The Old SeMen (Scenariul celui de-al treilea film porno cu Iurie Darie și Anca Pandrea)

Patru bărbați pe o plută, aflată destul de aproape de țărm. Vârstele lor: 16, 20, 35 și vârsta lui Iura (interpretat de Iurie Darie). La un moment dat, cel mai tânăr remarcă pe țărm un grup de fete sexy, dornice de distracție. Tânărul nu mai așteaptă, se aruncă în mare și înoată călăuzit de scopuri înalte. Ajuns pe țărm, acesta este asaltat de fetele care încearcă să îl împartă între ele. După circa 25 minute de sex haotic camera se întoarce spre plută, unde cel de 20 de ani, deși cu un simț nu foarte bun al echilibrului se aruncă în apa mării, convins că de data asta cârma nu îi va juca feste. Zis și făcut, ajunge la țărm chiar în locul unde este așteptat de câteva fete care îl iau în primire. După circa 25 minute de sex în toate felurile camera revine la plută. Cel de 35 de an, cu burtă de bere (care se va dovedi în curând o simplă bătătură de putut), nu foarte bun înotător, se aruncă în apă ca bolovanul.

Momente tensionate în care publicul anticipează primul film porno cu deznodământ dramatic. La un moment dat, invitatul special, Mark, Omul din Atlantis (Patrick Duffy) căruia i se filmează doar capul, de fapt părul) îl scoate pe eroul nostru din fundul apelor și îl duce la țărm. Aici, inutil de povestit, lacrimile de tristețe ale fetelor doritoare se transformă în lacrimi de bucurie amestecată cu sudoarea muncii într-un singur schimb. Secvența aceasta se prelungește la 50 de minute.

Singură și nesatisfăcută, pe țărm Panca (evident, Anca Pandrea) privește în zare la Iura care, cu picioarele în apa mării primește liniștit, de pe plută. În cele din urmă Panca începe să îi facă semne disperate și îi strigă:

- Hai Iurie, vino!

Camera se îndreaptă din nou spre plută și focalizează pe chipul lui Iurie. Acesta, privind eminescian în zare declamă:

- De ce aș veni? Se vede și de aici.

SFÂRȘIT (va urma).

Relaxat la examen

Azi mi-am amintit împreună cu BebeBebe de două anecdote studențeși de un pitoresc neobișnuit astăzi, antidot constipației viitoare. Ne-am întrebat ulterior ce s-a ales de oamenii ăștia. Și-au păstrat ei oare umorul, inconștiența și tinerețea.

Prima este cu un tânăr actor și a doua cu un tânăr inginer, ambii spontani, inventivi și miserupiști.

Genul acela care îți dă în orice clipă senzația că ”sfârșitul lumii” este doar o figură de stil:

1. Un actor răbdător

Se spune că la o admitere pentru actorie unui tânăr i s-a trasat sarcina de a imita o brânză. Să fim serioși, nu e un task facil. Junele în cauză a zâmbit, a făcut un pas în spate și a început să se descalțe. Și-a scos pantofii, după care și cioraăii, schițând o expresie de scârbă. Apoi s-a întors rușinat cu spatele spre comisia de admitere și s-a retras într-unul din colțurile sălii. După destule minute, exasperați de candidatul care refuza să își exercite șansa, jurații l-au întrebat:

- Bine, de fapt dumneata ce faci?

Și acesta a răspuns, la fel de calm ca până atunci:

- Nimic. Sunt o brânză. Stau și put.

ADMIS.

2. Un inginer globetrotter

Se spune că un tânăr politehnist se hotărâse să se prezinte la examen în ciuda faptului că nu se pregătise. Dezastru total. În cele din urmă, scos din sărite, profesorul îi spune:

- Ia creta asta si fă un punct pe tablă. Acum trage o linie cu ea până la infinit și ne vedem la toamnă.

Rexaminarea îl surprinde pe studentul nostru cel puțin la fel de nepregătit ca în prima fază. Când vine rândul lui, acesta intră în sală cu o cretă în mână, și de pe ușă trage o linie până pe tablă, în preajma profesorului care îl urmărea șocat.

- Ce faci? îl întreabă dascălul.

- Ce să fac domn profesor? În vară m-ați trimis la infinit, iar acum m-am întors pentru examen și plec mai departe.

- Ai 5. Ieși!

ADMIS.

O tempora, o mores - nostalgie cu un cap de italian

Să vă arăt o chestie care i-a dat de lucru minţii mele perverse. E vorba despre un articol apărut în Cancan-ul de ieri cu privire la Simona Sensual, am mai zis-o dar o mai zic, cu care nu sunt nici un fel de rudă. Singurul lucru care ne uneşte este că amândoi ne-am uscat şi ne uscăm în continuare chiloţii la acelaşi soare. Ideea articolului e următoarea: a murit italianul cu care domniţa a avut ceva de împărţit (nu contează ce şi cum). A murit "împuşcat de două ori în cap". Imediat mai jos, sub această informaţie, Simona declară: "Apreciere. Blonda spunea, in urma cu cateva luni, ca italianul arata bine". De unde eu trag concluzia că a avut, pe lângă alte părţi anatomice armonioase şi un cap frumos.

Acum nu mai avem aceeaşi situaţie. Italianul nu mai are un cap frumos, ci unul cu două orificii, probabil nu foarte estetic armonizate. De aici, concluzia mea este că Simona regretă puţin degradarea acestui cap frumos. Acum italianul nu mai arată bine.

Poate că exagerez cu această extrapolare, dar vă spun sincer, dacă declaraţia domniţei ar fi fost ceva de genul: "italianul e deştept" sau "italianul are o casă şi o maşină frumoasă" chiar nu aş fi avut de ce să mai trag această concluzie morbidă. Concluzia că dintre toate, frumuseţea este trecătoare. Mai trecătoare şi decât un computer, cu care până la urmă tot poţi să păstrezi o relaţie frumoasă fie şi numai jucând solitaire pe el...

Marijuana confundă necesităţile fiziologice în folosul propriului ego

Iată echivoc ieri în capul Marijuanei - fata aia care se lăuda că e cea mai fidelă aşa şi pe dincolo - în paginile Cancan: "Cei de la Playboy mi-au propus de două ori să pozez şi am stat de vorbă cu ei. Au vrut să îmi facă un pictorial, dar nu pot să fiu de acord şi nu mă pot obişnui cu ideea că bărbaţii vor lua pozele cu mine şi vor merge în baie să facă treaba aceea ruşinoasă".

Mie mi se pare că Marijuana asta pune mult prea mult preţ pe propriul său ego, ajungând la confuzii majore, ba uneori chiar şi la acuzaţii pe nedrept. Dumneai sugerează că bărbaţii s-ar onaniza în baie cu pozele ei pline de nuri şi de sentimente erotice. Nu vreau să o dezamăgesc, dar îmi amintesc de o vorbă din popor, care ridica oarecum onania la nivelul ce i se cuvine: "pentru labă îţi trebuie p/¤ă". Mai cred de asemenea că nu trebuie să te duci neapărat în baie ca să faci una mică. Teoretic o poţi face oriunde, în timp ce, pentru treaba mare în mod normal se merge în baie. Prin urmare, cred că sunt mai multe şanse ca bărbaţii să se ducă în baie luând cu ei pozele cu Marijuana pentru a se şterge la fund, decât pentru a face una mică. E absolut vital să ai cu tine pozele cu Marijuana în baie, pentru cazul extrem în care bulangiul dinaintea ta a consumat toată hârtia igienică. De Marijuana te desparţi mai uşor decât de Nicoleta Luciu...

Părerea mea...

Vocea și talentul meu...

Mai țineți minte replica din BD ”vocea și talentul meu?” Cine te recomandă? Vocea și talentul meu. Până la urmă, asta da replică. Acum să filozofăm nițel ca să vedeți ce am vrut să zic.

Acum vreo două luni mă decid eu să contribui activ într-o campanie ”umanitară”. Știam că e o idee proastă, pentru că înainte cu câteva clipe îmi tăiase calea o veveriță. Iau banner-ul campaniei, îl pun aici, pe blog și le scriu oamenilor pentru a le semnala susținerea mea, călăuzit de logica acestui barter: eu îi susțin, ei imi trec blogul și numele în lista partenerilor. După vreo lună și nici un semn din partea lor le scriu din nou și îi întreb care e mersul lucrurilor. Nici un semn de asemenea. Scot banner-ul de pe blog. Azi primesc o scrisorică.

”Buna Vasile,

Iti multumim pentru sustinerea %$^)(#^@^@!. Stiu ca ne-ai scris cu ceva timp in urma, insa acum, intrand pe blogul tau, nu am observat banner-ul %$^)(#^@^@!. Mai este de actualitate sustinerea ta?

Daca da, avem nevoie de numele tau complet pentru a publica link-ul catre blog pe pagina de parteneri. Noi preferam ca link-urile sa contina numele bloggerilor. Esti de acord cu asta?

De asemenea, poti te rog sa ne ajuti cu mai multe informatii, pentru baza noastra de date interna? Ne intereseaza in primul rand telefonul si adresa postala. Cu mentiunea ca nu le vom instraina, nu le vom folosi pentru obiective comerciale si nici pentru alte comunicari decat cele legate de %$^)(#^@^@!. In schimb, adresa ne trebuie in cazul in care vrem sa le facem niste "surprize" placute partenerilor nostri. Oricum, cel putin orasul tau ne intereseaza, in cazul in care organizam evenimente acolo.”

Așadar, rezumat: sunt un mincinos. Îi susțin dar nu îi susțin. Când să intre și ei la mine pe blog, surpriză, banner-ul nu mai e. Sunt un partener mincinos și lipsit de răbdare. Ba mai mult, să vă zic una tare. Sunt și un moș agresiv, că nu vreau să le divulg adevărata mea identitate. Aici mă opresc puțin. Dar VasileSensual ce are? Vasile Sensual nu e nume de blogger? În cele din urmă am ales să nu mai continui această maimuțăreală. Din spirit de solidaritate cu adevărat renumiții: Urmuz, Perpessicius, Coluche, Topol, Fernandel, Bourvil. Imaginați-vă un producător care i-ar fi cerut lui Bourvil să apară pe distribuția filmului său cu numele din certificatul de naștere. Nu pun semnul de egalitate între VasileSensual și Bourvil, însă insist pe egalitatea de șanse a ”nick”-urilor. De fapt ei vor un nume sau un renume? Sau renunță cu lejeritate la cei care vor să facă totul pentru campanie dar refuză să își divulge adevărata identitate? Până la urmă e campanie ”umanitară” sau e recrutare de adrese pentru spam? Pentru scripte, pentru arhivă? Sau pur și simplu sunt eu obtuz și le refuz ”surpriza” aceea cu care mă amenințau. Să mi-o trimită la ușă, la ceas de seară pe Ciuciu. Păi nu mai vreau domne surprize, că mi le-ați făcut deja. Păreați serioși și m-ați surprins, și pe urmă prea multe surprize mă învață prost.

Acum înțelegeți introducerea? Eu speram că mă recomandă ”vocea și talentul meu”, însă pe zi ce trece constat că aceste lucruri contează din ce în ce mai puțin dacă nu pontezi drept ”carne de tun”. De fapt cred că alta este explicația. Am ajuns să trăim paranoia lumilor paralele și anumiți ”agenți”, precum domnița care mi-a scris astăzi depun tot efortul pentru a se convinge că omul de dincolo este din carne și os și nu din cipuri și plăci de bază. Trăim într-o lume în care ne recomandă ”numele și adresa”. Asta nu înseamnă însă că trebuie să și trecem de casting. Era vorba de o simplă recomandare, nu și de un cec în alb...

P.S.

Iată pentru conformitate și răspunsul meu:

Stimata doamna,

Nu, colaboarea (barterul) nu mai este de actualitate, dar pana acum o saptamana a fost destula vreme de actualitate, timp in care logo-ul dumneavoastra a stat in fruntea bucatelor. Regret ca nu ati facut o vizita anterioara, pentru a va convinge... Sustinerea mea pentru o lume mai curata si mai sanatoasa insa este mai departe una de actualitate, dar prefer sa o fac individual, la locul de munca, la locul de dat cu capul, la locul de viata si in alte locuri publice.

In orice caz, numele meu complet este Vasile Sensual, iar "proiect sustinut de VasileSensual" nu mi se pare o sintagma injurioasa. Nu sufera comparatie, dar as vrea sa va intreb daca i-ati pune aceeasi intrebare si lui Perpesicius sau Urmuz. Cred mai departe ca numele si tinuta morala sunt mai importante decat un simplu act de identitate.

Cu stima,
Vasile Sensual

Să nu-ţi faci chip de ceară, Darie (Scenariul celui de-al doilea film porno cu Iurie Darie şi Anca Pandrea)

"Cear fi dacă într-o zi ar varia curentul în muzeu?" îşi spuse Porno Pensionara. Toate lucrurile minunate în lumea asta încep cu un gând bun. Aşa începe şi povestioara noastră, cu gândul bun al doamnei blonde. Imediat acţiunea filmului porneşte printr-o variaţie de curent, în imensa încăpere care găzduieşte câteva importante figuri de ceară: Fernando de la Caransebeş, Pensionara Porno, Piticul Porno, Ciuciu, Patrick, Eleva Porno, Romeo Fantastik Regele Sexului, Doamna Maria (de la Akritura citire), Sexy Brăileanca, Daggu şi Kleo, Elodia, Doamna Eniko cu fularele pe cap, Magda Ciumac, Vârciu, Iurie Darie (interpretându-l pe Iura) şi Anca Pandrea (Panca) şi mulţi alţii, printre care şi câteva animale reprezentative, de asemenea din ceară. Acest impuls energetic se propagă şi în trupurile de ceară ale exponaţilor. Dintr-o dată toţi aceştia prind viaţă, sparg raclele în care se aflau depozitaţi şi declanşează o orgie de zile mari. Sex în plex, oameni cu oameni, oameni cu animale, animale cu oameni, oameni cu ce le vine la mână. Asta cam 120 minute.

Numai Iura, trist, constatând că în ciuda geamului spart de Panca el de-abia se poate mişca. Prin urmare, coboară agale de pe soclu şi se aşează pe caloriferul scorojit. Aici, privind catarsisul post-orgasmic al colegilor săi de încăpere, gânditor, începe să îşi cureţe ceara din urechi, scoasă în atmosferă sub forma unor bricheţi calorici, mai mici, care se tot adună, se tot adună într-o grămăjoară în creştere progresivă.

SFÂRŞIT (va urma)

Aţi citit cel de-al doilea scenariu pentru perechea explozivă Iurie Darie -Anca Pandrea. Ecranizaţi-le băieţi, numai ecranizaţi-le!