Betty ne urează un "La mulţi ani incoerent"

De sărbători am fost puţin deraiat, cred că v-aţi dat seama de asta iar acum încerc sa dreg busuiocul. Nu vreau acum să dramatizez şi să vă povestesc cât sunt de afectat de faptul că nimeni nu mi-a urât La mulţi ani de Sf. Vasile, dar reţineţi totuşi că ceva sechele mi-au rămas. În orice caz, creierul meu a funcţionat cum trebuie, stocând toate informaţiile pe care iată, acum le prelucrez.

Alături de alte urări de sărbători, care mai de care mai pline de ridicol se înscrie şi urarea lui Betty Stroe, fata aceea propulsată pe traiectorie solo în urma unui scandal (cu tentă sexuală, cum altfel) cu Baronu' de la Etno. Betty ne zice "La mulţi ani" pe blogul oficial, aşa că haideţi să râdem împreună:

"De cele mai multe ori putini dintre noi se lasa impresionati de sarbatorile de iarna. Mai ales pentru ca spiritul Craciunului l-am pierdut o mare parte dintre noi si nu ne mai intereseaza decat cateva cadouri. Insa din punct de vedere sentimental, te atinge puternic atunci cand esti alaturi de cei dragi. Eu sunt alaturi de Craciun alaturi de cele mai dragi fiinte din viata mea, alaturi de cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat in ultima perioada. Am trecut in tot acest an prin foarte multe incercari, nu ma plang insa uneori simt nevoia sa impartasesc aceste lucruri si cu ceilalti si poate este cel mai potrivit moment pentru asta. Ma uit inapoi si imi vine sa plang incontinuu ca un fel de descarcare pentru toate prin ce am trecut, si este un amestec de plans de descarcare si plans de bucurie ca am scapat de ele si ca am iesit din toate situatiile cu bine. "

Fără a face o analiză sematică, nu pot să nu îmi manifest surpriza în faţa bâlbelor acestei domniţe care ori este prea deşteaptă ca să accepte corectura altora, ori este mult mai deşteaptă decât cei care o înconjoară, ori strânge le ciorap fiecare bănuţ în loc să îl dea unui consilier de imagine care să îi spună: "fetiţo, în tine s-a încuibat un demon cu vârsta biologică de 4 ani". Problemele lui Betty sunt gradele de comparaţie, alăturarea şi descărcarea. Betty intră într-un sex shop. Nu, nu e banc. Să formulăm împreună un enunţ cu aceste trei obsesii marca "bettystroe": ...

Marius Niţă - suburbanul de lângă noi şi neliniştea nihilismului

Mai întâi să vă spun cum am ajuns pe site-ul băiatului deştept: Cretiniţă, pe numele său civil Marius Niţă care se dă lucrător la postul Euforia TV. Am citit zilele trecute un articol în care se spunea că acest "ipochimen" i-ar fi căzut cu tronc - surpriză, surpriză - lu' Sexy Brăileanca, ca să folosesc acelaşi limbaj ca şi Cretiniţă. Consider că mai există încă în România bărbaţi pe care nu îi poţi jigni mai rău decât spunându-le că sunt pe gustul Sexy Brăilencei. Mi-am imaginat că acest "băiat" (pentru că sexualitatea sa dincolo de aparenţe, la naiba, este discutabilă) se va revolta şi va lua măsuri, aşa că am găsit blogul său şi am început să îl citesc.

De exemplu, sub un stream cu imaginea Andreei Esca Cretiniţă scrie: "Nesatula! Atat pot spune. Am stat, m-am gandit... ma poate a vrut sa-si aranjeze podoaba pubiana din anus cu fixativul, dar cum dreq a intrat tot tubul? Parca o aud sunand la 112, "ajutor, am facut fixativus captivus, veniti sa-mi scoateti fixativul din c#r". Draga mea, pe viitor iti recomand burlanul de la hota... e telescopic :-P Colac peste pupaza si barbatii si le baga la kk... nu organele, ci tubul de ketchup. Vai de curu` lui daca era picant, o sa-l usture si-o sa i se faca gaozu` ca la cimpanzei. M-am mai gandit la o ipoteza. Poate ca domnu` a mancat pizza si dupa cateva ore si-a adus aminte ca n-a pus ketchup pe ea... " Ce să înţeleagă omul de bine, dincolo de limbajul suburban? Acum la drept vorbind, poate că sunt şi normale astfel de simptome după ce lucrezi la Euforia TV, o mică răbufnire în virtual. Deja începe să nu îmi mai fie milă de Cretiniţă şi bine fac pentru că am ajuns la o maximă a acestuia de zile mari. În descrierea personală, la capitolul Filmele preferate Cretiniţă declară cu mare mândrie culturală: "N-am... nu s-a născut regizorul care să mă impresioneze. "

Să vorbim aceeaşi limbă, frate (nu că mi-ai fi!), să mori tu că nu s-a născut regizorul ăla! Nici unul dintre filmele celor mai importanţi regizori ai tuturor timpurilor nu te-a gâdilat pe căciuliţă, nu ai simţit deloc la filmele oamenilor ăstora că ochelarii ăia de pârş albinos îţi strâng parietalele ca într-o menghină, nu? Ca şi cum nu ar fi existat: Alfred Hitchcock, John Cassavetes, D.W. Griffith, Billy Wilder, Orson Welles, Jean Renoir, Jean-Luc Godard, Francis Ford Coppola, Akira Kurosawa, John Ford, Howard Hawks, Stanley Kubrick, Francois Truffaut, Sergei Eisenstein, Buster Keaton, Charlie Chaplin, Fritz Lang, Federico Fellini, John Huston, Steven Spielberg, Woody Allen, Martin Scorsese, Luis Bunuel, Ernst Lubitsch, Ingmar Bergman, Jim Jarmusch, Jiri Menzel, Tim Burton, Krzysztof Kieślowski,Tarkovsky. Ai văzut tu toate filmele ăstora şi nu ţi-a plăcut nici măcar unu'? SSă moară ce-am pe casă, dar tu eşti mai nihilist ca Cioran şi te plafonezi pe un post care propovăduieşte optimismul de clasă. Păi de aici frate crizele ăstea de blogger neînţeles, acum nu mai avem nici o taină, poţi să îmi spui "prietene". A, nu ăsta e motivul? Acum te răzbuni pe băieţii care în liceu îţi îngrijeau de 3 ori pe zi podoaba capilară în closetul şcolii? Acum le-o tragi, eşti mai "dăştept" ca ei toţi?...

În încheiere îţi doresc să nu mai ai multe zile de burlac şi să îţi pui pirostriile împreună cu Sexy Brăileanca pe acordurile de la "Puiuţ de crevedia", pentru că mai mult - mănca-ţi-aş şaua de la ochelarii lu' mata ca pe jeleuri - nu meriţi. Capisci? Nu meriţi! Acum stau şi mă întreb dacă chiar m-a supărat biata fată atât de rău încât să o blestem în halul ăsta? Nu, nu m-a supărat. Atunci la mai mare cu Fuego!

Bilingvismul bată-l vina!

Astăzi, R a găsit pe net chestia asta. Mi s-a părut genială, mai ales că dacă vă uitaţi cu atenţie nu e China. Este aşadar vorba despre o hartă în chineză a Ungariei, şi dacă credeaţi că doar în Budapesta există cartier chinezesc, ei bine, nu, încet-încet iau şi Ardealul, după cum vedeţi în dreapta. Vorba lui Leonard Cohen: first we take Manhattan, then we take Berlin! They take it!

Plăcuţe bilingve maghiară-chineză, română-chineză. Să-şi smulgă perii din cap Vadim şi companionii, nu alta, nu-i dă pace bilingvismul...

Plăcerea de a face poc

Românul trăieşte pentru poc, am tras concluzia asta după ani buni de suferinţe în timpul sărbătorilor de iarnă. Surprinzător nu avem de-a face cu un individ violent, bătăios, pus pe harţă, tocmai acesta fiind probabil motivul pentru care o dată pe an nu prea mai poţi să îl ţii din scurt pe român şi e bine să îi dai liber la făcut poc. Pentru că altfel te trezeşti cu lingura de lemn în cap şi singura ta speranţă este ca lemnul să fie putred pentru că altfel... Nu ştiu dacă v-am zis povestea cu "Balanţa", geneza de fapt a pocului cu lingură de lemn. Eram la film, la Scala, la "Balanţa" şi ieşind noi afară avem surpriza să îl surprindem pe unul dintre tinerii din faţa noastră cum se repede la coşul de rafie al unui comerciant de linguri şi funduri de lemn, ia o ditamai lingură şi îl pocneşte în moalele capului pe primul care ieşea din sală. Reacţie bestială, care spune multe despre înrâurirea dramei din film în viaţa de toate zilele. Avem de-a face cu cazul perfect în care pocul s-a îngemănat cu puţină cultură.

Mai am una care ne vorbeşte despre altă îngemănare a pocului, de această dată cu sănătatea, fiind acum vorba nu despre alt român, ci despre un irlandez, Mark McGowan, care se consideră "performance artist". Ei bine, McGowan, după ce a rostogolit o alună americană cu nasul până pe Downing Street - vă rog să vă imaginaţi! - a anunţat în 2005 următorul său proiect: purtarea unui toxicoman în şuturi (deci pocuri câte încap) vreme de şapte mile, până la porţile unui centru de dezintoxicare. Acum poate vom pricepe cu toţii mult mai uşor de ce este atât de important sistemul audio 5 + 1. Pentru că nici un poc nu poate fi poc dacă nu este măcar puţintel amplificat. Iar irlandezii ne sunt cam fraţi, cel puţin măcar ca să le facem în sâc italienilor.

Geneza confirmă: românii sunt de fapt ţigani-manelişti

Nu sunt xenofob şi nu sunt de părere că ţiganii ar fi o rasă inferioară. Nu visez la o Europa fără ţigani cum nu mi-aş putea imagina mămăliguţa cu brânză fără smântână. Nu îmi imaginez muzica de dor şi jale altfel decât interpretată pe o vioară virtuos manipulată de un ţigan şi cu o vocalistă 100% de etnie. De aici însă şi până la a-mi imagina ilustrarea genezei poporului român aşa cum am avut oroarea să o văd la Revelionul Antenei 1, cu Apolodor din Damasc interpretat de Guţă (Nicolae) şi cu Decebal după chipul şi înfăţişarea lui Sorinel Puştiu sper însă să fie o distanţă de la cer la pământ. Era să uit, mai apărea şi celălalt Guţă prin ecran dar nu am avut răbdare să ghicesc personajul. Ideea era că maneliştii care interpretau cel puţin rolurile de romani violau şi în foarte puţine cazuri cucereau pe căi romantice dăcoaicele noastre cu picioare de un metru. Ceilalţi manelişti, care jucau roluri de daci deja îşi asiguraseră serviciile mioriticelor în cauză.

Ca un adevărat MC, Dan Negru îi îndemna pe manelişti ce să facă: acum Apolodor face podul, şi Guţă cu rictusul său inegalabil făcea podul pe spate şi cădea în fund. Chiar dacă în esenţă era vorba doar de un număr de dresură: Negru şi maimuţele sale receptive, situaţia în sine mi-a lăsat totuşi un gust amar şi sunt convins că ideea unei astfel de emisiuni festive nu le-a revenit maneliştilor, pe care nu îi consider vinovaţi nici chiar de genocidul manele ci rechinilor media, care s-au gândit cum să exploateze acest moment. În orice ţară civilizată însă (mai puţin India), mai ales în acest moment istoric, orice asociere a genezei naţionale cu geneza romilor ar fi provocat scandaluri în lanţ şi demisii fără număr. La noi nu ne întâlnim decât cu câteva păreri contra. Semn că totul merge strună şi pe sticlă se poate întâmpla orice.

Poliţistul comunitar timişorean ne îndeamnă să nu mai avem milă în intersecţii

"Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roş cum îi gotca, iese afară în grădină şi începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. Şi cum sta el pe gânduri şi nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de ruşine, numai iaca se trezeşte dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrâneţe, care umbla după milostenie.
— Da' ce stai aşa pe gânduri, luminate crăişor? zise baba; alungă mâhnirea din inima ta, căci norocul îţi râde din toate părţile şi nu ai de ce fi supărat. Ia, mai bine miluieşte baba cu ceva.
— Ia lasă-mă-ncolo, mătuşă, nu mă supăra, zise fiul craiului; acum am altele la capul meu.
— Fecior de crai, vedea-te-aş împărat! Spune babei ce te chinuieşte; că, de unde ştii, poate să-ţi ajute şi ea ceva.
— Mătuşă, ştii ce? Una-i una şi două-s mai multe; lasă-mă-n pace, că nu-mi văd lumea înaintea ochilor de necaz.
— Luminate crăişor, să nu bănuieşti, dar nu te iuţi aşa de tare, că nu ştii de unde-ţi poate veni ajutor.
— Ce vorbeşti în dodii, mătuşă? Tocmai de la una ca d-ta ţi-ai găsit să aştept eu ajutor?
— Poate ţi-i deşanţ de una ca aceasta? zise baba. Hei, luminate crăişor! Cel-de-sus varsă darul său peste cei neputincioşi; se vede că aşa place sfinţiei-sale. Nu căuta că mă vezi gârbovă şi stremţuroasă, dar, prin puterea ce-mi este dată, ştiu dinainte ceea ce au de gând să izvodească puternicii pământului şi adeseori râd cu hohot de nepriceperea şi slăbiciunea lor. Aşa-i că nu-ţi vine a crede, dar să te ferească Dumnezeu de ispită! Căci multe au mai văzut ochii mei de-atâta amar de veacuri câte port pe umerii aceştia. Of! crăişorule! crede-mă, că să aibi tu puterea mea, ai vântura ţările şi mările, pământul l-ai da de-a dura, lumea aceasta ai purta-o, uite aşa, pe degete, şi toate ar fi după gândul tău. Dar uite ce vorbeşte gârbova şi neputincioasa! Iartă-mă, Doamne, că nu ştiu ce mi-a ieşit din gură! Luminate crăişor, miluieşte baba cu ceva!
Fiul craiului, fermecat de vorbele babei, scoate atunci un ban şi zice:
— Ţine, mătuşă, de la mine puţin şi de la Dumnezeu mult. — De unde dai, milostivul Dumnezeu să-ţi dea, zise baba, şi mult să te înzilească, luminate crăişor, că mare norocire te aşteaptă."

Pentru cei care nu au recunoscut "Povestea lui Harap-Alb", ei bine, ăsta a fost intro-ul la care am apelat pentru a ilustra iniţiativa Poliţiei Comunitare Timişorene de a combate, ATENŢIE! nu cerşitul, ci donarea de fonduri în intersecţii. Promit să nu dramatizez, prin urmare nu voi închipu nici situaţii apocaliptice cu "organe" care vor raporta public că au eradicat cerşetorii din România şi nici momentul zero în care, din lipsă de cerşetori din lume vor dispare minunile iar Sfântul Petru ni se va înfăţişa în toată splendoarea sa Adonisiac-Botezată. Nimic din toate acestea. Doar o simplă întrebare: domnilor comunitari, oare aceasta nu era cumva una dintre datoriile domniilor voastre, cel puţin în intersecţii?

Se agaţă cerşetorul de retrovizoare în plină intersecţie, ce fac mai întâi: îl cârpesc, bag paralizantul la mijloc sau îi dau un pol ca să mă lase în pace, conştient că dacă îl trag după mine dincolo de intersecţie şi bietul om scapă strânsoarea m-a văzut fericirea cu o victimă pe chelie? Prin urmare, afişajul organelor timişorene mi se pare o teribilă spălare pe mâini, ceva de genul: nu răspundem de persoanele fără maşină din intersecţii.

Este 2009 anul nemilei la români? Dacă da, mi-e ruşine! Poate că dacă toţi şoferii şi-ar opri maşinile în intersecţii ca să îi miluiască pe cerşetori poliţiştii comunitari vor înţelege că ambuteiajele nu sunt cauzate de cupiditate.