Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...
Se afișează postările cu eticheta Poeti români de ispravă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poeti români de ispravă. Afișați toate postările

marți, mai 10, 2011

L-au ales pe domnu Eminescu...

Dragelor şi dragilor, cred că am reuşit să mai dărâm un mit urban şi să mai eliberez lumea în care trăim de o constrângere chinuitoare, de o idee preconcepută care ne influenţează chiar şi fără voia noastră. Este vorba despre ideea preconcepută conform căreia românul nu ar mai citi poezie. Automat omul se gândeşte la varianta tipărită şi mare greşeală face prin acest mod eronat de percepţie a lucrurilor. E aproape ca şi cum ai spune că românul nu citeşte şi când colo ştim pe dinafară toate înscrisurile de pe ziduri, wc-uri sau stâlpi transformaţi în locuri de panotare. Românul citeşte poezie citeşte multă poezie, numai că nu din cărţi.


Urmăriţi vă rog reportajul de mai jos, pentru a vedea cum, de pildă la ţară "domnul Mihai Eminescu" este pe buzele tuturor. Poezia lui Mihai Eminescu, fireşte, dar nu trebuie exclusă nici proza, doar pentru că domnişoara în cauză nu ar vrea să ne plictisească cu metempsihoze şi cu elucubraţii în jurul lui Dan sau Dionis. Sau Cezara. Fata îşi dă seama că într-un sondaj e bine să fii concis, prin urmare se limitează doar la poezie "domnului Mihai Eminescu". Nu vă întrebaţi prea mult cum de citeşte poezia lui Eminescu când volumele de poezie nu se vând. Totul e pe Internet, numai pe Internet. Tot de aici s-a mai citit şi poezia şi proza lui Mihai Creangă sau muzica lui Adrian Porumbescu, dar importanţa acestora păleşte în faţa valorii poetului nostru naţional, "domnu Mihai Eminescu".


Îmi permit să dau un singur sfat: scrieţi oameni buni poezii, scrieţi în versuri, sau măcar simulaţi versul, pentru că sunt români destui, mai ales la ţară care abia aşteaptă să vă citească, mai ales că au citit mult, mult prea mult din "domnul Eminescu". Oferiţi-le reţete culinare, metode de curăţat argintăria, clasamante din divizia A, care să mimeze versul, prin aşezarea în pagină! În acest mod simplu, îi veţi da viaţă şi lui Adrian Blaga, Sorin Sorescu, Niki Stănescu. România merită această şansă!



luni, martie 15, 2010

Aurel Botezan, despre alungatul furnicilor

Azi l-am decoperit pe poetul Aurel Botezan, autor al volumului "Poezii", Editura Napoca Star 2000. Presimt că îi voi dedica acestui poet pe nedrept anonim din România mai multe comentarii, deoarece constat că talentul său merită puţină atenţie. Avem aici poemul "Furnica", care, desigur trebuie privit cu multă clemenţă, luându-se în considerare şi anul zămislirii acestui act artistic: 1974. La asemenea ani, asemenea scriitură.


De unde a pornit
Cu uriaşu-n cârcă
Şi unde-i-e hambarul,
Carul ori căruţa?


Poate-a trecut hotare
Şi împărăţii
Şi s-a oprit aici
Puterea să-şi refacă


Lăsaţi-i "prada",
Să nu o alungaţi,
Mai bine între voi
Exemple căutaţi...
Şi despre "pradă",
Şi despre "furnică"...
Şi-atunci veţi înţelege
Toată-nvăţătura...

(Furnica 1974)

La nivelul gestului însă, stau şi mă întreb cine alungă furnici. Înţeleg să alungăm vrăbii, muşte, câinii vagabonzi, dar furnicile... aceste lucruri însă îmi sunt foarte străine. Ştiam de genocid împotriva furnicilor, dar de "speriefurnici", nu. Uitaţi-vă la mine, ditamai omul care n-am ce face, stau şi alung furnici ca să le iau prada. Pe Porno Pitic să zicem că l-aş mai înţelege, dar nici măcar el nu are astfel de porniri, preferând să muncească şi să facă un ban cinstit. Lăsând la o parte acest amănunt, este evident că poemul lui Aurel Botezan are alte ambiţii şi una dintre acestea este de-a dreptul ontologică, clădită în jurul sintagmei: "De unde a pornit?" Poate că cineva ar trebui să îi explice poetului Botezan că şi alte animale merită cel puţin aceeaşi atenţie ca şi furnica, prin urmare cred că ar fi fost mai original dacă în loc de furnică poetul Botezan ar fi ales să dedice un poem antologic pârşului.

miercuri, martie 03, 2010

Pandele Borină - Ceramica ca o femeie

Avem artişti cât cuprinde, din păcate mediatizare nu avem ca să afle tot poporul de valoarea noastră şi implicit de a lor. Eu unul mi-am propus să fac lobby cât cuprinde aici şi voi începe cu un astfel de poet, care şi-a publicat în 1971 volumul versuri de amiazi. Numele său, simplu şi curat româneşte: Pandele Borină.

Astăzi de la Pandele Borină, despre care se spune că ar fi un artist complet: poet dar şi pictor poemul Ceramică

Ceramică de Marginea

Cu reflexe şlefuite

Pe bătătura mâinii,

Ca desenul pe o piatră,

De mormânt voievodal.

Ceramică de Hurez

Cu miros de mânăstire

Şi cu forme de oltence

Pologite lângă vatra

Zămislirilor profane.



Ceramică de Oboga

Cu figuri de Faraoane

Şi ulcioare smălţuite,

Pline de răcoarea nopţii,

Ca şi sânul de femeie.

E clară comparaţia: ceramica ca o femeie. Şi atunci, mă întreb, de ce oare când se sparge câte o piesă de ceramică în casă se spune simplu şi curat româneşte: cioburile aduc fericire?


Pleased to meet you, hope you guess my name...