Marius Crăciun face România Campioană Mondială FIFA 08

Românul Marius Crăciun, în vârstă de 19 ani este campionul internaţional la Fifa 08, competiţie înscrisă în cadrul World Cyber Games - Koln, Germania. În urma finalei disputate cu portughezul Pedro Caiado, şi câştigată cu scorul de 2-0 Marius s-a ales cu suma de 15.000 de dolari. Prezentă pentru al 7-lea an consecutiv la WCG, România se mândreşte atât cu Marius, cunoscut sub nickul nExt-BeBe, cât şi cu echipa F.C. Barcelona, care, iată, a jucat pentru România. Românul nostru s-a dovedit mai bun decât 79 de gameri din 72 de ţări, şi, credeţi-mă nu e puţin lucru, chiar dacă în mintea unora a fi gamer înseamnă doar a te juca mai mult ca alţii.

Chiar dacă în mintea unora a fi gamer se traduce prin a te juca pe calculator sau xBox mai mult decât alţii, poate e totuşi bine de ştiut că şi în acest domeniu este nevoie de seriozitate, fiind o mare diferenţă între cel care joacă până câştigă şi cel care joacă folosind toate cheaturile pe care le află între timp. O spun în calitate de maaaaare amator de jocuri, dar doar amator, şi, credeţi-mă, îţi trebuie ceva perseverenţă ca să joci Fifa 08 la nivel profesionist, cel puţin pot să afirm asta în cazul consolei xBox.

Felicitări lui Marius Crăciun şi celorlalţi 8 tineri care au reuşit în acest fel să claseze România pe locul 9 în topul pe naţiuni. Iată încă o dată aleanul virtualului: echipe româneşti dau cu stângul în dreptul, dau faliment, la Fifa 08 suntem campioni mondiali.

O amintire din Piaţa Universităţii

Au început să se fure palmierii din rondoul din Piaţa Universităţii, mai precis din jurul troiţei ridicate în cinstea martirilor revoluţiei din 1989. Nu sunt surprins că se fură, asta ştiam, se fură oricând, oriunde şi orice, chiar dacă aparent respectivele obiecte par inutile pentru moment, crezul hoţului român este că mai bine să ai cămara plină cu furăciuni, decât să sufle vântul şi atunci când ai nevoie de un palmier să trebuiască să bagi adânc mâna în buzunar.

Sunt surprins însă de alegerea făcută, ca într-un astfel de loc cu istorie să sădeşti palmieri, de parcă ne-ar fi fost ruşine cu brazii noştri sau cu orice altă plantă mai puţin exotică. Extrapolând, mi se pare la fel de penibil ca şi prezentarea lui Bob Marley, sprijinindu-se de brazi, lucru care sunt convins că nu ar fi fost deloc uşor acceptat de comunitate. La noi, merge orice, ba mai mult, se pare că până şi oamenii de rând încep să viseze la palmieri, deoarece un lucru este cert, fiţoşii nu vor alege niciodată varianta ieftină a palmierului, câtă vreme şi-o permit şi mai dă şi bine să te lauzi în cartier că ai cumpărat de la... Florăria Las Palmas, să zicem. Prin urmare, hoţului nu-i române decât să îşi păstreze palmierul pentru el şi să se laude că are o amintire din Piaţa Universităţii. Un palmier durduliu.

Semnul păcii, o cruce ruptă într-un cerc magic

Am nimerit pe acest site din greşeală, evident, căutând cu totul altceva şi am rămas stupefiat. Un tip, Andrei, şi automat mi-am amintit de acel "andreeeeei" din Pistruiatul care mi-a mâncat copilăria, îşi istoriseşte în cele ce urmează degringolada existenţială care a dus la ortodoxizarea agresivă a acestuia. Deranjează aici flagrantul, zelul, scremătul şi crampele ce însoţesc mutilarea evidenţelor, din dorinţa de a construi un discurs cât mai convingător, toate acestea punând într-o lumină foarte proastă ortodoxismul. Nu zic că este suspect că un rocker îmbrăţişează credinţa, doar Peter Green s-a făcut gropar iar Santana bate la uşile preoţiei, suspect este sârgul cu care acest Andrei descoperă argumente năstruşnice pentru a ne convinge că muzica "pop" occidentală este nocivă, pentru că în definitiv face referire la paleta populară a rockului.

Iată mai jos câteva dintre aberaţiile acestui "slujitor sârguincios" al sutanei, ce vor fi prezentate episodic:

"Însă cea mai mare batjocorire a Crucii se găseste în acest simbol. Cei mai multi dintre noi îl consideră ca fiind emblema păcii, dar dacă studiem cu atentie provenienta lui , vom descoperi ceva cu totul opus. Să vedem acum cum se obtine acest semn: cum am spus , răsturnarea Crucii este totuna cu necinstirea ei, iar atunci când îi rupi cele două brate si o inconjuri cu un cerc magic (cunoscut in lumea magiei), atunci crucea aste cu totul batjocorită, formând asa numita emblemă a păcii. ...Sfânta Scriptură numeste însă pe Hristos "Domnul păcii"(II tesaloniceni 3,16)"

Eu înţeleg de aici că în primul rând anatema pe avioane, că au aripile în V şi nu perpendiculare pe fuselaj, că de aici se împute peştele lui Andrei. Apoi mai înţeleg că tot ce intră într-un cerc devine batjocură, prin urmare aici intrând crucea roşie şi semnele de circulaţie, care, sincer, credeţi-mă, vă spune unul care a distrus controllerul la GTA 4, sunt inutile. Jos semnele de circulaţie! Concluzia cred că ar trebui să fie că "aşa numite embleme ale păcii" nu au ce căuta câtă vreme Histos este "Domnul păcii", aşadar hippioţii trebuiau să prefere icoanele şi chipul domnului, acestui simbol stilizat. Poate că ar trebui să eradicăm şi porumbeii albi, care, indiferent de culoare sunt murdari şi stricători.

Brad Bellick forever

Din neţărmurita mea preţuire pentru Brad Bellick voi începe de astăzi această rubrică menită să îl ţină viu în amintirea noastră pe acest personaj unic, carismatic, amuzant şi deosebit de profund. Promit ca prin sudoarea frunţii şi a buricelor degetelor mele să îl fac pe Brad Bellick mai celebru decât J.R. Ewing sau Victor Newman. La arme, bunii mei, lupta a început!

În cele ce urmează, iată şi primul citat din replicile pline de spirit ale Căpitanului Brad Bellick:

"You know Teddy you've really let me down, which is a big disappointment since I don't expect much from the in-bred child of a retard. That's right Teddy. I read your psych records. About how your daddy raped his mongoloid sister, and nine months later little Teddy popped out."

De neuitat rămân cuvintele cheie: "Teddy, retard, psych records, daddy, mongoloid sister, popp out", cu o încărcătură dramatică ieşită din comun. Încercaţi să alcătuiţi o frază numai cu aceste cuvinte şi îmi veţi da dreptate.

Mânuţa la gură şi cinstea se conservă

Una minunată din eternul şi fascinantul cacan. O porno stară, numele acesteia chiar nu are rost să îl amintesc acum declară cele de mai jos:

"Pot sa spun ca am vazut multe la viata mea, dar Steve m-a lasat cu gura cascata. I-am masurat penisul, acolo, pe platou. Avea 27-28 de centimetri!"

Aşadar, să înţelegem de aici că sexul oral care a urmat cu respectivul Steve a fost fără consimţământul respectivei actriţe porno? Să fie oare vorba despre un fel de viol oral? Hai că vă zic că nu sunt atât de egoist, este vorba despre Joana Romain, cea care, rămasă şi ea, ca vaca la poartă nouă cu gura căscată, a fost exploatată de mai mulţi bărbaţi. Prin urmare, ceea ce ar trebui să mai exerseze starleta cred că este stăpânirea şi muşamalizarea uimirii.

In memoriam Dan Goanţă

Citind un post pe unul dintre blogurile pe care le preţuiesc foarte mult am dat peste o referire care mi-a trezit amintirile: Dan Goanţă. L-am cunoscut pe Dan Goanţă prin 2003 cred şi, deşi credeam că am depline cunoştinţe culturale (aici mă refer mai ales la literatură şi muzică) am fost impresionat de erudiţia jurnalistului Dan Goanţă. Amestecul de umor, cinism, informaţie structurată după referinţe, dacă asta se cerea, m-au cucerit din prima, acesta era profilul omului pe care mi l-aş fi dorit drept şef, şi, printr-un mare noroc l-am avut şef pe Dan Goanţă mai bine de un an la Radio Activ FM.

Din când în când primeam câte un telefon în timpul emisiunilor, alteori ne dojenea părinteşte, cu mult umor, alteori pur şi simplu suna pentru a ne felicita sau pentru a se arăta uimit de anumite lucruri pe care el, "marele" Dan Goanţă nu le ştia. Omul ăsta petrecea nopţile în apropierea radioului pentru a şti totul despre emisiunile "angajaţilor" săi. Pe urmă lumea a început să plece din Activ, spre alte zări mai însorite, în principal City FM. El, căpitanul nu a oprit pe nimeni din drum, îi devenise clar că "vaporul Activ FM" se va scufunda, datoria sa însă, de căpitan, fiind să moară la bord, acompaniat discret din fundal de orchestră. Deşi nu trăiam din radio, asta era doar o mare pasiune, am simţit un mare regret atunci când i-am adus la cunoştinţă căpitanului părăsirea corabiei, dar am făcut-o. La câteva săptămâni Activ FM a încetat să mai existe, iar câteva luni mai târziu Dan Goanţă a murit.

Astăzi mi-am amintit, cu nostalgie de Dan Goanţă, de fapt, am revăzut profilul unui mare profesionist de radio, a unui om care, dincolo de uimitoarea sa experienţă era mereu deschis să afle lucruri noi. Unul dintre laitmotivele lui Dan Goanţă era acela că încă nu ştie mare lucru şi de cele mai multe ori aflai amănuntul acesta când, entuziasmat ca un copil îţi povestea ce raritate rock sau blues descoperise undeva, printr-unul din cotloanele Internetului. Fumam mult pe atunci, disecam literaturi şi căutam febrili muzici care pentru alţii nu aveau cum să existe vreodată. Nu am mai făcut radio de atunci şi probabil nu voi mai face vreodată, deoarece între timp am "îmbîtrânit", sunt mult mai căpos ca acum 5 ani şi nu aş accepta prea uşor sfaturile unuia care nu se numeşte Dan Goanţă. Ziaristul Dan Goanţă, decedat pe 28 septembrie 2006 la Spitalul de Urgenţă din capitală. Avea 51 de ani, şi încă multe planuri de viitor...