Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

joi, iunie 02, 2011

Lasă poza să vorbească, ăsta-i rostul ei...

Asta e o ştire care de ieri a intrat în mentalul colectiv. Toată lumea numai despre asta vorbeşte, de parcă până acum eram outsideri şi dintr-o dată atentăm la normalitate pentru că, iată, şi la noi se pot schimba sexele. Evident că dintr-un punct de vedere o astfel de intervenţie este lăudabilă, din punct de vedere medical. Prsa însă altceva e dispusă să exploateze devoalând totul despre pacientul în cauză, până la urmă avem de-a face cu o curiozitate, cu un "freak" şi nu cu o reuşită medicală. Colac peste pupăză, ni se pune şi o fotografie la articol, probabil pentru a fi mai evident. Sub fotografia cu o brancardă goală scrie "Intervenţia chirurgicală a durat peste 14 ore".


Primul meu gând este că autorul articolului, Ciprian Purice, a fost la faţa locului, dornic să relateze cu lux de amănunte evenimentul. Din păcate, durând peste 14 ore acesta a trebuit să părăsească locaţia, revenind după. Între timp pacientul fusese mutat în rezervă. Purice nu mai are încotro şi fotografiază locul în care s-a desfăşurat evenimentul. Patul gol, sala goală. Dar acesta este locul. Am fost aici, stimaţi şefi, vă rog să îmi daţi totuşi prima cuvenită pentru că v-am adus şi dovada. Am făcut o poză cu patul gol. Parol. Şi dacă, totuşi, omul, mai şmecher din fire a făcut repede poza, înainte de operaţie, fireşte, după care a plecat frumuşel acasă? Cred că pe lângă alte câteva mistere importante, nici pe acesta nu îl vom elucida NICIODATĂ. Ciprian Purice va lua taina acestei fotografii cu el în mormânt.

Iat-o şi pe claudette, tot un fel de laurete doar că nu cu-atât burete...

Domne, cred că v-am manipulat, de fapt, sunt convins că v-am manipulat, dar am făcut-o fără să îmi dau seama. Sunt gata să retractez toate acuzaţiile la adresa fetelor noastre stupide, care, apărând zilnic pe micul ecran l-ar putea face pe orice om normal să creadă că au cumpărat un televizor cu paparudele ăstea incorporate. Domne, preţul real al televizorului e 800 Euro, dar îl vindem cum 1500 pentru că are programe preînregistrate cu SexyBrăileanca, Zăvoranca, Columbeanca, Cruduţa... şi enumerarea continuă. Şi cu Claudette. Who the fuck is Claudette? Nici chiar eu, cu o memorie perversă pentru astfel de piţipoance nu aş fi putut să vă spun până astăzi cine e Claudette. Ştiam cine e Laurette (a se pronunţa cum se scrie - rimă la burete, pamflete sau regrete) dar cine e Claudette (tot aşa ca la Laurette, a se pronunţa cum se scrie cla-u-de-te). Oricum, nu numele m-a şocat, eram familiarizat cu el de la Nenea Orbison, ci neasocierea vreunei figuri boite cu acest nume. Până la urmă m-am edificat că Claudette este fata aia de la Sexxy, pe care s-ar putea exemplifica monopolul absolut al laptelui, cu Milli, Dorna, Mizo sau Paula cu ochelari, toate în stăpânirea aceleiaşi persoane. Cum n-am făcut-o la timp, acum nu prea mai aveţi pe ce exemplifica, pentru că Claudette şi-a făcut o reducţie.


În Cancan de astăzi Claudette declară următoarele: "Claudette: Nu sunt înnebunită să mă căsătoresc, dar îmi doresc foarte mult copii". Bănuiesc că şi voi înţelegeţi ca şi mine că pe această domnişoară certificatul în sine nu o va îngrădi niciodată să aibă progenituri. Moştenitori şi moştenitoare are megaconcernului de produse lactate. Ei bine, iată ce spune mai departe cla-u-de-te: "Nu sunt înnebunită să mă căsătoresc, îmi doresc foarte mult copii, dar consider că pentru a-i avea ar trebui să fii căsătorit şi să fim o familie în adevăratul sens al cuvântului iar copilul să aibă atât o mămica cât şi un tătic." Acum misterul mi s-a lămurit. Ziaristul A.C. s-a gândit să stârnească un mic şoc mediatic, şi cum nu avea prea multe motive a răstălmăcit spusele fetei şi a scos-o pe domnia ei că ar face copii cu oricine, la orice oră şi în orice condiţii, fără nici o obligaţie din partea persoanei de sex masculin. În realitatea cla-u-de-te spune contrariul, că până nu e sigură că persoana din stânga sa nu îi devine şi soţ şi nu îi garantează prosperitatea conjugală, până atunci canci copii. Ok. Acum revin la scuzele de început. Pe Claudette cel puţin am judecat-o greşit. Nu e atât de tută pe cât este tutizată de ziariştii noştri mondeni şi nici măcar bipolară nu e. Oricum, nu vă aşteptaţi acum că aceste demuazele să fie şi olimpice la vreo materie şcolară...




A.C. ar fi putut la fel de bine să exploateze altfel "inteligenţa" nativă a lui Claudette. A Claudiţei. Cu cele ce urmează: "Nu mă pricep eu foarte bine pentru că încă nu am crescut un copil dar vă pot spune că nu îmi doresc copii extrem de răsfăţaţi ." E ca şi cum ai spune că nu te pricepi prea mult la pizza dar nu îţi doreşti o pizza extrem de sărată, nici un pepsi extrem de trezit şi nici măcar o maşină de oraş extrem de mare. Nu trebuie să te pricepi la nimic ca să ştii că nu e bine să îţi doreşti nimic "extrem de...".



În concluzie, am de făcut o propunere publicului iubitor de mondenisme. Nu aţi vrea să renunţăm o vreme la piţipoancele noastre de toate zilele şi să ne concentrăm atenţia pe câţiva ziarişti? Credeţi-mă, v-ar bucura simţurile cel puţin la fel de mult ca domniţele în cauză. Şi pe urmă mai e şi surpriza, ce ne facem dacă A.C. este o superbă transsexuală cu un trecut tumultuos şi cu un viitor care stă în mâinile voastre, ale marelui public?

sâmbătă, mai 28, 2011

Glory, Glory Man United!

A venit și ora ”finalei”, momentul în care Europa s-a împărțit în două, fanii catalanilor și fanii britanicilor. Indiferent de finalul meciului, în seara sta vedem fotbal, nu jumătăți de măsură, onoare, dăruire și tradiție. Îl voi vedea pe Van der Saar la ultimul său meci, după care vom trăi din amintiri, văzându-i documentarele despre animale, pe care visează să le poată face. Îl voi vedea pe Giggs, poate la ultima sa finală de CL și pe Fergusson bătând încă o dată la porțile raiului. Țin cu United de peste 2 decenii și o voi face și de acum încolo indiferent de rezultat, pentru că United este mai mult decât o echipă, United este o onoare. În seara asta port roșu. Diavol, vă rog, niciodată câine!

Glory, Glory Man United!

marți, mai 24, 2011

De ce ar vrea cineva ca Ştefan cel Mare să taie elasticul de la chiloţii lui Superman?

Am mai spus-o şi o mai spun, lupta pentru supremaţie globală nu a încetat nici o clipă de la războiul rece încoace. În Europa cel puţin ea a comutat însă, benefic zic eu pe latura culturală a fenomenului. Acum, cu UE, graniţele au căzut însă se duc "lupte" puternice pentru supremaţii culturale. Mi se pare admirabil, cum admirabil mi s-ar fi părut în egală măsură ca un război mondial să fie tranşat, în ultimă instanţă în faţa unei table de şah. La propriu. Dar să nu pierdem vremea.



Ne-am prins şi noi românii târziu că ducem lipsă de ceva. Mai precis, ieri! Mă rog, că pe lângă altele mai ducem lipsă de ceva. De supereroi în primă fază. Aşa a apărut campania Asociaţiei pentru Promovarea Istoriei României "Avem şi noi Super Eroi". "Scopul campaniei este să readucă în memoria şi în inimile locuitorilor României eroii neamului demult uitaţi." Iată şi motivaţia: "Imboldul care a determinat acțiunile a fost acela că în zilele de astăzi copiii noștrii se joacă de-a Spiderman, Bakugan, Barby sau Batman. De ce nu s-ar juca de-a Greuceanu, Prâslea, Păcală sau Ileana Cosânzeana?" Iniţial campania suna bine. După care m-am dezumflat. Noi vrem super eroi români în măsura în care ne raportăm la americani sau la japonezi, ai căror super eroi au la bază graphic novels-uri notorii, cărţi care ca impact s-ar clasa pe locul doi (îndoielnice ca scriitură, fără doar şi poate dar nu lipste de importanţă) şi filme. De francezi nu spune nimeni nimic. Nu Asterix, nu Obelix, nu Rahan. Până la urmă Greuceanu şi Păcală sunt chiar ok, mă miră însă absenţa lui Harap Alb şi a tovarăşilor săi "anomaliaţi", aici neexcluzând calul. Ăştia mi se par cei mai pretabili, atât ca valoare morală cât şi ca apetenţă la umor. Dacă e să mă raportez şi eu la americani, da, Harap Alb poate fi un Green Hornet al nostru, pentru că, în definitiv calităţile sale fantastice sunt doar pur umane, restul, fantasticul sunt caracteristica exclusivă a tovarăşilor săi. Iată lista completă de pe site-ul campaniei cu Super Eroii români de Basm:



Greuceanu

Prâslea cel Voinic

Făt Frumos

Ileana Cosânzeana

Păcală și Tândală

Pipăruș Petru

Florea Înfloritul

Ivan Turbincă

Dănilă Prepeleac

După cum v-am spus: Harap Alb lipsă la apel.



Acum vine momentul de groază. Scopul campaniei este să readucă în memoria şi în inimile locuitorilor României eroii neamului demult uitaţi. Am trecut prea uşor cu vederea acest argument iar acum privesc în jur, răscolit. Eroii neamului!!! E clar, cineva îi duce lipsa acut lui Sergiu Nicolaescu. Iată şi lista cu Super Eroii români Istorici:



Burebista

Decebal

Gelu, Glad și Menumorut

Basarab I

Bogdan I

Alexandru cel Bun

Ștefan cel Mare

Petru Rareș

Dimitrie Cantemir

Mircea cel Bătrân

Vlad Țepeș

Constantin Brâncoveanu

Iancu de Hunedoara

Mihai Viteazul

Alexandru Ioan Cuza

Ferdinand I

Carol I



Nu săriţi la jugulara mea dacă am să vă spun că, după părerea mea, oamenii ăştia habar nu au ce e acela super erou. Eu înţeleg că am avut, ca toate celelalte naţii ale globului oameni de mare valoare, dar de aici la super eroi e o cale lungă, atât de lungă că nimeni nu va avea destui ani în desaga vieţii ca să o parcurgă. Mă întreb, în termeni strict legaţi de acest gen: ce calităţi fantastice aveau aceştia? Unul scuipa flăcări, altul strănuta cuie, un altul făcea pipi cu benzină... Dintre toţi ăştia, singurul cu adevărat fantastic pare a fi Vlad Ţepeş. Cum nu îi erai pe plac erai iute străpuns în anus cu un par. Alte calităţi ar face apel la modernism, deci la eroii mai noi: unul cântă despre iubirea pentru un bărbat cu care s-a căsătorit şi totuşi nu e gay, alta transformă bărbaţii în nişte cârpe, altul ghiceşte numerele la loto (nu ziceţi hop, că în cadrul campaniei mai există şi o rubrică: Super Eroi Acum şi aici, deşi până acum nu a fost propus nimeni este cazul să fie introdus Ogică), o alta ghiceşte viitorul (Carmen Hara, fireşte), un altul pe ce pune mâna se transformă în broaşte (Costin Mărculescu cu al său "doamna profesoară vă rog să îmi daţi înapoi broaştele"). Revin însă. De ce super eroi români şi nu 10 pentru România. Mă rog, 10 a fost, să fie 100. Dar de ce supereroi? De ce lipseşte din listă Carol II a cărui principală putere era... mă rog sper că ştiţi cu toţii şi nu mai e cazul să vă spun, dar, priapismul, în vremurile în care trăim poate fi privit ca o super putere, nu credeţi?


În concluzie, campania aceasta îmi pare încă o invitaţie, de ultimă oră, e drept la vopsit băncile tricolore. În toată ţara. Şi dacă ne mai rămâne vopsea, să trecem la stâlpii felinarelor şi la gardurile caselor. Nu suntem toţi la fel, nu gândim toţi la fel, aşa că, în spiritul democraţiei absolute (care cred că nu există) iată şi linkul. Poate pînă la urmă îl voi propune şi eu pe Cabral la Super Eroi Acum, căruia iubita nu îi găseşte chiloţi pe măsură. Repede ne gândim că tocmai s-a inventat o nouă unitate de măsură, cabralul. Prea mare pentru mărimi de chiloţi etalon. Nimeni nu se gândeşte că poate tocmai, se caută chiloţi mari pentru a avea de unde să îi strângă ghemotoc în faţă...


P.S.

Totuşi, cred că e cazul să nu luaţi prea în serios campania aceasta, în ciuda manifestului pe care vi-l prezint mai jos:



Manifest
MAY 23
Posted by avemsinoisupereroi
Deșteaptă-te Române din somnul cel de moarte, în care te-adânciră barbarii de tirani.

Frați români, destulă vreme am fost bătuți și denigrați pentru istoria noastră. Timp de peste jumătate de secol am fost mințiți și ni s-au răstălmăcit originile.

Acum, după două decenii de când am obținut libertatea cu sânge nevinovat ne confruntăm cu un alt pericol. În scurt timp,copiii noștrii nu vor mai ști pentru ce am luptat noi sau părinții noștrii la Revoluție. Nu vor mai ști cine a fost Vlad sau Micea, nu vor mai ști pe unde a trăit Avram Iancu. Vor ști numai de Bakugan, Harry Potter, Sauron sau Frodo. Nu vor mai ști, că într-o bătălie, Ștefan a rămas fără sabie iar acum turcii se mândresc cu ea.

Frați Români, nu-l lăsați pe Superman să îl bată pe Mihai Viteazul.

AVEM ȘI NOI SUPER EROI!

Și ai noștrii sunt mai buni decât ai lor, pentru că nu sunt inventați, sunt reali, și-au dat viața pentru poporul român. Să nu îi uităm!

Cineva care scrie manifest cu "ai noştrii", până la urmă nici nu merită citit.

luni, mai 23, 2011

S-a însurat fiul magazionerului de la Rapid

Eu cred că acest "spirit al Rapidului" de care se vorbeşte din ce în ce mai mult în ultima vreme a devenit deja o atracţie media. Nu e rău că e deja brand, e rău însă când multe din presă se dovedesc neadevărate. Prin urmare, aflam zilele trecute de aici că între o bere cu patronul Rapidului, George Copos şi o prezenţă la nunta băiatului magazionerului clubului, un anume Andrei Mateiaş, lotul Rapidului a preferat ultima variantă. "Dezamagiti de veste, rapidistii au plecat sa-si inece amarul la nunta lui Andrei Mateias, fiul magazionerului din Grant." Fără doar şi poate, atmosfera din Grant e superbă, cu oameni strânşi laolaltă la bine şi la greu şi cu o întreagă echipă care se duce la nunta fiului magazionerului. Cred că la fel se întâmplă şi cu copiii administratorului de bloc. ... Pun pariu că la puţine echipe din România, cel puţin, se practică astăzi aşa ceva. Cred însă că R.S., autorul articolului este rapidist. Şi o să vedeţi de ce.






Sub titlul Nuntă în echipa de polo a Rapidului Libertatea de astăzi ne povesteşte despre nunta unui poloist de la Rapid. Pe numele său, Andrei Mateiaşi. Deşi numele de familie diferă puţin, pot să bag mâna în foc că l-am găsit pe fiul magazionerului de la Rapid. Aşadar, până la urmă ceva tot a rămas din spiritul Rapidului, că lotul de fotbal s-a dus la nuntă, însă nu pentru că Andrei e fiul magazionerului, ci pentru că probabil acesta, ca sportiv se cunoaşte şi cu ceilalţi fotbalişti. Categoric Ştefan Rotaru şi Octavian Avram nu sunt prea mari rapidişti. Am uitat să vă spun cine sunt ăştia doi. Conform articolului din Libertatea, autorii singurei fotografii din ziar, cu cuplul de proaspeţi însurăţei. Doi oameni pentru o poză. Şi ăsta e tot un fel de spirit, spirit de grup, spirit gregar, spirit de glumă. Probabil că unul închidea ochiul şi se pregătea să apese butonul şi celălalt striga: Păsărica!

Crează videoclipuri, compune textual și e ”de România” - Adriana Rouge, o viață pentru o idee fixă

Nu, despre Adriana Rouge nu am mai scris niciodată până acum. Aș fi avut ce, nu zic, dar dintr-un motiv sau altul nu am făcut-o. Poate că mi s-a părut că este mult prea evident penibilul pentru a mă mai băga și eu ca musca în lapte, emițând pretenții că am descoperit America. Adriana Rouge, cea cu homepage aici, pe care vă invit să îl vizitați măcar pentru a nu mă mai face să par atât de suspect, fiind probabil singurul care l-am accesat în ultima lună, Adriana Rouge, spuneam, se crede vedetă națională și în curând, de ce nu, internațională. Bine totuși că nu i-a băgat nimeni în cap că ar fi artist underground, că cine știe, poate că ar fi încercat să ne convingă și de chestia asta. În orice caz, momentan se consideră Marilyn Monroe de România, că tot se poartă diverse chestii cu particula ”de România” la coadă.







”Avem Madonna de Romania si, mai nou, o aplaudam si pe Marilyn Monroe. Adriana Alexandru este blonda care se crede Marilyn de Romania, dar si-a ales un nume de scena mai senzual, spune ea. Rouge este model de top, cantareata si femeie de afaceri .” Ce ați înțeles din această scurtă descriere, la loc de frunte pe site-ul ”artistei”? Că în România mai nou o aplaudăm pe Marilyn Monroe, datorită Madonnei de România, care probabil a făcut trimitere la Madonna de America, care și ea la rândul ei a amintit că idolul ei este Marilyn Monroe de America. Noroc cu această Madonna de România, care nu știm cine este - un dram de ocult nu strică - că am aflat și noi cine e Marilyn. Mai departe aflăm următoarele: ”Adriana(Rouge) pregateste o noua piesa, ieri a terminat compozitia textuala, iar zilele urmatoare urmeaza sa compuna impreuna cu Mircea Elisei linia muzicala. Oare la ce sa ne asteptam?” Că Adriana Rouge ar putea preda la orice oră textualismul, de fapt nu textualismul, ci compoziția textuală. Și că ar trebui să ne așteptăm la ceva nemaipomenit. Ceva nemaipomenit:”Adriana Rouge tocmai a revenit din Grecia unde a creat videoclipul piesei “Rock this city” impreuna cu o echipa de regizori de renume.” O echipă de regizori de renume. Nasol cu ocultul Adrianei Rouge, pentru că va păstra nealterate anumite mistere, dar voi încerca să dau cu presupusul în ceea ce privește numele acestor regizori de renume: Coppola, Scorsese, Spielberg, Lucas sau poate Geo Saizescu? Sau poate-un zburător...




În cele ce urmează vă ofer privilegiul să urmăriți în premieră pe acest site acest videoclip. Aștept supozițiile voastre cu privire la numele acestor regizori ce formează o echipă. Singurul amendament ar fi că, indiferent cât de mare este regizorul care lucrează pentru tine, scenaristul sau un butonard bipolar care inserează electronic, periodic, pe ecran numele ADRIANA pot strica toată munca acestuia. Sau a acestora, a întregii echipe regizorale. Hotărâți voi. Enjoy!








Pleased to meet you, hope you guess my name...