Pandele Borină mă trimite cu gândul la Marina Voica

Pandele Borină, poetul zilei de astăzi a scris Tristeţe. Iat-o:

Am o placă veche

Cu valsuri de Chopin

Cântate de Lipati.

Şi nu ştiu cum se-ntâmplă,

C-atunci când le ascult,

Începe-ncet să plouă.

Şi, fără să vreau,

Sunt cuprins

De-o tristeţe caldă,

De care nu m-aş despărţi

Toată viaţa.

Am o placă veche

Cu valsuri de Chopin...

......................................

......................................

Cred că am să produc o pastişă. Voi scrie cu titlul de "original" un poem dedicat Marinei Voica. E suficient să înlocuiesc Chopin cu Marina Voica. Dar ce ne facem la Lipati. Înlocuim şi aici pe Lipati cu... cu... cu... cu Bamby (surorile acelea apocaliptice). Până la urmă ultimele două versuri din poem contează. Bamby vin, pleacă, Marina Voica însă rămâne pentru posteritate, mai ales cu hitul cela cu "Şi afară pulouă, pulouă...

Pandele Borină - Ceramica ca o femeie

Avem artişti cât cuprinde, din păcate mediatizare nu avem ca să afle tot poporul de valoarea noastră şi implicit de a lor. Eu unul mi-am propus să fac lobby cât cuprinde aici şi voi începe cu un astfel de poet, care şi-a publicat în 1971 volumul versuri de amiazi. Numele său, simplu şi curat româneşte: Pandele Borină.

Astăzi de la Pandele Borină, despre care se spune că ar fi un artist complet: poet dar şi pictor poemul Ceramică

Ceramică de Marginea

Cu reflexe şlefuite

Pe bătătura mâinii,

Ca desenul pe o piatră,

De mormânt voievodal.

Ceramică de Hurez

Cu miros de mânăstire

Şi cu forme de oltence

Pologite lângă vatra

Zămislirilor profane.

Ceramică de Oboga

Cu figuri de Faraoane

Şi ulcioare smălţuite,

Pline de răcoarea nopţii,

Ca şi sânul de femeie.

E clară comparaţia: ceramica ca o femeie. Şi atunci, mă întreb, de ce oare când se sparge câte o piesă de ceramică în casă se spune simplu şi curat româneşte: cioburile aduc fericire?