Complot internaţional şi interinstituţional la adresa Stelei, anunţă GSP

Iată ce scrie presa noastră minunat, mai concret cotidianul gsp: "Poliţia maghiară, suspectă pentru alarma cu bombă de la hotelul Stelei?O ipoteză şocantă ar putea fi avansată în cazul ameninţării cu bombă de la hotelul în care Steaua este cazată la Budapesta." Ideea era că Ujpest este echipa poliţiei maghiare, un fel de Dinamo local. Alexandru Ghiurcău, autorul acestei imbecilităţi avansează că de fapt ar fi vorba de un complot al poliţiei maghiare de a pune beţe în roate Stelei. Ceea ce mă frapează este că autorului acestui articol nu i-a trecut o secundă prin cap că la fel de bine ar putea fi vorba despre un complot internaţional şi interinstituţional, poliţia din România şi Ungaria dându-şi mâna pentru a o şicana înainte partidei decisive. Cum naiba nu i-a trecut prin cap, nici acum nu pot să înţeleg. Sau poate că Ghiurcău are o părerea atât de proastă despre maghiari încât niciodată nu s-ar putea gândi că un maghiar şi un român ar putea lucra mână în mână. Din nefericire pentru starea sa de linişte interioară ţin să îl contrazic cu un exemplu simplu: Simon şi Garfunkel. Primul era evreu-maghiar, cel de-al doilea evreu-român. Prin urmare se poate.

Diseară mă duc la meci. Nu ca Stelist (toată lumea ştie că sunt rapidist înfocat), nu ca Român, ci ca iubitor de sport. Mă voi duce să mă simt bine şi să admir performanţele sportive şi jocul din teren. Cât despre jocul de dincolo de teren, sunt convins că în marea majoritate ţine de ritualuri, de alcool şi de prejudecăţi. Ieri am chemat electricianul. Maghiar, tatuat, fan Ujpest, cu bilet la meciul din această seară. Credeţi că nu mi-a reparat defecţiunea pentru că era român? A rămas că diseară, după meci vom bea pe o terasă o bere şi vom discuta fotbal. Vi se pare atât de ciudat?

P.S.

Nu vreau sa politizez, dar iată ce mai scrie un cititor pe GSP: "György Dózsa- este de fapt Gh.Doja... multe personalitati "maghiare" sunt romani!" Ce părere aveţi? Eu cred că şi Cicciolina era cam româncă, iar de Sarkozy nici nu mai discut.

Sindromul Gourette - terapia prin nume ciudate

Leapşa de la Lucian la acest post în care susnumitul face elogiul carasului Iliescu, longeviv şi uşor adaptabil. Prin urmare nume ciudate date celor din jurul nostru. Aici ne distingem de ceilalţi semeni ai noştri care înscriu în eternitate personaje efemere precum Tarzan, Cichician, Brusli, Pamela, Bobby, Gere şi alţii. Sau cel puţin mie aşa îmi place să cred atunci când şi eu şi BebeBebe ne întrecem în nume absurde acordate celor din jurul nostru, animale sau jucării, pentru că în fiecare dintre noi zace un mic demon care la botez începe să îşi facă de cap, prin urmare, cred ca am găsit antidotul la astfel de porniri: consumaţi-vă această pasiune înainte de a avea unul, doi sau mai mulţi copii.

De exemplu, am început prin a colecta animalele de pluş pe care în mod normal nimeni nu le-ar fi adoptat, deoarece erau din cale-afară de urâte. Numele lor sunt: Pârţ (un pui de raţă ciufulit, de parca ar avea un început de calviţie), Câh (un pui de urs, descusut cu forţa din braţele mamei sale, o ursoaică uriaşă, albă şi rotundă), Pârţâilă Băşinoşa (un căţel deşănţat), Paul (un elefant în agonie care face ca apucatul odată strâns de burtă, ca să nu mai spun că îi creşte un picior direct din gât), Oli (un iepure de paşte mizerabil) şi PetResque (un leu galben cu chică albastră). Apoi urmează cei dragi nouă: Muxi şi Demuxi (două raţe gemene care au fost parcă făcute pentru a sta mereu îmbrăţişate), AngelaSimilea (un pârş), CuLupon (un urs cu hăinuţă de lup), Foca Coca (numele spune tot - sora Prupruţei), Jorje Lopez (un crocodil odios), Omaimuţă (o maimuţă), Marcel sau Marcelino (măgărelul), Vaca Caca (iar numele este edificator, dar în acest caz prenumele), Luigi (un gândac minunat pe post de pernă), Pularul, zis într-o vreme şi Beraru (un ursuleţ polar care a făcut la un moment dat o baie în bere), Staicu (un şarpe de la Doamna), Pamfilică (un câine acromegalic), Ivan Ivanovici Momiţov, zis şi Momiţă (un purcel), Gizăs (un urs de încălzit picioarele iarna - se introduce 2 minute în cuptorul cu microunde) şi Pafnutie (un ursuleţ koala).

Ziceţi şi voi, normali suntem noi la capul nostru? În orice caz, prin această logoree de nume sper eu că am prevenit chinuirea unui copil cu apelative imbecile. În orice caz, deocamdată nu este în afara oricărui pericol de prenumele multiple, într-un fel sau altul căutând şi eu o cale decentă de a-mi rezolva complexele...

P.S.

Nu pentru a mă exonera, cer să precizez următoarele: cunosc o maimuţă pe care o cheamă pur şi simplu Prupruţa. Maimuţa Doamnei şi a Domnului. Probabil că şi ei urmează aceeaşi terapie. Să-i spunem generic Sindromul Gourette.

VasileSensual pe calea afirmării în băuturi răcoritoare

V-am chinuit destul e motivul să vă dezleg cheia acestei imagini. Este vorba nici mai mult, nici mai puţin de sursa unui viitor produs care vă va aduce bucuria în case. A pornit simplu, de la o obsesie a ultimelor zile: cura de slăbire. Prin urmare, am abordat un meniu simplu: roşii cu brânză. Şi pe urmă, neavând pâinică la dispoziţie, am ales în taină şi nevăzut de nimeni să sorb şi zeama rămasă. Şi de aici ideea salvatoare. Ce ar fi dacă aş îmbutelia zeama de roşii cu câteva rămăşiţe de brânză într-însa? Pe timpul verii probabil că nu există băutură mai reconfortantă, aşa că vânzările sunt asigurate din start. Şi nici ingredientele nu sunt atât de costisitoare cum s-ar cere, poate. Zeama de la roşii şi brânza de la Jiji. Nişte resturi de pe farfuria domniei sale. Acum cum îi zicem băuturii.

M-am gândit iniţial la Roşicubrânză, care ulterior ar putea să sufere prescurtarea Roşicu. Apoi la Sosul Ovdan. Bloody Cheese. Apoi la Minune în Canal. Suc de brânză. Forţa lu' Jiji. Pigmentul Verii. Ce-abăutGicăPetrescu. Voi ce ziceţi?

Meserii cu ascunse privilegii

A venit vremea să fim puţin neserioşi şi să abordăm o atitudine estivală. Nu e un îndemn la nuditate, cum tocmai s-a întâmplat în Marea Britanie când un patron şi-a invitat angajaţii ca în fiecare zi de vineri să vină dezbrăcaţi la birou şi să lucreze în acest fel, pentru a suplini astfel imposibilitatea ca în această perioadă de criză să le asigure slujbaşilor săi un team-building pe măsură.

E un îndemn pentru bărbaţi să îşi găsească un part-time job, pe cât posibil într-un magazin de costume de baie. Aici, e bine ca aceştia să se facă că nu pricep pretenţiile doamnelor pentru ca, enervate, acestea să ajungă să se comporte ca şi clienta din imagine. Se întrevede o vară minunată, nu?

Un român verde a descoperit că gramatica uneori dă dovadă de lipsă de respect

Uitaţi cat respect au astia pt noi. uitati-va-n titlu si observati ca Bucuresti e scris cu litera mica, scrie pe site-ul GSP un tânăr bănuiesc, care îşi spune GreenAndrei. Probabil că numele i se trage de la "românismul verde" pentru că altfel este foarte posibil să fie fiul pădurarului din boschet, confundat în bancul de toţi ştiut cu omuleţul verde. Era după cum v-aţi prins cu siguranţă vorba despre un articol de pe site-ul oficial al echipei Ujpest F.C. în care se spunea că în cele ce urmează puteţi urmări fotografii din cursul deplasării la Bucureşti.

Nu comentez nici prejudecăţile, nici educaţia primită de acest tânăr şi nici măcar paranoia sub apăsarea căreia trăieşte. Mi-e clar că întreaga sa existenţă este marcată de faptul că ungurii sunt implicaţi peste tot, făcându-i viaţa grea şi amară. Ulterior, probabil când conjunctural va socializa cu mai mulţi unguri va realiza, uşor dezamăgit că de fapt nu ungurii erau de vină, nu evreii, nici măcar ţiganii ci masonii. Şi uite aşa tânărul cu pricina se va putea lăuda că a evoluat. Mă rog, ceea ce mă doare cel mai tare este că un astfel de tupeu este dublat de zero cultură. Nu universală, cât să întrebe că poate "bucureştiul" din text nu mai e substantiv (poate că o fi devenit "bucureşten"), şi prin urmare pierde majuscula, ci de gramatică a limbii române. Când adjectivezi o ţară, în limba română majuscula se face mică, mică, ca mânuţa de furnică. românesc, unguresc, englezesc şamd. Aşadar titlul de pe siteul Ujpest se traduce: Reportaj în imagini despre călătoria şi antrenamentul bucureşten. Unde e lipsa de respect?

Uneori mi-e foarte teamă de noua generaţie de la noi.

Planuri de vacanţă

Aşadar leapşa de la Lucian. Ce fac eu cu ocazia acestui concediu mult-aşteptat, care mă va lua prin nesurprindere în trei săptămâni, începând de mâine? Iată în cele ce urmează un ipotetic desfăşurător care nu se va împlini în totalitate, iar asta datorită mai multor factori, în marea lor majoritate dragi mie şi sufletului meu.

Vreo zece zile vom fi în Turcia, mai precis la Belek împreună cu Erkan şi Papatya Rustu, unde mi-ar plăcea să uit total de calculatoare, mailuri şi telefonie mobilă, dar mă tem că pentru asta ar trebui să mă fac că uit laptopul acasă şi să îl subtilizez la faţa locului şi pe cel al lui Erkan, ceea ce nu voi face. Prin urmare, Erkan şi Perihan se vor comporta mai departe ca internauţii, chiar dacă 10 zile de linişte absolută sunt un dar, iar eu probabil că voi face un mic compromis făcându-mi echipa de Hattrick şi probabil gestionând puţin resursele din satul meu din Travian.... Nu îmi voi deschide însă mobilul şi nu îmi voi accesa mailbox-ul.

În tot acest timp îmi propun să citesc. Şi aici e adevărata leapşa. Din zecile de cărţi noi care mă aşteaptă cred că mă voi limita la 5 (cel mult), spre disperarea lui Perihan care ştie că din 5 cărate de regulă se citesc 2. Aşadar, îmi voi lua în engleză Rody Doyle Paddy Clarke Ha-Ha-Ha şi A Star Called Henry, autobiografia lui Sir Alex Fergusson (ca diavol roşu ce sunt) şi 2 în română, ale autorilor români. Aceştia sunt Lucian Dan Teodorovici (Circul nostru vă prezintă), Celelalte poveşti de dragoste fiind cititiă în mai şi Ioan T. Morar (Lindenfeld), care a văzut Bucureştiul în mai, sperând că nu îl va mai vedea şi în august. Uite că nu a fost cum vrea ea. Dat fiind că a treia e subţirică, o să mai strecor printre ... chiar, printre ce că doar mergem la soare nu la poli, mă rog, voi mai strecura pe unde pot Bong-ul lui Vakulovski.

Restul concediului probabil că îl vom petrece prin Bucureşti şi împrejurimile lui iar pentru câteva zile o vom şterge până la Odobeşti, probabil chiar în preajma culesului. Mi-e deja poftă de struguri, de must şi de pastramă... În tot acest timp citesc ce nu am epuizat la Belek şi în aşteptare pun Adela Greceanu Mireasa cu şosete roz şi mai văd eu ce.

Dau şi eu mai departe leapşa: voi ce planuri de vacanţă v-aţi făcut?