Fotbalistul Ștefan Iovan, implicat și el în cazul Mădălinei Manole?

Iată că nu a trecut mult de la dispariția Mădălinei Manole și și-au făcut apariția toți nenicii care au evident câte ceva de declarat. Pe undeva toată povestea asta cu ”viața după Mădălina Manole” începe să aducă a scenă de basm ecranizată cu mijloace ieftine și cu actori amatori, care se va transforma în curând în basm prost. După Carmen Harra - mă abțin acum de la comentarii, a venit rândul pilotului Iovan, care, surpriză mare, are domne informații despre Dragoș Iacobini. Este ca și cum ai dori să faci o emisiune despre personalitatea lui Mihai Viteazul și pe cine chemăm să își dea cu părerea... pe Sergiu Nicolaescu, firește. Așa și aici, în acest articol, când e să se vorbească despre aviatori, care este cel mai îndreptățit expert, numai bun de invitat: Adrian Iovan, ăl cu pușca din odaia Romaniței. Ce ne facem însă dacă, dintr-o eroare regretabilă a staffului de platou, în loc de Adrian Iovan este invitat să ne vorbească despre Mădălina Manole nimeni altul decât Ștefan Iovan, fosta glorie a Stelei și actualul antrenor secund al naționalei noastre la fotbal?

Nu neg inteligența și erudiția lui Ștefan Iovan, dar cum poți dispecera o emisiune de genul ăsta, cu un individ care dincolo de numele de familie nu are nimic în comun cu cazul prezentat? Vrei să aduci un pilot și, coincidență a numelui de familie ți se aduce un fotbalist.

”Se învârtea în cercurile înalte, era zburdalnic, bagabont rău. Era nonşalant şi avea succes la fete", a declarat Ştefan Iovan la Acces Direct. "Era bruneţel, drăguţel, înalt, subţirel...avea mare succes, ştia să se bage sub pielea fetelor", a mai spus pilotul.

Ştefan Iovan a vorbit şi despre relaţia pe care Dragoş Iacobini a avut-o cu artista.

"Ce a fost între ei s-a consumat relativ repede, după care şi-a văzut fiecare de viaţa lui. Dragoş era însurat pe vremea aia. Mădălina era şi ea o păsărică agăţată din cuib", a declarat el.”

După cum observați în textul din gazetă, numele lui Adrian Iovan apare doar în titlu, după care fotbalistul Ștefan Iovan devine vioara întâi. Din fericire însă, când vine vorba despre fete, și Adrian și Ștefan Iovan descoperă că au subiecte în comun.

Intraţi în cursa Premiilor de Excelenţă Sensuală - 1

De mult nu am mai scris nimic la rubrica asta, prin urmare a venit vremea să o împrospătez. Iată aşadar fotografia zilei. Ştiţi oare cine este în imagine? Cu atât vă pot ajuta, spunându-vă că nu este nici Gabriel Dorobanţu, nici Adrian Păunescu şi în nici un caz Irina Loghin. Cât despre K.D. Lang, ce să zic, ar fi putut fi ea, dacă mă uit puţin mai bine, dar ca să fiu sincer până la capăt nu, nu este nici ea. Şi atunci, cine să fie oare?

Cin-să fie, cin-să fie?

Promit câştigătorului o recompensă pe măsură, la sfârşitul anului, cu ocazia Premiilor de Excelenţă Sensuală.

”Chanto tsutaeru/Be Sure to Share” de Sion Sono, sau ”trăiește și dă neapărat mai departe”

Am văzut Chanto tsutaeru/Be Sure to Share (2009), al treilea film pe care îl văd de la Sion Sono, după Suicide Club și Love Exposure. Ceea ce mi se pare spectaculos la Sono este faptul că își duce inconstanța și ludicul efervescent la îndeplinire cu nonșalanța unui puști. Cred că nu mi s-a mai întâmplat niciodată să văd un regizor excelând în horror, în epopee postmodernistă/suprarealistă și acum, în dramă așa cum numai cei speciali sunt în stare să treacă de la una la alta. Indiferent de maniera de abordare a genului, Sono lasă loc poeziei, muzica transformând aproape orice secvență mai lungă de 2 minute într-un videoclip perfect: de la muzica originală pentru chitară a lui Tomohide Harada, la obstinanța cu care, aproape 90 de minute ești urmărit de Bolero-ul lui Ravel. Apropo de asta, citeam un interviu al regizorului japonez în care acesta își explica cu o naturalețe de invidiat trecerea de la un gen la altul: după un concert rock de două ori îți dorești din tot sufletul unul unplugged. Și mai e ceva, deosebit la Sion Sono. Pun pariu că habar n-are că este unul dintre cei mai mari regizori în viață...

Să revin însă la Be Sure to Share. O dramă. Încă una cumplită.

SPOILER

Tatăl, tiran, profesor de sport, specializare fotbal este pe moarte. Cancer. Shiro, fiul său, senin, s-ar zice chiar împlinit, curat, fără resentimente, sensibil află de-abia acum că are ceva în comun cu tatăl său. Cancer. Mult mai avansat. Tatăl îi cere fiului să îi promită că după ce va ieși din spital vor merge împreună la pescuit. Fiul își dorește, pentru prima oară ca tatăl său să moară înaintea sa, pentru a nu îi frânge sufletul. Dorința fiului se împlinește. Tatăl moare. Dar dorința tatălui? Trăiască fumegândele canoane europene. Japonezii sunt oameni de cuvânt Shiro își va scoate tatăl din sicriu, în timpul ceremonialului și va fugi cu el pe malul lacului, pentru a pescui împreună, prima și ultima oară. De parcă nu ar fi fost suficient, Shiro urmează să moară și el. Te aștepți la ditamai melodrama. Surpriză: NIMIC. Nici măcar când își întreabă iubita, pe care o ceruse de mult în căsătorie dacă s-ar mai putea mărita cu el, acum, când are cancer. Poate că Shiro moare, sigur moare, de fapt, dar nu în filmul ăsta. La drept vorbind, până și Mickey Rourke moare în Wrestler, chiar dacă finalul filmului este deschis în proporție de 2%, dar acolo te doare. Aici nu simți nimic. Carpe diem, baby.

Frumoase filmele lui Sion Sono. Ai mai mereu senzația că vezi în premieră mondială primul lung metraj făcut vreodată...

Vedeți trailerul de mai jos și dacă v-am convins, nu ratați Be Shure to Share. Nu veți râde, nu vă va ridica moralul dar în mod cert vă va îndemna să vă tratați apropiații (mai bine zis foarte apropiații) cu respectul cuvenit. Adică să le spuneți tot. Pentru că viața, fără voia noastră este surprinzător de scurtă.

Pepene mare în cadă

Acum vreun an râdeam cu lacrimi la un post al lui Lucian Dan Teodorovici despre Iliescu, supraviețuitorul din cadă. Cred că în ziua aceea cineva, o divinitate în orice caz, nu mă interesează detalii, dacă e nocivă, păroasă sau purtătoare de viroze, mi-a recunoscut invidia. Nu îl invidiam pe LDT pentru că a găzduit un pește în cadă, fiindcă și eu la rândul meu am oferit cam tot atâta vreme custodie cada mea unei rațe, care ulterior s-a dovedit a fi oloagă, prin urmare, cada noastră devenise un fel de alinare pro-bono. Din nefericire pentru rață, bunicul nu a mai fost la fel de tolerant, după vreo două săptămâni scurtând-o de gât. Îl invidiam pentru suprarealismul momentului, pentru umor și pentru metatext. Ei bine, alaltăieri mi-a ieșit zânuța în cale. Nu cu pește ci cu un pepene. Nu sunt un mare mâncător de fructe, poate tocmai de aceea când mă lovește devin un sălbatic. Deja pupilele mi se dilataseră, și, ca în desene animate derulau imagini cu pepeni verzi, cu miezul roșu, supurând. Am luat pepenele, BebeBebe NU, dar Doamna Doamna și Domnul Domnul repede au pus botul.

Distracția a început când, acasă, BebeBebe ne-a pus în vedere faptul că un astfel de monstru nu își poate găsi loc în frigiderul nostru, umplut până la refuz, în principal cu lichide, cărnuri și ”cașcaval de-ăla bun”. Căldură mare, nici vorbă să scoatem lubenița pe balcon. Așadar o sclipire de moment și cada se umple cu apă rece. Pepenele, ce să mai zic, ca peștele în mare. Numai că în seara cu pricina nimeni nu a mai avut stomac pentru minunea verde, zemoasă. Cel puțin așa presupun... A doua zi dimineață, la duș, ce facem cu pepenele. Pus în ligheanul de rufe, cu apă rece. După duș, băgăm pepenele la loc. Și seara iarăși dușuri și iarăși pepenele în lighean. Și iarăși pepenele în cadă, pentru că iarăși nu mai aveam stomac pentru pepene. Și uite-așa, astăzi Doamna și Domnul au luat drumul Bucureștilor și noi ne-am trezit cu același pepene, pe care va trebui să îl mănânc de unul singur. Că BebeBebe nu servește. Dar nu în seara asta. Și cum s-a mai răcit puțin afară, am scos ligheanul în balcon. Dar în curând vine iar canicula. Mă gândesc că dacă îl mai țin o lună, de la 1 septembrie (data la care voi închiria garajul) îl voi putea duce la considerabil mai puține grade. Acolo cred că îi voi pune la dispoziție însă o găleată, pentru că deja simt că am abuzat cam mult de ligheanul de rufe.

La adio...

Deşi artiştii au încercat să convingă membrii Consiliului Judeţean Constanţa să păstreze structura instituţiei, în speranţa unor vremuri mai bune, aceştia au hotărât reoganizarea instituţiilor de cultură, ceea ce presupune şi închiderea Operei.

353 de angajaţi au fost concediaţi, dintre care 292 de artişti.

Opera din Constanța se închide - http://www.realitatea.net/

Țicleni, centrul paranormalității universale

Iată aici o pagină care poate oferi multe soluții la întrebările enigmatice pe care deja mulți dintre noi și le pun în legătură cu ”metropola” Țicleni, despre care vă spuneam că este, după părerea mea cheia universului. Mai întâi citiți textul de mai jos. Apoi vom trece împreună la desemantizarea sa:

”Muzica si Concerte in Ticleni
Iti place sa mergi la concerte? Iti place sa asculti artistul preferat live? Aici gasesti concertele ce vor avea loc in Ticleni in 2010 precum si lista de concerte ce au avut loc in trecut. Deasemenea poti sa vezi cine isi mai anunta participarea la concerte in Ticleni sau cu cine poti merge la concerte. Lista ta de concerte care este intr-o continua schimbare.
Da click pe linkurile din stanga pentru a filtra lista de evenimente. Ne pare rau dar nu exista nici un eveniment in Ticleni. Va rugam sa cautati evenimente dintr-un oras apropiat de Ticleni.

Nu sunt rezultate.”

Teoretic faza cu concertul și cu artistul preferat live ar trebui să treacă neobservată. Oare câți dintre noi au grijă ca atunci când vorbesc despre grupul sau solistul/a preferat/ă în concert au grijă să adauge: ”în viață”? Evident în marea noastră majoritate vorbim despre numele în viață, bazându-ne pe buna credință a interlocutorilor noștri. Artistul preferat live face așadar trimitere la ”artiștii vii (alive) în concerte live”. În cazul Țicleni însă nu face rău să ne raportăm puțin și la paranormal (ba o să vedeți că e chiar un must), dacă ținem cont că aici a avut loc ultimul concert al Mădălinei Manole. Nu vă vine să credeți nu? Ei bine, ăsta este adevărul. Așadar, am putea trage concluzia că metropola Țicleni are anumite proprietăți paranormale, mergând probabil până la înstrăinări de anime și animuși. Aici se adună toate sufletele marilor cântăreți, pentru a cânta live dincolo de viața lumească. Acum altfel înțelegem întrebarea retorică: ”Iti place sa asculti artistul preferat live? Aici gasesti concertele ce vor avea loc in Ticleni in 2010”.

Vino la Țicleni dacă vrei să-i asculți live pe Mădălina Manole, Elvis Presley, Michael Jackson, Michael Hutchence, Freddie Mercury, Beatleșii mai puțin McCartney (deocamdată), chiar și pe Luciano Pavarotti!... Din start Țicleniul își proclamă un potențial turistic greu de imaginat și incredibil de tentant.

Acum că pe asta am lămurit-o, ne mai rămâne dilema cu ”cu cine poți merge la concerte.” Să înțeleg că pe același site se afișează și liste cu ceilalți spectatori, încât până la urmă ajungi să te duci să îl vezi pe Michael numai pentru că și-a luat bilet și Ramona - fata primarului, Consuela - profesoara de română sau Pamela - frizerița? Sau că, pe lângă aceste concerte fantomă până și spectatorii sunt tot un fel de fantome, dar de această dată din categoria ”escorte”? Așteptăm provincia. După care, surpriza. Probabil că, verificându-mi ID-ul, cei de pe site-ul VINȘIEU m-au descoperit că nu am de gând să vin prea curând la ei. Prin urmare, instantaneu îmi aplică textul: ”Ne pare rau dar nu exista nici un eveniment in Ticleni. Va rugam sa cautati evenimente dintr-un oras apropiat de Ticleni.” Băiete, încă nu e cazul să vii prin Țicleni. Păi atunci de ce m-ați mai îmbârligat atâta? V-am spus eu că aici se petrec lucruri stranii și nu ați vrut să mă credeți. Acum precis râdeți de mine și ziceți că sunt eu conspiraționist, fiindcă în definitiv nu este vorba decât despre un mesaj generat automat, care apare ori de câte ori vreun oraș nu are nimic de anunțat, nici măcar un singur eveniment cultural. Cazul metropolei culturale Țicleni. Sunteți voi deștepți... Păi dacă era așa, atunci de ce a cântat Mădălina Manole aici, pentru ultima oară și pe site, la secțiunea Țicleni nu apare nimic? Acum să vă văd, ce argumente mai aveți!

Este sau nu Țicleni un oraș fantomă? Este. Este sau nu Țicleni un potențial Las Vegas al turismului pe considerente de paranormalitate? Este.

Veniți în Țicleni, dacă vă e dor de Gică Petrescu, Mihaela Runceanu, Ioan Luchian Mihale, Mădălina Manole, Florin Bogardo, Teo Peter, Anda Călugăreanu și alți regretați soliști de muzică românească! Artistul preferat live!