"Bono on Bono" - sau universalitatea simplităţii

Scurt interludiu cu VIP-uri pentru a ieşi puţin din starea tragică a evenimentului petrecut în Ungaria. "Bono on Bono" nu e una dintre cărţile H pe care le-am luat luna trecută cu intenţia declarată de a îmi completa biblioteca din WC. Este vorba despre un interviu de trei sute şi ceva de pagini cu Michka Assayas, în care, tematic Bono se reinventează. Acum trebuie să fac o distincţie clară între "cărţile H" de tot râsul, cele penibile, sordide, care se numesc cărţi doar pentru că cineva s-a gândit să le tipărească, lege şi să le pună coperţi şi celelalte, care dacă ar avea titlul schimbat şi probabil şi catalogarea de gen ar putea fi uşor promovate la nivelul de carte pentru "Raftul cel mai de sus". "Bono on Bono" este ceea ce este doar pentru că se referă la o persoană nonfictivă, pentru că se consideră un "reportaj" şi pentru că pe copertă tronează VIP-ul cu pricina. În rest, vorba comentariilor din liceu, nu este altceva decât "copilăria artistului universal".

E plăcut, relaxant, sănătos, ca într-o lume guvernată de excentricităţile luxoase şi de prost gust ale VIP-urilor să dai peste unul ca Bono, excentric dincolo, la secţiune nonrockstar. Cartea asta este o gură de bun simţ şi de oxigen, de simplitate, omenie şi nu în ultimul rând, un exemplu de autocontrol. Pasaje de-a dreptul dezarmante le citeşti şi te bântuie, nu pentru că nu ar fi normal, ci pentru că ai uitat că cineva din lumina reflectoarelor mai poate gândi atât de simplu şi elementar. Vorbind despre turneul "PopMart", Bono povesteşte reacţia pe care o are Ali atunci când solistul îi explică că, în cazul în care prezenţa publicului s-ar reduce cu 10% ar fi cu toţii falimentari. Ali îi răspunde sec: "Am vinde casa mare în care trăim şi ne-am lua o casă mai mică, cum au prietenii noştri." Sau alta, de data aceasta de-a dreptul cinico-celtică. La aflarea veştii că Bono, fiul său va avea primul copil, tatăl său, cu care solistul a întreţinut întotdeauna o relaţie "tensionată", izbucneşte într-un râs sănătos, de neînţeles. Bono îi cere explicaţii şi tatăl său îi răspunde: "Revenge!"

Nu ştiu dacă "Bono on Bono" a fost până acum tradusă în România, dar cred că ar face mult bine celor care tocmai se află pe pragul "demonizării" VIP. O carte sinceră, naturală, structurată bine de Michka Assayas, care dincolo de faptul că are experienţă de jurnalist mai beneficiază şi de calitatea de "prieten" al lui Bono.

Încearcă Antena3 să modifice lexicul limbii române?

Iată o dovadă de mare profesionism din partea celor de la Antena 3. E drept că această eroare, a fost corectată câteva minute mai târziu, iar în acest caz cel demn de lăudat sunt eu, cel care m-am mişcat foarte repede, aşa că nu îi putem acuza pe cei din "trust" de intenţia oneroasă de a modifica lexicul limbii române. E doar o eroare umană, aşadar...

Un sportiv cât un politician desăvârşit

Probabil că aţi aşteptat un text alături de fotografia lui Marian Cozma, lucru care iată, se întâmplă de-abia acum, la trei zile de la moartea fulgerătoarea a acestuia. Ei bine, nu am putut, pur şi simplu după tot ce s-a scris şi spus orice aţi fi citit aici ar fi avut doar valoare de deja-vu. Marian Cozma nu mai este printre noi, lăsându-ne însă moştenire minunatul său spirit de luptător şi ceva la care, sigur, niciunul dintre noi nu s-ar fi aşteptat: reconcilierea.

O concluzie, un recensământ al deznodământului ar putea să se enunţe în felul următor: un român moare în braţele unui maghiar, un sârb şi un croat sunt spitalizaţi împreună, maghiarii din Veszprem ies în stradă în amintirea lui Marian, maghiarii din Seghedin, rivalii celor din Veszprem ies în stradă în amintirea lui Marian, prim-ministrul Ungariei, Ferenc Gyurcsany îndeamnă la reconciliere şi la omenie iar tatăl sportivului român repetă îndoliat că nu este drept să tai o pădure din cauza unui copac uscat.

Aceasta este moştenirea lui Marian Cozma. Omenia. Poate că ar trebui ca anual, un premiu care să poarte numele lui Marian Cozma să fie decernat unui maghiar sau român care prin implicarea sa civică ajută la doborârea ideilor preconcepute legate de relaţia româno-maghiară... Măcar de-am fi învăţat ceva din această tragedie...

P.S.

Îi mulţumesc lui Adam pentru copyrightul fotografiei cu părintele îndoliat!

Rutina, moartea surprizelor

V-aţi întrebat vreodată câţi prieteni vechi pierdeţi zilnic, respectându-vă tabieturile? Să strâng puţin cercul, câţi prieteni vechi pierdeţi plecând zilnic la serviciu la aceeaşi oră? Uite, de pildă eu plec întotdeauna spre birou în jurul orei 8.45. Astăzi am făcut o excepţie, urcându-mă în tramvai la ora 8.10. Surpriză, la una dintre staţii mi se pare că văd un tip pe care nu l-am mai văzut de 8 ani. Evident că nu m-am grăbit să-l abordez, de teamă să nu mă înşel. M-a abordat el pe mine. Szilard, pe care nu l-am mai văzut de 9 ani.

Şi acum să utopizez. Dacă zilnic am varia rutina cu câteva minute, astăzi 10 minute, mâine 15 şi tot asta, apoi după ce se împlineşte ciclul 8 minute, 11 minute... am avea şansa să îi reîntâlnim pe toţi aceia care la un moment dat au dispărut. Nu credeţi că precizia modernităţii este urmare a unei conspiraţii care are ca scop izolarea individului în societate, într-un grup previzibil şi uşor controlabil? Sună deja a Orwell, nu?

Singura cale de a ieşi din teoria conspiraţiei şi din utopie în general este Sheena, ea care cântă despre iubitul ei din clasa muncitoare care dacă ar varia cu câteva minute, sau care dacă ar pierde trenul din dimineaţă poate şi-ar schimba locul de muncă. Aici, avansat în funcţie, va constata la un moment dat că iubita nu mai e valabilă, prin urmare ar părăsi-o alegându-şi una nouă, pretabilă la noul statut. Câtă vreme are un iubit conservator, Sheena poate cânta mult şi bine, ferită de surprizele neplăcute. Doamnelor şi domnilor, Sheena Easton (care s-a bucurat de serviciile lui Prince până ce acesta a întârziat dimineaţă 10 minute) :

Sheena Easton-Morning Train
Asculta mai multe audio Muzica »

Dirty Deeds Done Dirt Cheap - Nikita

Azi zi draconică, de genul nu apuci să termini ceva că apare altceva, din fericire s-a încheiat mai mult decât bine şi iată, mă revanşez pe toţi cei care au aşteptat să citească ceva în cursul zilei. Mi-am pus câteva întrebări retorice, o parte dintre ele au fost uitate, altele ba. Una dintre acestea este legată de Nikita, vorba unui tip mişto de la Poliţia Capitalei ”Nikita şi mai cum?” Moment de nedumerire celestă. Răspunsul vine: Mihaela Ispas. Am dospit mingea ridicată la plasă de Doamna Haudi Partââânăr după care am dezvoltat-o. Întrebarea este: din ce trăieşte domne Nikita asta, pentru că nu îmi amintesc să îşi fi declinat o anumită meserie?

Răspunsuri posibile: publică literatură sub pseudonim. Am câteva bănuieli cum că Mircea Cărtărescu nici măcar nu a existat, băiatul acela care m-a făcut să cred că în sfârşit România s-a sincronizat literar cu lumea bună fiind un figurant plătit de Nikita pentru a îndepărta suspiciunile.

Răspunsuri posibile: prăseşte gupi care din fundul acvariului cântă pe de rost ”Luca Brasi sleeps with the fishes” sau este implicată în monta de căţei pitici, negri, cu burtă mare şi picioare disproporţional de lungi şi cu coada îmbârligată în scopul de a fi omologată în curând această rasă.

Răspunsuri posibile: lucrează la linia erotică, ea fiind vocea care îi face pe bărbaţi să îşi părăsească nevestele pentru o himeră.

Cine ştie răspunsul, rog să-mi dea de ştire. Sau poate cei de la FISC ar putea să vină cu dovezi care să certifice activitatea legală pe care o practică aceasta. Asta dacă pornim de la premiza că practică un job legal...

Simona Sensual, un înger însetat de sânge

Trebuie să fiu foarte atent ca nu care cumva să mi-o iau pe coajă de la Simona Sensual, cea care îmi face numele de ruşine. Veţi avea dovada la sfârşitul postului, dar până atunci, citiţi disclaimerul de pe blogul acesteia, rogu-vă:

”Vreau sa fac un anunt public ca incepand de azi orice insulta, jignire, calomnie etc in cadrul oricarei emisiuni tv va fi adresata CNA-ului o plangere.”

Vreau să fac şi eu un anunţ public, că începând de azi ar trebui ca în ţara asta să funcţioneze Poliţia Limbii Române, cei în culpă trebuind să ispăşească o pedeapsă ce presupune analiza sintactică şi morfologică a textelor din Playboy, de la apariţia în limba română şi până în prezent, şi toate acestea în piaţa universităţii. Recitesc disclaimerul celei care crede că goliciunea ei e mai sensuală ca blogul meu ca să mă asigur că nu va face o plângere, mă gândesc că tot la zidul de la Universitate ar fi cel mai bine, mai ales că după prestarea gramaticală, în drum spre casă Simona Sensual ar putea să facă o ”escară” la frunte chiar pe zidul anteprecizat. Acum zic ce am de zis: Simona Sensual este o agramată. Ea trimite doar semnale de exprimare, nereuşind să îşi ducă mesajul până la capăt. Ai zice că de la ecuaţiile care au promovat-o olimpică la matematică i se trage. Fals. Priviţi mai jos pentru a vă convinge de cele pe care le susţin:

Radical din 36. Dar de ce nu ar fi vorba despre un radical din 2009, ca mine?