este un lucru serios, cu atât mai mult cu cât reporterul relatează cu maxim de acurateţe un astfel de caz, în care o prezenţă străină şi invizibilă îşi face de cap.

"Aşa s-a întâmplat şi cu oala cu ciorbă, care a fost izbită de podea, după care tatăl băiatului s-a trezit lovit cu morcovii în cap. Sătenii sunt îngroziţi de ce se întâmplă la Precup acasă. Bătrânele fac cruce atunci când sunt nevoite să treacă prin faţa casei în care trăieşte „copilul posedat de Diavol", cum îl numesc oamenii pe Ionuţ."

Satana dă cu morcovi! Dar avem de-a face cu o relatare înspăimântătoare, prin urmare ar fi fost minunat dacă morcovii ar fi lipsit din această ecuaţie. În orice caz, articolul din Click mă face să sper la viitoarele astfel de realizări în care vom afla cum prezenţe supraomeneşti aruncă cu: ciorapi murdari, brânză de vaci, tampoane şi, de ce nu, prezervative folosite. Mai nasol va fia tunci când acest "spirit" va recurge la plasme, aruncând spre cei terorizaţi cu imaginea extraplată a lui Dan Diaconescu.

Probabil încă o trupă de vară-toamnă - Codeine Velvet Club

Ultima descoperire în materie de muzică de ascultat în maşină sau în casă, în condiţii nepretenţioase se numeşte Codeine Velvet Club şi vă invit să îi ascultaţi. De fapt, vă invit să realizaţi că dincolo de experimentele muzicale de dată recentă (de ordinul deceniilor) muzica a rămas aceeaşi. Codeine Velvet Club nu sunt speciali, nu se evidenţiază de alţii prin voci spectaculoase, nu strălucesc, nu impresionează, dar curg. Cântă ceva alternativ, dar mai mult spre disco şi pop-ul derivat din disco, folosindu-se de chitară doar în măsura în care avem de-a face cu un instrument facil şi popular.

Până acum două single-uri de pe unicul lor album: "Hollywood" şi "Vanity Kills", diferite între ele, dar având ca numitor comun muzicalitatea. Mai au un regizor lucid şi o cameră deosebit de precisă. Atât despre reţeta Codeine Velvet Club. În concluzie, domne, oamenii ăştia au refren! Prin urmare există toate premizele ca mai mult de încă un album, exceptându-l pe acesta, să nu mai putem savura de la Codeine. Chiar şi aşa, două single-uri de pe primul e mai mult decât un onehitwonder.

Elodia a murit, trăiască Elodia!

Eu zic că Elodia a fost găsită, dar nu vrea nimeni să accepte chestia asta, cam despre asta este vorba în cele de urmează, având la bază această ştire din Libertatea.

Pe scurt, Elena Munteanu, o femeie de 52 de ani din Golăeşti, Iaşi pleacă de acasă, pentru investigaţii medicale. Ceasul rău. Acesta este şi momentul când şi-a semnat condamnarea la moarte, asta pentru că familia acesteia, dornică probabil să pună mâna pe avuţie dă năvală pe piaţa cadavrelor în căutarea unui trup suficient de mutilat, cât pentru a o înlocui pe femeie. Şi aici vine enormitatea celor de la Libertatea: "Femeia moartă adusă de rude acasă fusese victima unui accident feroviar petrecut în apropiere de sat şi era de nerecunoscut." E clar, familia nu a recunoscut-o nici măcar o singură clipă, pur şi simplu şi-a însuşit cadavrul, pe care l-a îngropat creştineşte. Nu se indentifică cadavrul, nu se iau probe. Pur şi simplu, ea e, fără nici o îndoială. Lucrul ăsta mă îngrozeşte. Ce mă fac dacă într-o bună zi cineva îmi pune gând răupentru a moşteni blogul ăsta şi praful de pe tobă? Nu mă fac, asta e! Sau nu, există totuşi şi o soluţie, dar dacă la baza acesteia nu stă agorafobia, atunci cu siguranţă o generează. Să nu mai ies din casă! Aşa nu risc să fiu călcat de tren sau să fiu identificat într-un incendiu. Sumbru dar adevărat.

Dat fiind însă că nimeni nu s-a autosesizat să reclame cadavrul "de nerecunoscut" am bănuielile mele că e vorba de Elodia. Prin urmare, doamna Munteanu, actualmente un strigoi boschetar nu are decât să îşi facă un lifting de zile mari şi să îi strice ploile lui Cioacă. Până la urmă ar trebui să fie recunoscătoare familiei stăpânite de cupiditate, în mod normal orice şut în fund este un pas înainte.

Mario Vargas Llosa despre dispariţia sănătăţii mintale la fotbalişti

E dreptul vostru să vă întrebaţi care este legătura între Bomba Sexy şi cele de mai jos. Răspunsul din partea mea este unul simplu şi scurt Mario Vargas Llosa. Sau mai exact, mintea nesănătoasă a lui Dodel. Pe de altă parte cred că a venit şi vremea să recunosc că am deja o oarecare sensibilitate pentru persoana din imagine, aş zice că mi-am format chiar un anume fetiş. Aflat la momentul sincerităţii pot să recunosc totuşi că puteam la fel de bine să pun o poză cu Mutu sau cu Jiji, sau cu orice alt ipochimen care zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă în fotbalul românesc şi - mare linişte pentru noi, românii - nu numai contrazic deja miticul: Minte sănătoasă într-un trup sănătos. Ca să vedeţi însă cât de actuală este vehementa detractare a acestui dicton vă ofer spre delectare un pasaj savuros din Los cuademos de don Rigoberto, de Mario Vargas Llosa, în traducerea Irinei Dogaru:

"Nu cunosc minciună mai abjectă decât expresia cu care li se împuie capul copiilor: Minte sănătoasă într-un trup sănătos. Cine a spus că o minte sănătoasă e un ideal demn de râvnit? Sănătoasă vrea să însemne în acest caz, proastă, convenţională, fără imaginaţie şi fără maliţie, uniformizată de stereotipurile moralei încetăţenite şi ale religiei oficiale. Minte sănătoasă să fie oare asta? Minte conformistă, de om beat, de notar, de asigurator, de ministrant, de cercetaş. Asta nu e sănătate, e o tară. O viaţă mintală bogată şi personală cere curiozitate, maliţie, fantezie şi dorinţe nesatisfăcute, cu alte cuvinte, cere o minte murdară, gânduri rele, o înflorire de imagini interzise, de pofte care să te îmbie să explorezi necunoscutul şi să redefineşti ceea ce ai cunoscut, o nerespectare sistematică a ideilor moştenite, a cunoştinţelor răsuflate şi a valorilor la modă.

De altminteri, nu e câtuşi de puţin sigur nici măcar faptul că practicarea sporturilor în zilelor noastre ar crea minţi sănătoase în sensul banal al termenului. Se întâmplă tocmai invers, lucru pe care tu îl ştii mai bine ca oricare altul, tu, care pentru a câştiga cursa de o sutăî de metri plat, ai fi în stare să pui arsenic şi cianură în supa rivalului tău, şi să înghiţi toate drogurile vegetale, chimice sau magice care îţi garantează victoria, să-i corupi pe arbitri sau să îi şantajezi, să urzeşti comploturi medicale sau legale ca să-i scoţi din competiţie pe adversarii tăi, tu, care trăieşti nevrozat de fixaţia victoriei, a recordului, a medaliei, a podiumului, o bestie care face presiuni, un anti-social, un irascibil, un isteric, un psihopat, la polul opus acelei fiinţe sociabile, generoase, altruiste, sănătoase, la care vrea să facă aluzie imbecilul care încă mai îndrăzneşte să folosească expresia spirit sportiv în înţelesul nobilului atlet dominat de virtuţi cetăţeneşti, când ceea ce se ascunde de fapt în spatele ei este un potenţial asasin, dispus să extermine arbitri, să-i strivească pe toţi fanaticii din echipa adversă, să devasteze stadioanele şi oraşele care îi găzduiesc, provocând sfârşitul lumii prevestit în Apocalipsă, şi toate astea nici măcar dintr-un scop artistic elevat, cum a fost cel care a prezidat incendierea Romei de către poetul Nero, ci numai pentru a vedea Clubul lui primind o cupă din imitaţie de argint, sau pentru a-i vedea pe cei unsprezece idoli cocoţaţi pe podium, strălucind de atâta ridicol, cu chiloţii şi tricourile lor dungate, cu mâinile în dreptul inimii şi cu ochii scânteietori, cântând un imn naţional!

Amintiri din copilărie - Pupăza din tei, interpretarea în limba engleză Pastorul Martin Ssempa din Uganda

Iată-l pe "Pastorul" Martin Ssempa, din Uganda, educându-şi enoriaşii. Privind filmuleţul de mai sus veţi înţelege şi aprecia farmecul cuvântului "pupu". Este evident că omului îi face o imensă plăcere să pronunţe acest cuvânt prin urmare am o propunere. Atunci când se va lua hotărârea ca "Pupăza din tei" să fie transpusă digital tip audiobook în limba engleză, sincronul să fie asigurat de pastorul Ssempa. Vă garantez succesul absolut al acestui produs.

Ştiaţi că Internetul nu funcţionează pe monitoare vechi de zece ani?

Sa vă zic o poveste cinică cu Romtelecom Vrancea, în România anului 2010. Anul acesta, venind acasa in concediu, intr-o comuna din judetul Vrancea, la ai mei, le-am instalat Clicknet, din dorinţa de a putea ţine mult mai uşorlegatura cu ei. Toate bune şi frumoase până aici, ni se promit 4 zile pentru validarea contului, în 4 zile zburdam pe net. O noapte. A doua zi dimineaţă, coincidenţă, ziua plecării noastre, cade modemul. Sunăm la telefonul clientului (cel cu 08008...) şi după ce trecem de testul grilă, ce farmec al vieţii!!!, ni se promite depanarea în maxim 2 zile. Noi plecăm, că nu mai aveam încotro şi îi lăsăm pe ai mei cu un calculator dornic să îşi scoată năsucul în târgul virtual. Vine băiatul de la cablu, reporneşte modemul şi face o demonstraţie pe propriul laptop. După care pleacă urgent motivând că nu are timp. Urmează telefoanele şi stupoare: un angajat Romtelecom îi explică tatălui meu că nu are cum să meargă netul câtă vreme are un monitor vechi, de 10 ani. Culmea e că acest "impediment" nu i-a fost semnalat şi la întocmirea abonamentului, după principiul: eu îţi dau un device dar nu îţi spun la ce foloseşte. Totul e să îl cumperi. Dacă tu ai proasta inspiraţie să ţi-l bagi în poponeţ, bafta ta... Din păcate el a înghiţit această măgărie cu monitorul său vechi. Oricine altcineva ar fi folosit acest banc prost, el însă l-a luat în serios, încrezător în spusele acestor "profesionişti". În cele din urmă se hotărăşte să insiste. Acelaşi test grilă şi aceleaşi promisiuni că o echipă va descinde în cele din urmă şi în bătătura casei noastre, pentru ca o zi mai târziu să sune telefonul prin care ni se spune că cel care va veni, în schimbul a 10 Euro plus TVA îşi va face treaba mai puţin verificarea conexiunii pe calculatorul proprietarului. În cele din urmă aflu că ieri a descins acelaşi "depanator", a făcut aceeaşi probă cu propriul laptop şi după ce a butonat câte ceva pe calculatorul nostru a plecat spunând că din calculator lipseşte "o placă" de aceea nu merge. Şi că, în calitate de angajat Romtelecom nu are voie să intre în calculatoarele clienţilor... Deci calculatorul nostru a mers frumuşel la început, după care, dintr-o dată a dispărut placa...

Cât se poate de clar tata nu se pricepe la calculatoare, cum nici generaţia mea nu se mai pricepe la tăbăcit pielea, reparat ceasuri sau făcut chei. Vremurile acelea au trecut şi au venit altele noi. Asta însă nu îi scuză pe cei de la Romtelecom, care pun Internet în comunele şi satele noastre fără să se preocupe să pună şi bazele unor echipe de depanatori la domiciliu. Contra cost, nu pretind acest serviciu gratis, dar nici tratarea cu cinism şi ignoranţă a abonaţilor nu mi se pare ok.

Între timp, am trimis plângerea mea şi celor de la Romtelecom.

Dacă există ceva de bine în toată povestea asta, aceasta este Divizia Servicii Clienţi care chiar funcţionează cum trebuie. Îi doresc respectivei divizii să nu mai aibă ce face în viitorul apropiat, dar, din nefericire, vorbim aici despre lucruri fără speranţă, cel puţin în ceea ce priveşte Romtelecom Vrancea, una dintre cele mai reclamate filiale Romtelecom la OPC. Aurora Olaru este persoana care chiar s-a comportat profesionist şi căreia îi mulţumesc, dându-mi câteva date utile, respectiv redirecţionându-mă şi oferindu-şi ajutorul. Nu pricep însă de ce acest lucru nu putea să ne fie comunicat de către funcţionarii care, după testul grilă au preferat să ne dea clasă cu câteva neologisme şi cu glume de prost gust de genul: aveţi un monitor vechi.

Din fericire Berbecu' există - greşeala lui că s-a oferit să îl depaneze la domiciliu pe tata în locul celor de la Romtelecom Vrancea. Prin urmare sper ca relaţia noastră cu serviciul acesta să se limiteze la plata lunară a abonamentului. Din nefericire însă nu avem aici de-a face cu o relaţie interumană ci cu una om-maşină-om. Saussure se răsuceşte în mormând. Canalul a devenit maşină iar codul este dictat de această dată de factorul uman din concern şi nu de factorul uman din privat. Aventuri viitoare cu Romtelecom vor mai exista. Aurora Olaru şi Ana Ghimpu sunt persoanele care fac tot posibilul să păstreze timpul prezent în prezent. Spre dezamăgirea lor cred însă că vom ajunge să ne raportăm la cel puţin doi timpi. Înainte.de.Romtelecom şi După.Romtelecom.