marți, mai 10, 2011
L-au ales pe domnu Eminescu...
luni, martie 15, 2010
Aurel Botezan, despre alungatul furnicilor
Azi l-am decoperit pe poetul Aurel Botezan, autor al volumului "Poezii", Editura Napoca Star 2000. Presimt că îi voi dedica acestui poet pe nedrept anonim din România mai multe comentarii, deoarece constat că talentul său merită puţină atenţie. Avem aici poemul "Furnica", care, desigur trebuie privit cu multă clemenţă, luându-se în considerare şi anul zămislirii acestui act artistic: 1974. La asemenea ani, asemenea scriitură.De unde a pornit
Cu uriaşu-n cârcă
Şi unde-i-e hambarul,
Carul ori căruţa?
Poate-a trecut hotare
Şi împărăţii
Şi s-a oprit aici
Puterea să-şi refacă
Lăsaţi-i "prada",
Să nu o alungaţi,
Mai bine între voi
Exemple căutaţi...
Şi despre "pradă",
Şi despre "furnică"...
Şi-atunci veţi înţelege
Toată-nvăţătura...
(Furnica 1974)
La nivelul gestului însă, stau şi mă întreb cine alungă furnici. Înţeleg să alungăm vrăbii, muşte, câinii vagabonzi, dar furnicile... aceste lucruri însă îmi sunt foarte străine. Ştiam de genocid împotriva furnicilor, dar de "speriefurnici", nu. Uitaţi-vă la mine, ditamai omul care n-am ce face, stau şi alung furnici ca să le iau prada. Pe Porno Pitic să zicem că l-aş mai înţelege, dar nici măcar el nu are astfel de porniri, preferând să muncească şi să facă un ban cinstit. Lăsând la o parte acest amănunt, este evident că poemul lui Aurel Botezan are alte ambiţii şi una dintre acestea este de-a dreptul ontologică, clădită în jurul sintagmei: "De unde a pornit?" Poate că cineva ar trebui să îi explice poetului Botezan că şi alte animale merită cel puţin aceeaşi atenţie ca şi furnica, prin urmare cred că ar fi fost mai original dacă în loc de furnică poetul Botezan ar fi ales să dedice un poem antologic pârşului.
miercuri, martie 03, 2010
Pandele Borină - Ceramica ca o femeie
Avem artişti cât cuprinde, din păcate mediatizare nu avem ca să afle tot poporul de valoarea noastră şi implicit de a lor. Eu unul mi-am propus să fac lobby cât cuprinde aici şi voi începe cu un astfel de poet, care şi-a publicat în 1971 volumul versuri de amiazi. Numele său, simplu şi curat româneşte: Pandele Borină.Astăzi de la Pandele Borină, despre care se spune că ar fi un artist complet: poet dar şi pictor poemul Ceramică
Ceramică de Marginea
Cu reflexe şlefuite
Pe bătătura mâinii,
Ca desenul pe o piatră,
De mormânt voievodal.
Ceramică de Hurez
Cu miros de mânăstire
Şi cu forme de oltence
Pologite lângă vatra
Zămislirilor profane.
Ceramică de Oboga
Cu figuri de Faraoane
Şi ulcioare smălţuite,
Pline de răcoarea nopţii,
Ca şi sânul de femeie.
E clară comparaţia: ceramica ca o femeie. Şi atunci, mă întreb, de ce oare când se sparge câte o piesă de ceramică în casă se spune simplu şi curat româneşte: cioburile aduc fericire?