Habemus lay-out și trupă românească la Festivalul Sziget 2011

Dragilor, veste mare pentru toți iubitorii de muzică bună din România: a fost dat publicității lay-out-ul festivalului Sziget 2011 (10-15 august), așa că vă sfătuiesc să dați năvală și să vă luați bilete, pentru ca e bine să profitați câtă vreme încă mai există discounturi, pe care vi le și ofer, mai jos.

Bilet zilnic:

Înainte și la fața locului: 12 000 Ft (45 €)

Ziua 0 (9 august) înainte și la fața locului: 6000 Ft (23 €)

Bilete fără cazare pe insulă

Înainte de 30 aprilie: 38 000 Ft (140 €) Comenzi online!

De pe 1 mai și la fața locului: 46 000 Ft (170 €)

Bilete pentru întreg festivalul cu cazare pe insulă:

Înainte de 30 aprilie: 46 000 Ft (170 €) Comenzi online!

De pe 1 mai și la fața locului: 54 000 Ft (200 €)

Bilet de camping:

Înainte de 30 aprilie: 30 000 Ft (110 €) Comenzi online!

De pe 1 mai și la fața locului: 35 000 Ft (130 €)

Bilet de camping VIP:

Înainte și la fața locului: 25 000 Ft (90 €) Comenzi online!

Și iată și numele prezente:

Scena pop-rock: Amy Winehouse Dizee Rascal Flogging Molly Gogol Bordello Good Charlotte Hadouken! Interpol Kasabian Pulp Rise Against Skunk Anansie Smash Mouth The Chemical Brothers The Maccabees The National

Scena Europa: Go back to the zoo Söhne Mannheims Triggerfinger Verdena TRUPĂ DIN ROMÂNIA

Scena world music: AfroCubism Bassekou Kouyaté Cheikh Lo Choc Quib Town Debout Sur Le Zinc Djelimady Tounkara Eliades Ochoa Goran Bregovic Wedding And Funeral Band Gotan Project Kasse Mady Diabaté Les Hurlements d’Léo Ojos de Brujo Rotfront Socalled

Scena A38-WAN2: Crystal Castles Hurts Marina and the Diamonds Peter Bjorn and John Party Aréna Bloody Beetroots Death Crew 77 Kid Cudi

Scena rock și metal: Deftones Judas Priest Lostprophets Motörhead Sonata Arctica Within Temptation

Va fi așadar primul festival la care îl vom duce pe ”moștenitor”, evident, alegând trupele după care și eu și BebeBebe tânjim de multă vreme să le ascultăm live. În măsura în care acestea nu se vor încăleca, nu vom lipsi de la Amy Winehouse, Pulp (Jarvis in finally back), Skunk Annansie, The National, The Maccabees, eventual Gogol Bordello, Gotan Project, eventual Ojos de Brujo, Judas, Motorheas, Sonata Arctica și eventual Within (mie unuia mi se par mult prea ”operatici”. Și va mai fi o trupă, de această dată pe Scena Europa, pe care încă nu v-o anunț, pentru a crește puțin tensiunea, pentru care voi renunța la orice alt concert. Este vorba despre o trupă românească, la modă și în air-play la Guerilla, care sunt convins că va face senzația. Puteți începe să ghiciți. Ca să vă ajut vă pot spune doar atât: nu, Marina Voica nu și-a făcut trupă, între timp!

Oana Turcu consideră că graviditatea reglează femeilor imperfecţiunile

Ştiu, nu o să vă placă cele de mai jos, dar am descoperit ceva ce ar putea impulsiona creşterea natalităţii în România. Pentru asta însă aş numi-o mai întâi tot pe Oana Turcu (nu e domne nici un nepotism, pur şi simplu azi am scris două posturi despre ea şi sigur nu o să vă mai întâlniţi prea curând cu aşa ceva) "ambasador al natalităţii în România", pentru că va trebui să se implice, să umble din uşă în uşă şi să ducă zvonul. "Sarcina e o minune. A reglat anumite imperfecţiuni ale mele! Nu puteam să citesc nici un sms sau orice altceva, dacă mă aflam în maşină şi conducea altcineva. Mi se făcea rău. Acum, fenomenul a dispărut!"

Sunt lucruri pe care, din ignoranţă, mulţi dintre noi nu le ştim. Sau nu le ştiam până acum. De pildă răul de înălţime. Multe femei îl au, dar puţine verifică dacă mai suferă de vertij, în luna a patra. Dacă se vor urca într-un vârf de copac, nu mare să ne fie mirarea când le vom auzi: uraaaaaaaa, fătul mi-a reglat imperfecţiunea! Sau teama de fiarele sălbatice. Să le vezi pe viitoarele mămici cum, coborâte din maşină aleargă în plin safari în mijlocul leilor şi panterelor, strigând acelaşi victorios: uraaaaaaa, fătul mi-a reglat imperfecţiunea! Şi exemplele pot curge gârlă. Faceţi fetelor copii, veţi scăpa de imperfecţiuni. Un fel de pastişă la Junimism: faceţi copii, faceţi-i oricum, numai faceţi-i!

Lăsând însă gluma la o parte trag un semnal de alarmă cu privire la Oana Turcu. Nu cred că ar fi prea rău dacă aceasta, cel puţin pentru o perioadă de timp ar fi izolată. Mi-e teamă de viitoarele sale raţionamente, care le-ar putea pune viaţa în pericol viitoarelor mame. Şi un lucru e clar, nu de la sarcină Oana Turcu poate citi acum sms-uri în maşină, ci de la fonturile mai mari, pe care, în sfârşit le-a găsit pe device...

Testul de sarcină - un mod simplu de a diferenţia crampele de contracţii

Dragii mei, astăzi este o zi cu adevărat efervescentă în ştiri "senzaţionale" - a se citi "în ştiri lipsite de importanţă dar expuse sau intitulate de-a dreptul grotesc. Dintre toate, cea mai dragă mie este "Oana Turcu și-a făcut testul de sarcină în toaleta unui mall". Lucrurile sunt simple: Ion Ipingescu şi-a dus la reparat o pereche de pantofi, Marioara Istrate a cumpărat un kilogram de roşii în plus pentru că erau prea frumoase ca să le laşi acolo, să le ia acolo, Stela Ifrim a desfăcut carasul pe spate şi l-a curăţat de maţe, iar Pompiliu Fronea a mancat sandviş cu icre şi piept de curcan. Toţi aceştia au comis în aceeaşi zi, la aceeaşi oră lucruri neobişnuite, atât pentru ei cât şi pentru mare parte dintre noi. Nu are rost să mai întreb de ce ei nu au ieşit în presă, mediatizându-li-se anomalia. Ei nu sunt Oana Turcu.

Nu comentez asupra statului de VIP al acestei doamne, acum pur şi simplu mă voi concentra asupra titlului. Nu poate fi atât de simplu, pur şi simplu nu cred că o astfel de banalitate merita să ne fie vândută cu titlul de senzaţional. Era pe acolo şi pentru că nu îi mai venise de cinci luni (asta mi se pare mai senzaţional, ignoranţa în secolul în care ne aflăm) şi-a luat un test de sarcină, şi pentru că tot l-a luat şi pentru că în mall sunt toalete, a zis femeia să profite de această proximitate şi să-şi satisfacă curiozitatea, mai ales că altfel ar fi decurs ziua, după o astfel de revelaţie. Fără răspuns, cu testul neatins în Vuitton, nu-ţi arde de nimic, fată zău, nu-ţi vine deloc să caşti ochii prin magazinaşe când ştii că poate e ăla micu cu tine. Aşa, Oana Turcu a aflat că a căzut grea cu 5 luni în urmă, că mai are 4 de aşteptat şi că, contrar grăsimii Maiei Morgenstern, grăsimea ei este un viitorul ţării. "Au trecut 20 de săptămâni din sarcină, adică cinci luni, şi trebuie să vă spun, mă aşteptam ca viaţa de femeie însărcinată să-mi fie mai grea. Au trecut aceste zile fără stări de rău. " Mai mult: Oana Turcu și-a făcut testul de sarcină în toaleta unui mall - Vedete de la noi Libertatea.ro E prea simplu.

Părerea mea este următoarea. Oana Turcu va naşte mai repede decât ne aşteptăm noi toţi. În câteva zile. Confundând însă atâta vreme durerile facerii cu durerile facerii de materii fecale, aceasta s-a obişnuit cu ideea, reuşind, iată să ajungă până acum, în luna a opta, cu conştiinţa împăcată că rezultatul e compus din doua consoane şi două vocale. Ce nu a înţeles Oana Turcu e că e vorba însă despre alte două consoane şi alte două vocale. Acutinzându-se însă acestea şi crampele dând semne de contracţii, Oana Turcu a fugit repede la toaleta mall-ului pentru a se edifica cu privire la produsul acestor dureri din ce în ce mai severe. A ieşit din toaletă, solară, luminoasă şi plină de o energie neînţeleasă iar soţul ei, nimeni altul decât la fel de celebrul Cristi Brancu tocmai făcuse rost de un sul de hârtie igienică. Oana Turcu i-a răspuns: mersi, dragă, acum nu e nevoie!

Ion Besoiu, raportorul securităţii - între Andrei Şerban şi Stanislavski

Ştire de senzaţie în showbizul românesc: Ion Besoiu a fost colaborator al securităţii în 1985, 1988 şi 1989. Iarăşi vom umfla acest balon de săpun până se va dezumfla de la sine. Pentru unii această veste a picat din cer, lovindu-i în moalele capului.

• 
  
  Pentru mine nu! Era evident statutul de informator al lui Ion Besoiu, cel care, a făcut o mare greşeală histrionică: s-a confundat cu personajul. Evident, nu a luat lecţii de actorie de la Andrei Şerban, cel care îşi sfătuia toţi actorii: nu vă substituiţi niciodată personajului pe care îl jucaţi! Ar însemna că dacă jucaţi Othello în fiecare seară ar trebui să ucideţi câte o Desdemona. Ion Besoiu a căzut în capcana lui Stanislavski şi a devenit Anton Lupan. Colaborarea cu securitatea venea deja de la sine. Cum altfel ar mai fi putut întreţine relaţiile de prietenie cu cetăţeanul francez Pierre Vaillant, după care a şi plecat la capătul lumii, cu Adnana sau cu Ismail, cetăţeni de origine greacă respectiv turcă. Toate aceste convorbiri au fost raportate cu punct şi cu virgulă. Inclusiv că Vaillant umblă cu cămaşa descheiată la piept şi că Ismail zice leuşteam în loc de leuştean şi dezacorduri cât cuprinde. Prin urmare era evident ca Ion Besoiu să raporteze totul la securitate....

Zi-mi, pantoafe, de ce sex eşti ca să-ţi spun cât îmi lipseşti...

Cred că ne este tuturor familiară imaginea cu fetiţele care, de îndată ce prind momentul se încalţă în pantofii mamelor. Acum, în funcţie de mai mulţi factori, acestea reuşesc în cele din urmă să îşi scoată pantofii în lume. Factorii nu sunt importanţi în discuţia asta, dar pot fi enumeraţi: lipsa de vigilenţă a părinţilor, gradul de răsfăţ, crizele de plâns sau cinic sau nu, dioptriile părinţilor. Fetiţele încep să troncăne prin casă, dacă nu te prinzi, mută zgomotul pe strasse. Probabil că pantofii sunt doar începutul, urmând la rând şi alte articole vestimentare. Nu are nici o legătură cu tricourile lălăi şi vestimentaţia tip emo. Acum nu vorbim despre deviaţii sau rateuri ci pur şi simplu despre subconştient.

Întreb şi eu ca să mă aflu în treabă: de ce la băieţi nu se întâmplă acelaşi lucru? În mod cert fetiţele nu poartă pantofii roşii ai mamelor pentru că sunt roşii, ci pentru că sunt ai mamei. Dat fiind că toţi copiii mici sunt atraşi de culori, ar însemna ca şi băieţii să atenteze la pantofii roşii ai mamelor. Băieţii nu atentează la pantofi. Eu unul nu îmi aduc aminte să fi atentat la pantofii tatei, şi, dacă dau firul înapoi, nu are nici o legătură cu frumuseţea acestora. Tata a purtat mereu pantofi frumoşi, numai că această înstrăinare şi ulterioară însuşire nu mi-a făcut niciodată cu ochiul. Ulterior, când am primit prima pereche de adidaşi originali, cine ştie cunoaşte - three stripes - nu i-am mai scos din picioare vreo 5 zile, deci nu se poate invoca acum apatia mea la pantofi în general, mai ales că acum, poate o să râdeţi de mine, dar am trei perechi numai de tenişi, de trei culori diferite. Pantofii tatei însă nu mi-au spus nimic.

Pasiunea fetiţelor pentru pantofii mamelor ţine oare de feminitate? Vai, numai dacă aş putea să o întreb pe K. D. Lang sau pe De Generes dacă şi lor li s-a întâmplat acest lucru, sau dacă ele au pus ochii pe pantofii taţilor. Sau măcar pe Elton John. Atât, o singură întrebare: prieten drag, te-ai încălţat vreodată cu pantofii mamei?

I can be hero just for one game

Vă spunem că sunt un tip dotat. Dotat cu E-penis (a se citi Kindle, fireşte). Şi mai sunt şi unul îngrozitor de norocos, pentru că BebeBebe se îngrijeşte nu numai de capul meu dar şi de sănătatea mea fizică, prin urmare, chiar dacă am considerat Kindle-ul cadou de ziua mea de naştere, iată că adevăratul cadou tocmai a venit, şi, bineînţeles tot pe linie de gadget. Aseară tata mi-a zis un banc şi să vedeţi cum se leagă: Două curve. "Ce i-ai cerut, fată lui Moş Crăciun?" Răspuns: "Ce le-am cerut şi celorlalţi clienţi." Probabil că a simţit BebeBebe că şi eu i-aş cere Moşului tot gadgeturi, aşa că s-a grăbit să i-o ia înainte. Cum Xbox aveam a venit rândul senzorului de Kinect, aşa că de duminică seara mai precis am început să mă bâţâi prin sufragerie, spre marea uimire a fiului meu care nu prea poate pricepe "de ce se bate tati cu umbra" sau de ce "ţopăie ca un disperat şi atentează (de data asta cu capul) la integritatea lustrei noastre". Recomand tuturor celor care se gândesc ca printr-un cadou să îi salveze pe sărbătoriţi de criza schimbării prefixului să le dăruiască un senzor Kinect şi dacă nu au în prealabil Xbox, un senzor Kinect cu Xbox-ul aferent. Dacă persoana ce se vrea cadorisită mai este şi colecţionar de obiecte rare, curiozităţi şi vintage, alături de acestea vă sfătuiesc ca pe lângă Adventures, joc care intră în pachet să îi dăruiţi, ca şi în cazul meu "Fighters Uncaged". Dat fiindcă până acum au fost adaptate puţine jocuri pentru Kinect este sănătos să fiţi indulgent cu toate acestea. În foarte scurt timp majoritatea lor vor fi scoase pe piaţă şi posesorii primelor astfel de jocuri se pot considera viitori milionari, în cazul că le-ar surâde să se despartă de jocul-pionier peste vreo câteva decenii. Oricum mă simţeam milionar, dar acum, din perspectiva jocului pe care îl voi vinde în vreo 30 de ani, voi începe să fac research pentru preţuri convenabile la insule. Am spus toate astea pentru că un lucru este cert, pentru moment jocurile sunt incomplete. Câtă vreme tot ce poţi să faci este să fandezi, să ţopăi, să dai cu pumnul sau cu picioarele şi să stai pe ciuci, vei ajunge rapid la concluzia că, chiar dacă cei de la Microsoft i-au bătut încă o dată la fundul gol pe cei de la Wii renunţând la controler şi implementând o grafică demnă de Xbox, mai ai de aşteptat până la adevăratele progrese. Sunt pretenţios, dar mi-ar fi plăcut ca "Fighters Uncaged" să treacă dincolo de Mortal Kombat şi să mă apropie puţin măcar de "WWE Raw"-ul pentru Xbox. Adică dacă mă supără tare un nene, pe care nu prea sunt în stare să îl pun jos să apuc cu maximum de nesfială extinctorul din decor şi să-i ard o perversă. Cum nu se poate, nu îţi rămâne decât să te concentrezi pe mobilitate şi puterea pumnului şi să treci pe rând de toţi adversarii care îţi ies în cale. Se anunţă în curând Star Wars, dar după ce am văzut trailerul, pot spune că tot aşa, dincolo de elementara agresiune fizică şi de mânuirea sabiei laser nimic absolut. Cu toate acestea, şi nu neapărat pentru că am scăpat de luat în mână controllerul, în ceea ce priveşte "metodele de fitness" prefer Kinect-ul Wii-ului şi mai am şi multă răbdare pentru viitoarele jocuri ce vor apărea în 2012. Şi aştept "WWE Raw" pentru Kinect, să îl bat eu cu forţa şi perversitatea mea pe Undertaker şi pe imbecilul ala liliputan de Misterio. Să nu aud pe nimeni că îmi va spune: nu te înfierbânta, ei nu există! Cum să nu existe? Unul e John Cena şi unul a fost The Rock...

Acum pe marginea acestui gadget pentru Xbox aş vrea să întreb retoric dacă mai este cineva care încă e convins că dacă vrea Big Brother nu poate fi la curent cu tot ce mişcă în imediata ta intimitate. Să nu îmi spuneţi mie că numai cablat la Internet cineva ar putea să profite de cele trei camere care te filmează 3D. Am uitat să vă spun că în timp ce joci "Adventures" te vei trezi fotografiat de câteva ori, în timp ce dai totul din tine să baţi maşina. Gândiţi-vă ce stop cadruri s-ar putea face din viaţa voastră intimă. Există însă şi remediul, şi nu neapărat un cearşaf, sau, luat de val şi excitat la culme un chilot proiectat direct pe cele trei camere. Sună morbid, dar scaunul cu rotile vă scapă de ochiul vigilent. Nişte persoane cu handicap, americani evident, s-au trezit să vocifereze că din cauza senzorului de Kinect s-au simţit excluşi din viaţă. Oricât ne-am mişca nu ne vede domne şi pace. Aşadar, dacă stai pe un scaun sau dacă eşti înconjurat de metal nu ai ce căuta în faţa Kinectului. Aviz amatorilor gen Robocop sau Domnu Domnu, cel care păcăleşte Wii-ul şi mă bate de îmi sar capacele stând pe canapea şi flectând doar uşor din încheietură. Aţi auzit Domnu? "Get up, stand up, stand up for your rights." Sau pierzi la masa verde.

Concluzie. Vrei ca motricitatea şi inconştienţa cu care îţi dispecerezi corpul să învingă dexteritatea gamerilor. Vrei să răzbuni istoria? Vrei ca Goliath să îl despice cu sabia sa ca pe un măr pe David? Vrei ca Stallone să îi umilească pe toţi campionii chinezi de ping-pong? Vrei ca Ogică să îl bată pe VanDam? Atunci ia-ţi un Kinect!

You can be hero just for one game!