Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

joi, iunie 30, 2011

Pilozitatea în exces - the missing link după conf. Dr. Mencinicopschi

Am citit zilele trecute că avem o problemă în România cu carnea de pui, hrăniţi se pare cu hormoni de creştere. Lizicăi (Prinţisica lui Mămica), fiica mult mai cunoscutei doamne Adriana Iliescu a început să îi crească părul pe corp (pe braţe mult mai vizibil). Mama ei a tras concluzia că vinovaţi ar fi puii hrăniţi cu hormoni. Aflu că şi alţi copii, prezintă simptome stranii încă de la patru ani, cum ar fi creşterea sânilor. De la aceiaşi pui. Prof dr. Gheorghe Mencinicopschi declară: "Din fericire, temerile doamnei Iliescu, dar şi ale altor mii de părinţi, sunt neîntemeiate". În UE, folosirea hormonilor de creştere e complet interzisă şi nu sunt suspiciuni că ei ar fi folosiţi la noi în ţară. Dimpotrivă, carnea de pasăre e sănătoasă şi cei mici nu trebuie privaţi de beneficiile ei". Căutând însă pe internet veţi găsi nenumărate companii care comercializează în România produse din carne de pui, import SUA. Poate doctorul cu pricina să ne dea ca sigur că nici un fel de produs din pui pe care l-am consumat nu a fost adus din SUA?


Dacă poate, atunci atât darwiniştii cât şi teologii ar trebui să îl premieze, să îi acorde o distincţie şi un grad, pentru a fi adus eterna pace între dumnezeu şi Darwin - părul nu creşte de la pui ci de la dumnezeu. Pentru că prin implicarea domniei sale a fost descoperit the missing link. Părul. De fapt Adam şi Eva erau două maimuţele. De aici succesul ispitei. Spune-i unei maimuţe NU şi vezi ce se întâmplă. Aşa a fost şi cu Eva. Nu şi a şi muşcat din măr. Pe urmă, cele două maimuţele au fost scoase în şuturi. Nimeni nu vorbeşte în Geneza despre gradul de pilozitate cu care erau înzestraţi acei "oameni", făcuţi după chipul şi asemănarea domnului. Cu timpul maimuţelele au început să îşi dea jos părul de pe ele. O dovadă este metrosecsualul, cum îşi spune el, Costin Mărculescu. Poate cineva să ne asigure că nu avem de fapt de-a face cu o maimuţă epilată? Sau poate că habar n-am, de la radiaţii le-a căzut părul. Darwin a studiat o maimuţă încă neevoluată, şi de aici teoria sa. În definitiv însă, nu există alt missing link decât părul. Poate cineva să zică că eu, chelul aş fi altă specie decât pletosul? Nu. Ăsta era missing linkul, pilozitatea.


Revin aşadar maimuţele. Să ne bucurăm, copii, în curând vom fi puternici, mai agili, mai agresivi şi vom avea voie să ne scărpinăm în urechi, nas şi fund sau să ne puricăm pe noi şi pe partenerii noştri, după care să mâncăm puricii, şi toate astea în public. Haide liberare!

miercuri, iunie 29, 2011

Akritura, internautul român, subtitrarea, sabia lui Ştefan cel Mare, milfele şi secsul...

Încep prin a scrie că ceea ce veţi citi acum se datorează numai şi numai Akriturii, cea care analizează cu spor, de luni bune starea "colivei de sub bomboană". Cu acordul ei postez imaginea de mai jos, material serios de lucru pentru o analiză cât mai documentată asupra fenomenului. E drept că şi ea s-a implicat în această chestiune după ce i-am sesizat ieri interesul publicului pe blogul meu atât pentru filmele porno subtitrate în limba română, în special pentru cele cu Titus Steel dar nu în ultimul rând şi pentru "sabia lui Ştefan cel Mare". Iniţial, după cum am şi intitulat postul meu de ieri am crezut că avem de-a face cu o recrudescenţă de onanişti români internauţi, fără nici un fel de scuză, după care vina lor s-a mai atenuat puţin când am dat de "sabia lui Ştefan cel Mare" şi atunci i-am mai scuzat puţin pentru interesul pentru istoria României, chiar dacă unul falic. Mai periculos mi s-a părut faptul că în căutarea de subtitrare la astfel de pornoşaguri aceştia îşi consumă actul onanist în plină societate, uşor feriţi de privirile indiscrete însă în spaţii publice unde orice zgomot este perceput şi de alţii. Prin urmare, pentru a înţelege cum de Titus Steel are atât succes, onaniştii-n cauză vor să deprindă de la acesta şi textul, pentru a ştii cum să se descurce data viitoare. Convingerea mea asupra majorităţii onaniste a internauţilor români mi-a fost spulberată de Akritură, când m-a familiarizat cu o anumită căutare de pe blogul domniei sale: "fete care se fut pe bani când prietenii lor nu sunt acasă". Aşa deci!


Internauţii români activi secsual îşi caută aşadar senzaţiile tari într-o reţea (înţeleg eu) de proferat secs la domiciliul prietenilor. Aşa ne trebuie că nu liberalizăm odată prostituţia în România, ajungem să ne transformăm căminele conjugale în bordeluri şi mai grav este că nu vom avea niciodată certitudinea că vecinul a venit doar să ne întrebe prietenele dacă la noi curge apa, şi nu să facă secs, pe bani. Singura dovadă, dar nici asta nu e literă de lege a castităţii prietenelor noastre, în lipsă este sărăcia. Dacă prietena continuă să vă ceară bani, ar însemna că nu are fonduri suplimentare. Sau că face secs gratis sau nu îşi ştie valoarea şi primeşte prea puţin, bani care oricum se duc pe cosmetice. Oricât de interesate ar fi femeile ăstea, în momentul când dau de fonduri fără voia lor vor cere mai puţini bani, suficienţi însă pentru a nu bate la ochi. Neexistând însă bordeluri, domiciliul conjugal rămâne soluţia cea mai eficientă pentru astfel de codoşlâcuri, aşa că mai întreb odată: nu credeţi că a venit vremea să reinstaurăm bordelurile în România? Nici nu ştiu dacă să mă bucur sau nu că mai avem şi internauţi ne-onanişti...


Şi mai e ceva în print screenul de la Akritura care îmi dă de gândit. Cineva întreabă "ce înseamnă milf?" În mod categoric internautul român este un tip curios, interesat de cultura sa generală dar şi unul precaut. Bănuiesc că undeva a întâlnit nişte imagini cu doamne promiţătoare, catalogate drept "milf". Dorinţa, pornirile erotice s-au lovit de zidul precauţiei, care le-a ridicat semne de întrebare cu privire la aceste doamne. Frumoase, pline de nuri, disponibile, şi totuşi numite cum nu au mai întâlnit. Dacă sunt bolnave, dacă sunt marţieni, dacă au mai multe organe adiţionale sau dacă te transformă în vampir. Nu exclud nici posibilitatea ca unele doamne, necunoscătoare ale fenomenului să fi fost invidioase pe respectivele "milfe", dorindu-şi să ajungă şi ele întocmai. Este de asemenea posibil ca de aici să fi apărut fenomenul cu "prietena care face secs la domiciliu în absenţa prietenului", ba chiar să fi fost dus mai departe, până ce acestea au devenit mame, pentru că aceste wannabe milf atunci au realizat că mai întâi le trebuie un bărbat şi pe urmă un copil.


Nu ştiu, habar n-am, ambiguitatea este mult prea mare. În orice caz un lucru este evident: secsualitatea ocupă un loc important în viaţa intimă a internauţilor români.

Lăsa-ţi lăbarii să vină la Vasile!

Doar o vorbă să vă mai spun, pastişă din Freddie Mercury: "I'm going slightly porn"...

Last 20 / 5000 Searchengine Queries Unique Visitors

29 Jun, Wed, 07:42:35 Google: florin piersic jr
29 Jun, Wed, 07:58:15 Google: filme porno traduse
29 Jun, Wed, 10:19:38 Google: filme porno cu titus steel
29 Jun, Wed, 10:30:51 Google: porno ro traduse in limba romina
29 Jun, Wed, 10:32:29 Google: filme porno traduse in linba romana
29 Jun, Wed, 10:37:18 Google: titus stel film porno
29 Jun, Wed, 11:24:36 Google: porno cu titus
29 Jun, Wed, 12:00:25 Google: petcu maria ioana marculescu
29 Jun, Wed, 12:08:52 AskJeeves: google filme porno
29 Jun, Wed, 12:12:29 Google: filme porno traduse in romana
29 Jun, Wed, 13:06:00 Google: filme porno
29 Jun, Wed, 13:35:06 Google: filme porno cu titus
29 Jun, Wed, 13:53:21 Google: filme porno traduse in romana
29 Jun, Wed, 14:32:22 Google: filme porno cu titus
29 Jun, Wed, 14:34:34 Google: filme porno cu titus stil
29 Jun, Wed, 14:47:15 Google: titus steel porno
29 Jun, Wed, 14:57:47 Google: filme porno cu scroafe
29 Jun, Wed, 15:22:36 Google: filme porno cu traducere an limba romana
29 Jun, Wed, 16:36:59 Google Images: sabia lui stefan cel mare
29 Jun, Wed, 16:54:35 Google: filme porno cu babe

marți, iunie 28, 2011

Păcatele părinţilor şi talentul copiilor - o poveste despre lupta de "clase"

Copii de bani gata, cam ăsta e topicul de faţă. Totul a început de o emisiune TVR1 în care A.G. Weinberger a adus în emisiunea sa, Acadeaua un puşti talentat. Andrei Bălaşa, liderul grupului rock "PhenomenOn". Imaginaţi-vă că băieţii în cauză nu (nepotul pictorului Sabin Bălaşa) au mai mult de 16 ani şi cântă rock, destul de puternic. Am intrat şi eu pe youtube să văd ulterior clipul la piesa lor "Bagă riffu". Am înţeles că puştiul respectiv are bani, are vreo 12 chitare şi potenţă financiară, prin urmare orice produs marca aceasta nu poate fi decât impecabil realizat. Asta se vede şi în clip, se aude şi în muzică. Faptul că Andrei Bălaşa este încă elev la liceul de muzică iarăşi se simte, pentru că ceea ce cântă pare desprins de pe băncile şcoli. De asemenea nu mă miră că este fan declarat Blackmore, câtă vreme riffurile chitarei nu aduc nimic nou, dincolo de linia clasică. Ar fi fost haios să declare că e fan Tony Iommi şi să sune mai departe ca la o lecţie de arpegiu... Aşadar verdictul meu a fost: au reuşit să treacă de zona penibilului. Dar nici vorbă de mari talente, de virtuozitate sau de originalitate. Iar vocea solistului este indiscutabil promiţătoare, dar să nu uităm că în curând va intra în schimbare.


De fapt altceva mi-a atras interesul. Un comentariu pe pagina de youtube. "Sincer , fara suparare la adresa formatiei dar sunteti dovada vie ca banii fac totul. Adica sa fim un pic seriosi aveti niste scule pe care alti la varsta voastra doar viseaza sa aibe. Nu spun ca nu sunteti talentati dar mai aveti foarte mult de lucru sa faceti o piesa ca lumea. Is multe alte formatii in Romania de varsta voastra care din cauza ca nu au bani si scule raman underground desi is mai buni ca voi de 10000 de ori. " Prin urmare vocea poporului. Recunoaştem că mişcaţi dar nu pentru că aţi avea talent, ci pentru că tăticul sau mămica vă îmbracă la zi, vă cumpără chitare, tobe, amplifuri şi altele şi pe urmă bagă bani în apariţiile video. Şi s-a rezolvat treaba. Ăsta e poporul. De aici înţeleg că Florin Piersic Jr. sau Mihai Constantin sunt mari astăzi doar pentru că au avut norocul să fie fiii lui Piersic şi George Constantin. Iar Duban, Costin Mărculescu sau Mitoşeru (deşi părinţii au fost ambii actori), neavând părinţi bine ancoraţi nu au reuşit să urce pe scara valorică. Aici mă revolt. Duban a avut şansa lui, Mărculescu de asemenea. Nu au valoare pentru că nu au, nu pentru că nu ar fi putut sări în trenul succesului. După revoluţie se difuzează film românesc în draci. Aproape orice film românesc. V-aţi întrebat vreodată ce s-a ales de filmul în care Andrei Duban joacă rolul principal: "Acţiunea Zuzuc" care nu cred să se fi difuzat până acum de prea multe ori pe sticlă? Nu cred că mai are vreun rost să lungesc pelteaua. continui să cred că principalul avantaj al acestor copii de bani gata este jump-startul, accesul la informaţie şi nou, faptul că pot porni proiectul de îndată ce au studiul de fezabilitate în faţa ochilor. Am intuit mişcarea asta de la începutul anilor 90, ca un deja vu. Se mai întâmplase în perioada paşoptistă, când tinerii intelectuali români remarcabili proveneau în proporţie covârşitoare din pătura burgheză. Studii în străinătate, posibilităţi materiale, cei care au reuşit au făcut-o ca la carte. Am prevăzut că şi la noi în scurt timp intelectualitatea va fi în mare parte compusă din odraslele celor potenţi, pentru că aceştia îşi permit cărţi (destul de scumpe astăzi), calculatoare competitive, scule de laborator sau alte dotări tehnice, deloc accesibile oricui. Evident că vor exista şi piloşi, dar mulţi dintre cei care reuşesc cu brio vor fi aceia care nu s-au confruntat cu "problema zilei de mâine". Fiindcă indiferent ce vor spune idealiştii, te dezvolţi mult mai greu dacă nu ai timp de studiat decât 3 ore pe zi, în rest trebuind să îţi asiguri traiul. Să-l acuz acum pe Andrei Bălaşa că are trupă rock şi clipuri de calitate doar pentru că este nepotul lui Sabin Bălaşa şi că a trăit de mic în bunăstare este dovada unor refulări necontrolate. Să aduc în discuţie underground-ul iar mi se pare o aberaţie, mai ales că avem şi contra-argumente. Punk-ul şi grunge-ul stau mărturie că până la urmă nu calitatea sculei te ţine în underground, ci talentul, iar statul lui Cobain în underground nu a fost decât un schimb prelungit şi reuşit de experienţă.


În concluzie, copii de bani gata au fost, sunt şi vor tot fi. Că unii dintre ei se piţiponcizează sau se cocălăresc, acest lucru nu poate fi controlat. Iar dacă fagocitează banii părinţilor pentru a deveni somităţi nu pricep de ce m-aş revolta, de parcă mi-ar lua mie de la gură sau fiului meu de la gură. Iarăşi murim de grija altuia şi dacă e mai bun ca noi asta se întâmplă pentru că nu a mâncat salam cu soia. Time-out!


Phenomenon şi "Bagă riffu":

luni, iunie 27, 2011

Top 15 - cântece cu ”vara” în titlu - 2011

M-a cuprins nostalgia radioului, mi-am amintit cu melancolie de vremea când făceam emisiuni la radio, așa că, deși nu mai este același lucru am luat hotărârea să vă împărtășesc topul celor mai dragi cântece care vorbesc în titlul lor despre vară. Am exclus orice piesă care avea mesaj de vară dar nu avea titlul adecvat, prin urmare iată ce a ieșit, în ordinea numerelor de pe tricouri:
1.” Summertime” - Janis Joplin

Încă nedetronabilă. Fără cuvinte...
2.”Sleep all Summer” - The National and St. Vincent
A venit tare din urmă și nu neapărat doar pentru că sunt fanul declarat al celor de la The National, ci mai ales pentru că originalul (Crooked Fingers) este chintesența nepotrivirii: versuri perfecte și o interpretare de doi lei. Oricum, până la anul poate îmi trece...
3. ”Summer's Almost Gone" - The Doors
În mod normal perechea perfectă pentru un ”Summertime” cântat negro spiritual. Nu vă întrebați prea mult cum le-ar fi cântat nenea Maicăl Jackson pe amândouă, înainte și după depigmentare, pentru că nu veți afla niciodată. Și speculații sunt destule, inclusiv că acum arată ca Morrison și cântă prin Jamaica, la poalele unui palmier. Cică l-ar fi trădat nasul...
4. "Summer in Siam"- The Pogues

O bijuterie fără doar și poate. Nu e o vară prea veselă, dar în orice caz e plină cu senzații tari, de la dinții lui Shane până la fetele care e posibil să fi fost băieți. În orice caz, miroase a casare timpurie și de bună-voie.
5. ”Voila l'ete" - Les Negresses Vertes

Dragoste la prima auzire. Am frecat caseta asta cred că juma de an fără nici un fel de milă.
6. "Girls in their Summer Clothes"- Bruce Springsteen

The Boss nu lipsește din nici un top al meu. Dacă la ceilalți piesa cu pricina era un cap de afiș, asta nu pot spune că e preferata mea, dacă ar fi să aleg de la el, dar pentru un top de nișă are locul ei. De fapt dacă The Boss era mai tânăr, arăta mai imberb și cânta asta cu alte fete pe sticlă cred că locul ei ar fi fost undeva pe lângă Mungo Jerry, dar așa se schimbă radical problema.
7. "Summer Wine" - Ville Valo and Natalia Avelon

M-a prins mai mult decât Bono și The Corrs, pentru că e la mijloc feelingul lui Valo. Ca să fiu sincer, feelingul din vocea lui Valo și formele lui Avelon... De fapt, de ce încerc aici să mă justific? M-ați prins: aici sunt eminamente subiectiv...
8. "Summer Wind" - Frank Sinatra

Asta e deja o altfel de ”vară”, unică, pe care cum nu o pot traduce în cuvinte îl las pe Sinatra să o fac. Cred că aș ieși foarte bine în multe cazuri când cuvintele refuză să mă ajute, dacă l-aș lăsa pe ”marele om” să mă reprezinte...
9. "Summer in the City"- Joe Cocker

O vârstă. O anume libertate. Ceva apucături de tânăr puber. Multă, foarte multă subiectivitate și amintiri. În rest, să spunem că nu sunt un fan Joe Cocker, dar aici vara miroase puțin a țevi de eșapament și vin roșu, prost.
10. "Looking for the Summer" - Chris Rea

Într-o vară, de mult am făcut o fixație pentru piesa asta. De atunci am mai făcut și altele, dar, chiar dacă e în a doua jumătate a topului tot nu pot scăpa de ea. E ceva vară pe la Chris Rea, dar e deja dincolo, în toamna timpurie care te-a prins în flagrant. Și cred că de aici vine jalea.
11. ”Ïn the Summer Time" - Mungo Jerry

E un oldies but goldies. Nimic mai mult.
12. "Summer Nights"- Grease

Aici e iarășu multă nostalgie, pentru cum am fi putut fi, pentru cum nu ne-a ieșit și pentru cum dacă am încerca acum să fim am ajunge cu siguranță mai întâi pe primele pagini ale tabloidelor și în știrile tv de provil iar ulterior la glumeți.
13. "Summer of 69" - Bryan Adams

Am ascultat-o vreo 2 săptămâni, de câteva ori. Absolut nimic în plus, dar e totuși un Bryan Adams și simțeam nevoia ritmului ăstuia.
14. "Summer Moved On" - A-HA

Probabil singura de până acum pe care nu aș fi vrut să o introduc în topul ăsta. Și totuși e ca tema cam pe unde se afla și Chris Rea, iar A-HA, deși nu sunt fanul lor au o anumită sonoritate care nu trebuie trecută cu vederea. Jalea nordică în toată splendoarea ei, și îi crezi pentru că lucrurile scurte sunt cele mai dureroase amintiri. Nu întotdeauna însă...
15. ”L'éte indien" - Joe Dassin

Ar trebui să fie îngrozitor de depresivă, dar când îi aud pe francezi cum iau ei lucrurile în serios nu mă pot stăpâni să nu zâmbesc. Și e vară doar, nu?
16. "Cruel Summer"- Bananarama

De contraexemplu. Zero absolut cu niște băieți deștepți la butoane.
17. ”Ïn the Summer"- Crystal Fighters

Probabil că la anul nu mai există în topul ăsta, dar cum Crystal Fighters mi se pare una dintre cele mai stranii trupe noi, care poate cânta absolut orice și totuși nimic original am zis că merită citată măcar pe ultimul loc. Să vedeți și voi ce s-a ales de vara mea...

Scot proteza din pahar să mi-o pun la carnaval...

Dacă tot e la modă să îţi doreşti să fii vampir, am stat eu strâmb şi m-am gândit drept dacă mi-ar conveni sau nu să fiu vampir şi răspunsul meu sincer este NU, aş fi un vampir nefericit, pentru că nu cred o iotă în nefericirea proverbială vampirului. Un vampir este cel puţin la fel de nefericit ca un tenor, un sportiv de performanţă, un prelucrător prin aşchiere, un sudor, un lucrător la salubritate, un filolog sau un funcţionar public. Nu aş putea să mă mulţumesc cu statutul de vampir din cel puţin zece motive şi iată-le mai jos:
1. ar trebui să mă simt responsabil pentru persoana pe care aş muşca-o de gâtuţ, asta cel puţin dacă m-aş pretinde bampir cu conştiinţă,
2. ar trebui să mă simt vinovat de eterna stare de copilărie pe care aş impune-o minorilor pe care i-aş condamna la tinereţe eternă,
3. dacă aş muşca pensionari ar trebui să duc asupra mea toată povara că am apărut în viaţa lor prea târziu, în cel mai rău caz în momente de alzheimmer galopant sau de incontinenţă crasă,
4. deşi chipurile adaptat la întuneric sunt convins că aş tresări la fel ca ziua, dacă sunt luat prin surprindere, prin urmare nu cred că dacă nu mi-aş mai vedea umbra m-aş speria cu mult mai puţin,
5. deşi îmi place carnea în cât mai mult sânge, ideea că o viaţă întreagă aş fi condamnat să mă satur numai cu sânge m-ar aduce în pragul disperării,
6. aş duce dorul metrourilor bucureştene şi al tramvaiului cu mirosuri, în orice caz nu aş putea să mă bucur de ele aşa cum o fac acum, când sunt o persoană prin excelenţă diurnă, ba chiar matinală, deoarece ultimele pornesc undeva prin jurul orei 23.00,
7. nu aş avea parte de fete cuminţi şi probabil că ar trebui să mă laud numai cu transformări de paraşute şi de alte fenomene eminamente nocturne,
8. nu aş putea să mă mai bucur de nici un concert rock, acum că primăriile obligă ca ultimele concerte să se încheie la orele 22.00,
9. nu aş putea să mai votez, sau aş putea cu foarte mari sacrificii, dacă m-aş hotărî să reeditez cozile din anii 80,
10. aş cumpăra totul la suprapreţ, ştiut fiind că toate magazinele expres (Tesco mai ales) care au deschis şi noaptea impozitează tocmai la suprapreţ, probabil pentru a îi aduce la faliment pe toţi vampirii.

Mai degrabă aş fi superhero, dar aş prefera să nu fiu obligat să port chiloţii peste colanţi. În orice caz singura condiţie ar fi să pot purta pe cap o pungă de hârtie cu două găuri în chip de ochi, pentru că altfel aş fi uşor de recunoscut. După mulţi supereroi care seamănă ca două picături de apă cu titularul, aseara am văzut în sfârşit o iubită normală de supererou (iubita lui Green Lantern) care văzându-l cu mască îi zice râzând: hahaha, tu eşti! un fel de "Senin, tu eşti?" nu ca proasta aia a lui Spiderman care îl sărută cu capul ăn jos ridicându-i doar juma de mască... Până la urmă nu contest că supereroul rămâne cu fata frumoasă, dar dacă ţinem cont că aceasta are un IQ care nici măcar nu o ajută să mă recunoască cu mască pe ochi, atunci nu e chiar aşa mare pierdere dacă aş fi orice altceva. Şi ar mai fi o condiţie pe care aş pune-o, aceea de a nu mi se reproşa vreodată că nu pot fi în acelaşi timp în două locuri, pentru că altfel m-aş supăra foarte tare şi le-aş propune să schimbăm pentru o zi rolurile.

Pleased to meet you, hope you guess my name...