Fasolea e baza, costiţa poate să fie şi mai veche

Da, domne, da, am ascultat cele trei piese cu care ne-a gratulat veleitarul Costiţă cu ocazia preselecţiei pentru Eurovision 2009. Refasonatul Costiţă, cu lifting la tremuriciul omuleţului este un concept fals şi inexact, care însă ar putea prinde la spectatorii cu înclinaţii romantice.

Dacă ţinem cont că bătălia se dă şi anul ăsta ca şi anul trecut între Moga şi Costiţă, ar fi bine să definim publicul celor doi, ca să înţelegem de ce are mai mare priză la public cel din urmă. Pentru că seamănă cu Pretty Woman! Costiţă a lăsat maneaua aşa cum Julia Roberts a uitat trotuarul. Moga e pentru tinerii cu pretenţii, odraslele cu ipod, sk8, trotinetă sau Jimny, mulţi dintre aceştia ascultând şi hip-hop şi reggae şi mai ales rock - punk. Majoritatea acestora, s-a demonstrat clinic evoluează şi îşi depăşesc condiţia, luaţi-mă pe mine de exemplu: de când ascult simplu mi-am schimbat de două ori locul de muncă. Pe de altă parte, Costiţă este pentru oamenii simpli, cu trăiri sufleteşti complexe, pentru cei disponibilizaţi, pentru cei care iubesc năvalnic, care ştiu ce înseamnă să duşmăneşti cam cum îl duşmăneşte Bănică pe Piersic juniorul. Pentru corectitudinea analizei m-am raportat, după cum puteţi vedea doar la juniori! Când eşti trist şi nu ai pretenţii intelectuale ca să îl asculţi pe Nietsche remixat la pârâieli de Cioran, să nu îmi spuneţi că nu pică bine o viaţa mea, sau alte gaze muzicale... Ei bine, aşa stă treaba. Costiţă e mai cu vino-ncoa!

"Can You Forgive", "Dear Mama" cu Blaxy Girls şi "Round & Round" cu IMBA, bijuteriile lui Costiţă cu care vrea la Eurovision 2009, momiţele lui Costiţă, cu alte cuvinte, sunt trei produse diferite, ceea ce denotă ardoarea cu care compozitorul vrea în Rusia. Mie mi se pare că e prea mare efortul, mai ales că acum vreo câţiva ani, cu o călătorie turistică la Moscova pe linie de partid şi câteva cuvinte injurioase la adresa lui Stalin îţi asigurai juma de viaţă de Siberia de toată frumuseţea. Dacă România va fi reprezentată până la urmă la Eurovision de una dintre aceste piese acest lucru nu se datorează calităţii muzicii ci infuziei de romantism stârnită în sufletele electorilor români de Costiţă: "uite mamă, cântă şi manele, cântă şi muzică uşoară" sau "şi-a dat omul seama că e urât să cânţi manele şi a început să cânte altceva..." Şi totuşi, sângele se mai subţiază, dar zău dacă se face vreodată fleaşcă. În "Can You Forgive", chiar când îi înjuri de toţi morţii pe Bocelli, Boticellli şi Miriţă, te scoate frate din apatie cu un tremurici vocal Costiţă, ca pe mort când îl înţeapă unul dintre boldurile de la cearceaful din copârşeu. Aici stă secretul muzicii costiţiene: "când zici că s-a remaniat "mozartul" manelei brusc tresare ca de la sughiţ". Şi la urma urmei, e vorba despre muzică din Balcani, de ce nu ar avea succes la Eurovision? Am încredere în Costiţă că odată deschisă piaţa dă şi pe este ruşi cu maneaua cum ne-a făcut şi nouă.

La mai mare!

Pagini aurii sau gardul vopsit pe-afară

Iată ironia zilei de la Lavrenţie cu privire la piaţa de muncă din România. Fie să rămână aşa întru posteritate pentru că linkul sub această formă bănuiesc că va avea viaţă scurtă în virtual.

În orice caz, legenda asta cu nemunca la români are şi părţi deosebit de utile, cum ar fi găselniţa românului care, cu ochii pe pereţi, plictisindu-se, pentru că nemunca ajunge la un moment dat să mai şi plictisească, s-a gândit să dezvălui adevărul nescris în Pagini Aurii şi anume: noi ne lăudăm pentru că aşa se poartă, dar în realitate nu facem nimic. Sunaţi-ne şi stăm la poveşti!

Poate unii dintre noi vor înţelege mai uşor logica din bătrâni a băncuţei construite la ţară, în faţa gardurilor. Mai arunci un ochi, mai schimbi o vorbă... şi până la urmă inevitabil îţi mai vine şi o idee...

Copilărie tristă, lipsită de jucării, din repedeplictiseală şi lipsă de timp

Probleme cu etimologia populară Dorele? Cam asa ar trebui prefaţat postul care urmează şi care, o să vedeţi, ridică mai multe probleme. Prima este una etimologică şi anume: cum este corect, babeţică sau barbeţică? Am exclus din start varianta ”baveţică”, ce dacă aceasta este cea omologată de DEX, avem o limbă vie, să profităm din plin de ea.

"De ziua fetiţei ei, actriţa i-a cumpărat lucruri cât se poate de practice: hăinuţe, babeţică, şezlong de baie şi căciuliţe!"

Cineva probabil că s-a gândit că o poartă unele ”babete” pentru a nu-şi păta hăinuţele la gâtuţ că de, de la o anumită vârstă începe să îţi mai curgă de la gură. În mod cert numărul celor care au avut de-a face cu babete plescăitoare, cu proteze jucăuşe în dotare a copleşit numărul celor cu barbă lungă, care se cerea acoperită cu o ”bavetă”. Şi aşa s-a votat ”babeta”, mă rog: ”babeţica”.

Cea de-a doua situaţie e cam cu cântec. Iată raţionamentul Ioanei Ginghină, care din nesimpatică ce mi-era mai nesimpatică îmi devenea:
”Ioana nu crede că un bebeluş trebuie să aibă prea multe jucării, pentru că se plictiseşte repede de ele şi nici nu are timp sau răbdare să se joace cu toate.” Şi aş mai adăuga eu: ”şi le şi strică”.

Aşa e cu bebeluşii, şi, problema e că strămoşii noştri ştiau ceva, de aici jucăriile de lemn, iar preţul acestora astăzi ar constitui cu atât mai mult un mare impediment pentru Ginghină. Din punctul acesta de vedere, între Ginghină şi mama eroină Iliescu, o prefer pe Iliască, lucru pe care nu îl veţi mai auzi a doua oară din gura mea. O prefer pe Iliască pentru că nu se mai crede cu nimic superioară mental copilului său. (Să ne amintim de ”Lizica fetiţica lui Mămica” şi de alte jocuri infantile!!!) Comparativ, Ginghină este o mamă iluminată, foarte înţeleaptă şi semidoctă. Ne mai rămâne decât să fim gratulaţi cu o carte în care Ginghină-mama să ne explice ce puţin pretenţioşi sunt copiii mici. Chiar aşa, de ce mai arunci fată banii pe pamperşi când tot îi arunci la gunoi. Ia nişte vată şi nişte hârtie H şi ţi-ai fericit fetiţa! În schimb îi cumpără haine! Genul de mamă care de fiecare sărbătoare le cumpără copiilor chiloţi şi ciorapi. Bleah! Să fie la ea! Mi-e milă de fetiţa lui Ginghină, mi-e milă de ”sclavul” Papadopol, zău dacă nu a meritat epilogul din ”Occident”.

Să-şi permită numai nevastă-mea să îmi condiţioneze mie cadourile pentru copil! Să o văd şi pe asta, eu care aştept să cumpăr trenuleţ cu nerăbdarea cu care am aşteptat să îmi cumpăr maşină...

Dragostea-i un telefon, e un fel de teledon...

Iată o victimă. Nu vă grăbiţi să mă completaţi, pentru că s-ar putea să nu aveţi dreptate, nu vorbeam despre victimele pe care le face întreruperea tratamentului cu xanax, ci despre victimele CNA. Dacă nu ştiţi aflaţi atunci că duduia din imagine a fost motivul unei amenzi dată de CNA postului Naţional TV pe motiv de "violenţă nejustificată”. Poate că am văzut eu prea multe filme proaste şi integrala Tarantino, ceea ce, iată, nu mă lasă să apreciez prestaţia duduii drept "violentă". Măcar să îşi fi dat cu aparatul în cap, să îşi înfigă tocurile în butoane, să sară în fund pe telefon şi să strige isterică: "v-am zis un alo flatulat, răspundeţi-mi"...

Nu pricep însă cum de mai puţin amendabil este revelionul de la Antena1 cu ţigani, care se pare că a trecut nesemnalat de nimeni. O explicaţie poate exista totuşi şi anume că la acea oră şi în acea noapte nimeni de la CNA nu mai stătea în faţa aparatelor TV.

Una peste alta, pe duduia asta jur că am văzut-o şi la Antena1 în preajma sărbătorilor, sau poate că le încurc eu, amândouă fiind la fel de grase. Sau poate că nu... Între timp m-a lămurit Doamna Haudi Partânăr, cică le produce o firmă şi le cumpără toate televiziunile "ca pe mere". Acum am înţeles. Prin urmare putem face comenzi de genul: acum vrem să violenteze cuierul?

Betty ne urează un "La mulţi ani incoerent"

De sărbători am fost puţin deraiat, cred că v-aţi dat seama de asta iar acum încerc sa dreg busuiocul. Nu vreau acum să dramatizez şi să vă povestesc cât sunt de afectat de faptul că nimeni nu mi-a urât La mulţi ani de Sf. Vasile, dar reţineţi totuşi că ceva sechele mi-au rămas. În orice caz, creierul meu a funcţionat cum trebuie, stocând toate informaţiile pe care iată, acum le prelucrez.

Alături de alte urări de sărbători, care mai de care mai pline de ridicol se înscrie şi urarea lui Betty Stroe, fata aceea propulsată pe traiectorie solo în urma unui scandal (cu tentă sexuală, cum altfel) cu Baronu' de la Etno. Betty ne zice "La mulţi ani" pe blogul oficial, aşa că haideţi să râdem împreună:

"De cele mai multe ori putini dintre noi se lasa impresionati de sarbatorile de iarna. Mai ales pentru ca spiritul Craciunului l-am pierdut o mare parte dintre noi si nu ne mai intereseaza decat cateva cadouri. Insa din punct de vedere sentimental, te atinge puternic atunci cand esti alaturi de cei dragi. Eu sunt alaturi de Craciun alaturi de cele mai dragi fiinte din viata mea, alaturi de cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat in ultima perioada. Am trecut in tot acest an prin foarte multe incercari, nu ma plang insa uneori simt nevoia sa impartasesc aceste lucruri si cu ceilalti si poate este cel mai potrivit moment pentru asta. Ma uit inapoi si imi vine sa plang incontinuu ca un fel de descarcare pentru toate prin ce am trecut, si este un amestec de plans de descarcare si plans de bucurie ca am scapat de ele si ca am iesit din toate situatiile cu bine. "

Fără a face o analiză sematică, nu pot să nu îmi manifest surpriza în faţa bâlbelor acestei domniţe care ori este prea deşteaptă ca să accepte corectura altora, ori este mult mai deşteaptă decât cei care o înconjoară, ori strânge le ciorap fiecare bănuţ în loc să îl dea unui consilier de imagine care să îi spună: "fetiţo, în tine s-a încuibat un demon cu vârsta biologică de 4 ani". Problemele lui Betty sunt gradele de comparaţie, alăturarea şi descărcarea. Betty intră într-un sex shop. Nu, nu e banc. Să formulăm împreună un enunţ cu aceste trei obsesii marca "bettystroe": ...

Marius Niţă - suburbanul de lângă noi şi neliniştea nihilismului

Mai întâi să vă spun cum am ajuns pe site-ul băiatului deştept: Cretiniţă, pe numele său civil Marius Niţă care se dă lucrător la postul Euforia TV. Am citit zilele trecute un articol în care se spunea că acest "ipochimen" i-ar fi căzut cu tronc - surpriză, surpriză - lu' Sexy Brăileanca, ca să folosesc acelaşi limbaj ca şi Cretiniţă. Consider că mai există încă în România bărbaţi pe care nu îi poţi jigni mai rău decât spunându-le că sunt pe gustul Sexy Brăilencei. Mi-am imaginat că acest "băiat" (pentru că sexualitatea sa dincolo de aparenţe, la naiba, este discutabilă) se va revolta şi va lua măsuri, aşa că am găsit blogul său şi am început să îl citesc.

De exemplu, sub un stream cu imaginea Andreei Esca Cretiniţă scrie: "Nesatula! Atat pot spune. Am stat, m-am gandit... ma poate a vrut sa-si aranjeze podoaba pubiana din anus cu fixativul, dar cum dreq a intrat tot tubul? Parca o aud sunand la 112, "ajutor, am facut fixativus captivus, veniti sa-mi scoateti fixativul din c#r". Draga mea, pe viitor iti recomand burlanul de la hota... e telescopic :-P Colac peste pupaza si barbatii si le baga la kk... nu organele, ci tubul de ketchup. Vai de curu` lui daca era picant, o sa-l usture si-o sa i se faca gaozu` ca la cimpanzei. M-am mai gandit la o ipoteza. Poate ca domnu` a mancat pizza si dupa cateva ore si-a adus aminte ca n-a pus ketchup pe ea... " Ce să înţeleagă omul de bine, dincolo de limbajul suburban? Acum la drept vorbind, poate că sunt şi normale astfel de simptome după ce lucrezi la Euforia TV, o mică răbufnire în virtual. Deja începe să nu îmi mai fie milă de Cretiniţă şi bine fac pentru că am ajuns la o maximă a acestuia de zile mari. În descrierea personală, la capitolul Filmele preferate Cretiniţă declară cu mare mândrie culturală: "N-am... nu s-a născut regizorul care să mă impresioneze. "

Să vorbim aceeaşi limbă, frate (nu că mi-ai fi!), să mori tu că nu s-a născut regizorul ăla! Nici unul dintre filmele celor mai importanţi regizori ai tuturor timpurilor nu te-a gâdilat pe căciuliţă, nu ai simţit deloc la filmele oamenilor ăstora că ochelarii ăia de pârş albinos îţi strâng parietalele ca într-o menghină, nu? Ca şi cum nu ar fi existat: Alfred Hitchcock, John Cassavetes, D.W. Griffith, Billy Wilder, Orson Welles, Jean Renoir, Jean-Luc Godard, Francis Ford Coppola, Akira Kurosawa, John Ford, Howard Hawks, Stanley Kubrick, Francois Truffaut, Sergei Eisenstein, Buster Keaton, Charlie Chaplin, Fritz Lang, Federico Fellini, John Huston, Steven Spielberg, Woody Allen, Martin Scorsese, Luis Bunuel, Ernst Lubitsch, Ingmar Bergman, Jim Jarmusch, Jiri Menzel, Tim Burton, Krzysztof Kieślowski,Tarkovsky. Ai văzut tu toate filmele ăstora şi nu ţi-a plăcut nici măcar unu'? SSă moară ce-am pe casă, dar tu eşti mai nihilist ca Cioran şi te plafonezi pe un post care propovăduieşte optimismul de clasă. Păi de aici frate crizele ăstea de blogger neînţeles, acum nu mai avem nici o taină, poţi să îmi spui "prietene". A, nu ăsta e motivul? Acum te răzbuni pe băieţii care în liceu îţi îngrijeau de 3 ori pe zi podoaba capilară în closetul şcolii? Acum le-o tragi, eşti mai "dăştept" ca ei toţi?...

În încheiere îţi doresc să nu mai ai multe zile de burlac şi să îţi pui pirostriile împreună cu Sexy Brăileanca pe acordurile de la "Puiuţ de crevedia", pentru că mai mult - mănca-ţi-aş şaua de la ochelarii lu' mata ca pe jeleuri - nu meriţi. Capisci? Nu meriţi! Acum stau şi mă întreb dacă chiar m-a supărat biata fată atât de rău încât să o blestem în halul ăsta? Nu, nu m-a supărat. Atunci la mai mare cu Fuego!