Iulian Canaf şi Excentric Blues Band în primul concert internaţional Miskolc, Ungaria

Dragilor, dragelor,

iată marea veste promisă!

În data de 25 februarie 2012, de la ora 20.00, pe scena mare în aer liber de la Miskolc, la invitaţia ICR Budapesta, Iulian Canaf şi Excentric Blues Band vor susţine primul concert în afara României, în prezenţa unui public de minim 15.000 de oameni. După concertul grupului ieşean, de la ora 22.00 va urma concertul trupei maghiare pop-rock Republic, unul dintre cele mai apreciate grupuri din Ungaria în ultimii 20 de ani.

Iulian Canaf alături de Excentric Blues Band va susţine un concert electrizant de circa 60 minute, pentru care au fost alese preponderent piese ritmate, din dorinţa de a ţine publicul conectat la energia sa debordantă şi de a îi face pe spectatori să uite de frigul din luna februarie.

Aşadar Iulian Canaf este Vocea României, deocamdată în Ungaria.

Te-ai logat - eşti administrator de Fântânele în Mureş

Cred că am descifrat enigma cu Fântânele de Mureş. Jurnaliştii nu au acces la informaţii în această comună, din cauza lipsei vreunui administrator. Probabil că anteriorii administratori au dat bir cu fugiţii tot din cauza paranormalului de Fântânele, prin urmare în prezent se caută un administrator.

Şi nici măcar nu este complicat să devii administrator într-o comună, după cum ni se şi aduce la cunoştinţă în acest anunţ: Pentru a putea fi administrator intr-o comuna trebuie sa va logati! Atâta neică, şi tot nu se învredniceşte lumea să se logheze.

Fântânele, ce mai!

Un nume pentru eternitate - Fântânele de Mureş

Într-adevăr, după atâta căutat nod în papura unor ziarişti, în definitiv de ţâţe, fofo şi chiloţi, am realizat, cu ajutorul celor de la Arad City Blog că până şi jurnalismul nu este altceva decât o mare, imensă, nesfârşită deşertăciune.

Ce naiba mai poţi spune (vorba de început a lui Segal în "Love Story"...) despre un secretar care este suspendat, fie că el provine din Fântânele sau din Bengeşti Cocâdia? Nimic. Simplu, numele oraşului: Fântânele.

Spui Fântânele şi e suficient. Numele oraşului sinonim cu buricul paranormalului, Fântânele, acest Haven de România (se poartă aceste integrări în natură!!!). Jurnaliştii arădeni reuşesc astfel să facă o sinteză a energiilor şi a întâmplărilor canalizate în frumoasa lor localitate prin simpla rostire a numelui Fântânele. Prevăd de aici o minunată licenţă jurnalistică ce se va concretiza, articol de articol prin simpla rostire a cuvântului Fântânele.

O fată a fost găsită beată într-un şanţ. Fântânele.

Un cetăţean şi-a dat foc la batistă. Fântânele.

O femeie a născut doi copii, fraţi. Fântânele.

A venit primăvara. Fântânele.

Se mărită Veta. Fântânele.

Azi, mi-a curs nasul. Fântânele.

Şi povestea continuă. Nu este nevoie decât de un strop de imaginaţie. Fântânele.

Apropo,iată şi linkul pentru cei care se îndoiesc de bunele mele intenţii. Fântânele!!!

Marian Vanghelie iese din clozet cu ajutorul Oanei Niculescu Mizil

În imagine: Oana Niculescu Mizil şi trei bărbaţi: soţul ei, Marian Vanghelie (amantul) şi soţul acestuia. De la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta, nu mai are nicio importanţă, câtă vreme toţi o au ca numitor comun pe doamna pe care o cheamă ca pe oraş. Poate că importanbţa există doar la nivel gramatical sau lingvistic, dar chiar nu mai contează. Acum, cu acest document în faţă pot să declar mândru că am avut dreptate, da, Marian Vanghelie e gay.

Şi dacă nu mă credeţi, iată ce declară aici chiar Oana Niculescu Oraş: "Atât eu cât şi Marian ne-am separat de soţii noştri şi suntem în relaţii foarte bune cu ei ", a spus Niculescu Mizil pe blogul personal. " Adică ea de soţul ei şi el de soţul lui. Mi se confirmă aşadar bănuiala pe care am început să o am de când l-am auzit prima oară pe Vanghelie rostind chestia aia cu "google". El săracu a rostit corect şi cu mesaj, chiar "cacăl", noi însă ne-am grăbit să interpretăm ca pe "gagăl".

Mai am puţin şi mă voi bate în previziuni cu Carmen Hara! Mi-ar plăcea să o văd pe Hara, cum, la final Champions League cu Rapid, la 3-0 pentru giuleşteni aceasta pronostichează victoria Rapidului. Nu mă interesează că până acum nu a făcut decât să abereze, pentru asta sunt gata să o absolv...

Cine m-a... Gia?

Nu îmi place Cinemagia, care, în cel mai bun caz ar putea fi un site mediocru de traducători engleză-română! Nu cred că în România câţiva oameni deştepţi şi iubitori de film nu ar putea pune de un website pe care să îl înnobileze cu percepţiile lor personale şi evident, originale. Dintr-un motiv sau altul uite că lucrul acesta întârzie să se întâmple, iar Cinemagia, care îmbătrâneşte sub ochii noştri devine cel mai îndrituit organ în materie. Din nefericire, Cinemagia îmbătrâneşte după ce anterior se ramolise. Oamenii cu păreri sunt cei care animează site-ul şi din când în când apare Columbeanu (Pitbull) cu câte un articolaş vitriolic în stil propriu, din care mai străluceşte, rar, dar străluceşte totuşi, adevărul.

Din dorinţa de a umple serverul şi de a fi la zi cu informaţia, redactorii de aici sunt nişte oameni repeziţi cărora dacă le-o scoţi la înaintare pe trans-secsuala Naomi şi pe trans-nas-oala
Ţonciu vor da iama în prima, pentru că e blondă. Odată pornit un articol pe Cinemagia, aşa rămâne, de parcă le-ar fi frică să le vorbească comatoşilor ca nu care cumva să îşi revină la viaţă şi să îi hărţuiască.

Aşa s-a întâmplat cu Napoleom Helmis-ul de altădată, astăzi Nap Toader şi în buletin, regizorul filmului românesc "Nuntă în Basarabia". Nici până astăzi cei de la Cinemagia nu şi-au reparat greşeala, aşa că îl veţi întâlni aici pe regizor când cu numele de Helmis, când cu cel de Toader.

La "Bela Lugosi...", filmul lui Iepan, situaţia este şi mai jenantă. În româneşte îl întâlnim pe Bela Lugosi, iar în engleză pe Bella Lugosi, un fel de Jack şi Jill la care puţini dintre noi ne-am fi gândit. Deşi dedesubt apare clar scris numele acestuia în română, redactorii site-ului s-au ambiţionat să-l feminizeze, de aici şi bănuiala mea că Naomi are pe site-ul acesta un succes nebănuit.

Sunt gata acum să fac un rămăşag cu voi. Pe cât punem pariu că nici măcar nu îi pronunţă numele [bell:lla] ci [belo]? Vreţi să ştiţi şi de ce? Pentru că în felul acesta maschează cât pot atracţia pe care o nutresc pentru trans-secsuali.

Revoluţia misoginilor: femeia, un instrument, ca şi limba

Să ne înţelegem, în limba română când e vorba de persoane fizice naţionalităţile la genul feminin se fac de regulă după următoare regulă:
- adăugarea la forma de masculin a sufixului "că", cu, pe alocuri unele vocale de legătură ce le preced.

Exemple: ungur-oaică, chinez-oaică, turc-oaică, român-că (nu românoaică, please!!!), belgian-că, egipteancă, american-că, franţuz-oaică, bulgăroai-că, evrei-că, sârboai-că, nemţ-oaică, ceh-oaică, englez-oaică şi în cele din urmă, spaniol-oaică

Excepţie - adăugarea la forma de masculin a sufixului "ă", ca şi în cazul limbilor ţărilor respective.

Exemple: irlandez-ă, finlandez-ă, slovacă-ă, austriac-ă, portughez-ă, islandez-ă, albanez-ă, danez-ă,

Prin urmare, atunci când vorbim de o persoană fizică trebuie să ţinem cont de această regulă dar mai ales de excepţia care îi stă alături. Vorbim aşadar despre o "doamnă spanioloaică" şi nu despre una spaniolă. Să ne imaginăm cum ar suna: doamna chineză, doamna americană, doamna ungară, doamna română... Bleah...

Iată însă în cele ce urmează, aici, manifestul revoluţionar al celor care vor să ne înveţe că femeia este pe picior de egalitate cu limba, adică un instrument...

Au fost multe frumuseti care i-au cazut la asternut seducatorului actor roman Ion Dichiseanu, una dintre acestea fiind bomba sexy a anilor a50, spaniola Sara Montiel.