Românul, protejat mai bine psihic şi emoţional

Miercuri, 25 iunie 2008, Plenul Senatului a adoptat, un proiect legislativ care modifică legea audiovizualului, iniţiat de senatorul PRM Gheorghe Funar şi deputatul PNL Ioan Ghişe. În concepţia celor doi domni cu idei, această nouă lege ar impune posturilor de radio şi televiziune să transmită "ştiri pozitive şi ştiri negative în proporţie de 50%". Se mai susţine, de asemenea, că ar fi nevoie de această modificare pentru că preponderenţa ştirilor negative are un efect nociv şi ireversibil asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor. Iniţiatorii legii susţin „că manipularea şi autoritarismul penetrează mult mai uşor persoanele cu afecţiuni emoţionale şi psihice."

Cu alte cuvinte, o astfel de paritate ar trebui să arate cam în felul următor: "naţionala de fotbal a României a fost învinsă de echipa B a naţionalei Olandei, cu scorul de 2-0, după ce în prima repriză Portocala Mecanică a invitat fotbaliştii români să înscrie, însă, întoarsă în ţară, naţionala de fotbal a României a învins într-o partidă amicală garnitura B a echipei de fotbal Industria Sârmei Câmpia Turzii cu scorul de 3-0".

Sau "Victor Piţurcă a fost surprins jucând barbut, banii câştigaţi însă de acesta urmând să fie donaţi unui centru de copii din Craiova".

Şi mulţi dintre noi încă nu realizează că admiterea în Senat reprezintă pentru unii frustraţi împlinirea visului de o viaţă, de a pune în practică cele mai îndrăzneţe proiecte de manipulare în masă... Singura noastră speranţă este preşedintele României, singurul abilitat să le confişte jucăria şi să îi alunge printr-un şut în fund.

Keep rocking from 9.00 to 9.03

Îmi place Rilo Kiley de mult, de circa 6 ani, şi e o afinitate pe care mi-e imposibil să o calific sau să o argumentez. Sună pe alocuri a Catatonia, a Pretenders şi Garbage, suficient pentru a da mai multe explicaţii decât ar fi cazul. Îmi amintesc că playam Portions for Foxes la Radio Activ FM, într-un moment în care dacă vroiai să asculţi muzică bună, rar difuzată pe alte posturi, stăteai "activ".

Din păcate Activ FM nu mai există, a fost, dacă îmi amintesc bine, vândut piesă cu piesă, considerându-se câştigul mult mai eficient în felul acesta decât dacă ar fi trebuit reabilitat. Cine mai ascultă organizat în România alternativ, grunge, indie sau underground? Nimeni. Un motiv în plus pentru care dacă vrei să promovezi rock bun românesc sau jazz te trezeşti făcând buru-buru. La rock mi se spune obsedant: Holograf, iar la jazz: Anca Parghel. Serviţi clătite cu carne. Aaaaaa, am mai mâncat, sunt un fel de friganele. Activ FM nu mai există, Rilo Kyley din fericire încă mai cântă.

Şi pentru că tot am deschis cutia Pandorei se cere amintită o aventură cu un post de radio online, acum vreun an. Eu, nostalgic de radio, le propun o colaborare, absolut gratuită, doar din dorinţa de a promova muzica bună. E drept că întrezărisem şi ceva canale de manele şi muzică îndoielnică pe acolo, dar mi-am zis: e loc pentru toţi. Probabil că, propulsat de CV, primesc un răspuns de genul: suntem de acord să începeţi, dar să difuzaţi numai rock comercial. Evident că am rămas stoned. Să fi fost vorba tot de Holograf, sau aici s-or fi gândit şi la Voltaj?

Cher Ami, Paddy şi G.I. Joe

Marcel(uş) are blog, evident în maghiară pentru că Marceluş este ungur, mare iubitor de porumbei, îngheţată şi biciclete. Porumbeii însă sunt jegoşi. Decorativi, însă jegoşi. Eroici, atât în primul, cât şi în al doilea război mondial, Cher Ami, Paddy şi G.I.Joe, decoraţi cu Croix de Guerre şi Dickin Medal, însă jegoşi. Gălăgioşi însă jegoşi. Se spune că ar fi transportatori de febră aviară, însă jegoşi. Fac două ouă pe care le clocesc până la douăzeci de zile, sunt monogami, însă jegoşi. Voiajori, însă jegoşi. Cum ar fi arătat acum O scrisoare pierdută dacă depeşa ar fi picat în ghiarele unui porumbel? Evident, Caragiale ar fi trebuit să renunţe la unele personaje. Mor acolo unde se încuscresc şi unde la rândul lor fată, de regulă în imitaţii de stâncă şi de găuri aferente. Vara găinaţul uscat este prăfos, blestem pe capul celui care trebuie să facă curat. Evident, vă vorbeşte un cetăţean traumatizat care a rânit în podul unde se cuibăriseră columbii.

Adam, prietenul lui Marcel deschise uşa podului. Porumbei, mulţi, mizerie, jeg şi cadavre. Speram la mai mult, speram poate la scheletul unui grof bogat, oasele mâinii stângi ţinând strânsă harta care îmi va indica locul comorii. Nici vorbă. Cadavre de porumbei. Dacă aş fi ajuns să locuiesc lângă uşa cu cadavre aş fi blestemat toată vara asta. Am scăpat. Cu toate acestea tot continui să îi consider porcii păsărilor. Jegoşi.

Marceluş e creativ.

Îţi arăt certificatul tău de sănătate dacă mi-l arăţi şi tu pe al meu

Mă uit pe bloguri şi declar solemn că dacă se va întâmpla vreodată să duc lipsă de idei voi renunţa la scris şi voi închide blogul fără cel mai elementar respect pentru cei care, zi de zi, îmi fac trafic. Nu voi adopta motto-ul cuiva drag mie care spunea că şi-ar dori să înnebunească la bătrâneţe, pentru că în comparaţie cu altă boală, de data aceasta nu ar acuza-o nimeni pentru iresponsabilitate. Spun toate acestea pentru că remarc din ce în ce mai des pe anumite bloguri o diaree verbală monotonă, nici măcar urât mirositoare, ci pur şi simplu clasică şi lipsită de variaţiuni.

Scriu unii numai pentru că ştiu că pe acolo trec nişte clienţi. În plan terestru, miroase a gazdă dragă, 43 de grade la soare, ştiu că prăvălia e hipodrom de muşte dar noi intrăm la răcoare. Să nu îmi spună mie cineva că toate aceste bloguri ar fi dotate cu aer condiţionat, eventual cu congelatoare şi prosoape ude. Pur şi simplu trebuie să scrie. Am înţeles încă de la începutul democraţiei noastre originale că Funar este un iraţional, de aici însă şi până la a ne reaminti acest lucru prin intermediul unui articol de lege pe care acesta împreună cu Adrian Păunescu ar dori să îl impună, mi se pare exagerat şi desuet. Cei doi doresc introducerea şahului în şcoli. Să fie oare atât de grav? Întreb şi eu, deoarece maniera în care respectivul bloggerul îşi concepe eseul îmi aminteşte de abuzurile sec. XIII, atunci când biserica catolică trece acest joc în rândul celor interzise, considerându-l o pierdere de vreme, nedemnă de un creştin. Sincer, prefer să-mi ştiu copilul jucând şah, în loc să înveţe să tragă cu cornete cu ac chirurgical în pisicile vecinilor.

Oricum, în eseul cu pricina se cere expertiza psihiatrică a noilor parlamentari români. S-a mai sugerat lucrul ăsta odată, în perioada cu Piaţa Universităţii. Propun să se extindă la toată populaţia. Dacă e vânătoare de vrăjitoare, vânătoare de vrăjitoare să fie, uită-te la Delia Budeanu, pare witch şi e o bomboană iar Andreea Marin pare o zână şi în realitate e Tabasa în persoană...

Boom românesc anticipat în următorii 5 ani

Azi sunt în faza Ioan T. Morar a datului pe net. Dincolo de faptul că în articolul precedent şi-a păcălit puţin cititorii, ademenindu-i cu instrumente populiste, aşa cum ademeneşti corbii cu mortăciuni, dar din raţiuni eminamente altruiste - omul are o problemă cu prostul gust, pe care o am şi eu de altfel, diferenţa fiind că eu caut soluţii, în vreme ce domnul Morar se doar lamentează - aşadar, dincolo de cele spuse anterior îi apreciez zvârcolirea browniană şi implicarea.

Ce mi-a spus un ungur despre viitorul Romaniei este eseul care mă îndeamnă să scriu cele de mai sus şi să aprob întru totul părerea "ungurului din Ungaria şi plimbat prin State" care este de părere că în cinci ani de zile România va fi mult mai dezvoltată economic decât Ungaria şi Cehia. Da, şi nu neapărat pentru că în România există potenţial, lucru în egală măsură prezent şi în Ungaria, ci pentru că România este o ţară cu o mentalitate flexibilă. Problema trebuie pusă în primul rând sociologic, până la limitele monografiei naţionale pentru a înţelege cât de evidente sunt influenţele. Câtă vreme profilul maghiarului urban este caracterizat în prezent prin seriozitate, dăruire la locul de muncă şi pesimism dincolo de limitele negative ale existenţialului profilul românului se distinge prin flexibilitate la locul de muncă, până la limitele iresponsabilităţii, de aici soluţiile uimitoare pe care le găsim pentru a ne scoate din impas, interes personal şi credinţa că mâine va fi mai bine. Lucrător serios, maghiarul nu poate pricepe de ce, în ciuda lucrurilor bine făcute viaţa sa nu înregistrează o simţitoare volută iar românul se mulţumeşte pe moment cu rodul muncii sale, conştient că nu a dat tot ceea ce ar fi putut oferi.

Prin urmare, da, boom-ul economic românesc va veni, în curând, întrebarea e oare câţi dintre noi fiv-om duşi la lucru pentru a culege roadele muncii noastre?

Salvarea prin diversitate - monolog la un eseu de Ioan T. Morar

Într-unul din ultimele sale eseuri de pe blogul personal, Ioan T. Morar este foarte supărat pe "estetica" programelor americăneşti care ne sufocă intravilanul. Îmi imaginez capul meu prins ca într-o menghină într-un mediu plin până la refuz cu baloane umplute cu diverse: frişcă, lapte, cremă de zahăr ars, maioneză, piure de cartofi, ciulama, sos de roşii, sos chili, supă de salată, ciorbă de fasole, lichid seminal de maimuţă, diaree de elefant şi micţiune de cal. Ca să respiri e nevoie să îţi faci loc. Îmi disloc mandibula pentru a reuşi să sparg baloanele cu caninii. Am de ales, sparg câte unul, evitând atât cât pot aleatoriul, şi mă satur, savurând umplutura din baloane până să ajung la ultimele trei "sosuri", sau le sparg iute pe toate, combin melanjul cu bărbia şi îmi asigur atât căcălău spaţiu de respiro, cât şi un nutrient exotic, echilibrat şi omogenizat. Un amic avea o "maximă", destul de minimă, ca să spun drept. Se conducea în viaţă după principiul că viaţa e un butoi cu rahat, doar la suprafaţă vrăjindu-ne cu un strat subţirel de miere...

Eu aleg varianta cu melanjul. Părerea mea. Nu o propag, nu o distribui, o păstrez doar pentru mine. Mă tem de eventualitatea în care ficatul meu va trebui să digere bulz întărit. Mass media şi economia de piaţă mă fac în multe rânduri să mă simt deţinut într-un lagăr. Pentru a nu mă degrada particip şi îmi asum toate proiectele de grup. Creierul meu este treaz şi generator de soluţii.

Salvador Dalli se ungea cu miere şi aştepta să fie amuşinat de muşte. Apollinaire descria în al său Onze milles verges atrocităţi scatologice şi nu numai. Allen Ginsberg scria printre altele "Shit machine piss machine/I'm an incredible piss machine". Guther von Hagens, David Nebrada, Marc Quinn sunt doar urmaşii postmodernişti ai lui Velasquez, Goya, Lacan, Courbet, Freud, Bernini, Yang Shaobin.Kama Sutra redată în casele deochiate de la Pompei... E ceva nou în toată povestea asta? E ceva ce nu s-a mai văzut? Îndoi-m-aş...

Iar în ceea ce priveşte citatele pe care se bazează parţial discursul lui Ioan. T. Morar, mă alătur lui Quentin Tarantino atunci când spune:

"I don't believe in elitism. I don't think the audience is this dumb person lower than me. I am the audience. "

În această lume atât de rotundă şi de antic învârtită, este loc dintotdeauna pentru toţi...

Apocalipsa se va transmite la televizor. Şi deja a început! Păi revoluţia română din 1989 unde s-a transmis? La congelator, cumva?

P.S.

Ce ne facem dacă în spatele proiectului Fear Factor se ascunde un plan de pregătire paramilitară pentru identificarea eventualilor soldaţi universali? Vine apocalipsa, una pentru toţi, iar domnişoarele aparent normale, ca în Harap-Alb Anomaliaţii gerilosetilolungili care îl scot pe eroul principal din orice impas, s-ar putea să joace o mare festă hazardului şi să-l reducă la absurd, cu ajutorul scabroaselor lor papile.