Mario Vargas Llosa despre dispariţia sănătăţii mintale la fotbalişti

E dreptul vostru să vă întrebaţi care este legătura între Bomba Sexy şi cele de mai jos. Răspunsul din partea mea este unul simplu şi scurt Mario Vargas Llosa. Sau mai exact, mintea nesănătoasă a lui Dodel. Pe de altă parte cred că a venit şi vremea să recunosc că am deja o oarecare sensibilitate pentru persoana din imagine, aş zice că mi-am format chiar un anume fetiş. Aflat la momentul sincerităţii pot să recunosc totuşi că puteam la fel de bine să pun o poză cu Mutu sau cu Jiji, sau cu orice alt ipochimen care zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă în fotbalul românesc şi - mare linişte pentru noi, românii - nu numai contrazic deja miticul: Minte sănătoasă într-un trup sănătos. Ca să vedeţi însă cât de actuală este vehementa detractare a acestui dicton vă ofer spre delectare un pasaj savuros din Los cuademos de don Rigoberto, de Mario Vargas Llosa, în traducerea Irinei Dogaru:

"Nu cunosc minciună mai abjectă decât expresia cu care li se împuie capul copiilor: Minte sănătoasă într-un trup sănătos. Cine a spus că o minte sănătoasă e un ideal demn de râvnit? Sănătoasă vrea să însemne în acest caz, proastă, convenţională, fără imaginaţie şi fără maliţie, uniformizată de stereotipurile moralei încetăţenite şi ale religiei oficiale. Minte sănătoasă să fie oare asta? Minte conformistă, de om beat, de notar, de asigurator, de ministrant, de cercetaş. Asta nu e sănătate, e o tară. O viaţă mintală bogată şi personală cere curiozitate, maliţie, fantezie şi dorinţe nesatisfăcute, cu alte cuvinte, cere o minte murdară, gânduri rele, o înflorire de imagini interzise, de pofte care să te îmbie să explorezi necunoscutul şi să redefineşti ceea ce ai cunoscut, o nerespectare sistematică a ideilor moştenite, a cunoştinţelor răsuflate şi a valorilor la modă.

De altminteri, nu e câtuşi de puţin sigur nici măcar faptul că practicarea sporturilor în zilelor noastre ar crea minţi sănătoase în sensul banal al termenului. Se întâmplă tocmai invers, lucru pe care tu îl ştii mai bine ca oricare altul, tu, care pentru a câştiga cursa de o sutăî de metri plat, ai fi în stare să pui arsenic şi cianură în supa rivalului tău, şi să înghiţi toate drogurile vegetale, chimice sau magice care îţi garantează victoria, să-i corupi pe arbitri sau să îi şantajezi, să urzeşti comploturi medicale sau legale ca să-i scoţi din competiţie pe adversarii tăi, tu, care trăieşti nevrozat de fixaţia victoriei, a recordului, a medaliei, a podiumului, o bestie care face presiuni, un anti-social, un irascibil, un isteric, un psihopat, la polul opus acelei fiinţe sociabile, generoase, altruiste, sănătoase, la care vrea să facă aluzie imbecilul care încă mai îndrăzneşte să folosească expresia spirit sportiv în înţelesul nobilului atlet dominat de virtuţi cetăţeneşti, când ceea ce se ascunde de fapt în spatele ei este un potenţial asasin, dispus să extermine arbitri, să-i strivească pe toţi fanaticii din echipa adversă, să devasteze stadioanele şi oraşele care îi găzduiesc, provocând sfârşitul lumii prevestit în Apocalipsă, şi toate astea nici măcar dintr-un scop artistic elevat, cum a fost cel care a prezidat incendierea Romei de către poetul Nero, ci numai pentru a vedea Clubul lui primind o cupă din imitaţie de argint, sau pentru a-i vedea pe cei unsprezece idoli cocoţaţi pe podium, strălucind de atâta ridicol, cu chiloţii şi tricourile lor dungate, cu mâinile în dreptul inimii şi cu ochii scânteietori, cântând un imn naţional!

Amintiri din copilărie - Pupăza din tei, interpretarea în limba engleză Pastorul Martin Ssempa din Uganda

Iată-l pe "Pastorul" Martin Ssempa, din Uganda, educându-şi enoriaşii. Privind filmuleţul de mai sus veţi înţelege şi aprecia farmecul cuvântului "pupu". Este evident că omului îi face o imensă plăcere să pronunţe acest cuvânt prin urmare am o propunere. Atunci când se va lua hotărârea ca "Pupăza din tei" să fie transpusă digital tip audiobook în limba engleză, sincronul să fie asigurat de pastorul Ssempa. Vă garantez succesul absolut al acestui produs.

Ştiaţi că Internetul nu funcţionează pe monitoare vechi de zece ani?

Sa vă zic o poveste cinică cu Romtelecom Vrancea, în România anului 2010. Anul acesta, venind acasa in concediu, intr-o comuna din judetul Vrancea, la ai mei, le-am instalat Clicknet, din dorinţa de a putea ţine mult mai uşorlegatura cu ei. Toate bune şi frumoase până aici, ni se promit 4 zile pentru validarea contului, în 4 zile zburdam pe net. O noapte. A doua zi dimineaţă, coincidenţă, ziua plecării noastre, cade modemul. Sunăm la telefonul clientului (cel cu 08008...) şi după ce trecem de testul grilă, ce farmec al vieţii!!!, ni se promite depanarea în maxim 2 zile. Noi plecăm, că nu mai aveam încotro şi îi lăsăm pe ai mei cu un calculator dornic să îşi scoată năsucul în târgul virtual. Vine băiatul de la cablu, reporneşte modemul şi face o demonstraţie pe propriul laptop. După care pleacă urgent motivând că nu are timp. Urmează telefoanele şi stupoare: un angajat Romtelecom îi explică tatălui meu că nu are cum să meargă netul câtă vreme are un monitor vechi, de 10 ani. Culmea e că acest "impediment" nu i-a fost semnalat şi la întocmirea abonamentului, după principiul: eu îţi dau un device dar nu îţi spun la ce foloseşte. Totul e să îl cumperi. Dacă tu ai proasta inspiraţie să ţi-l bagi în poponeţ, bafta ta... Din păcate el a înghiţit această măgărie cu monitorul său vechi. Oricine altcineva ar fi folosit acest banc prost, el însă l-a luat în serios, încrezător în spusele acestor "profesionişti". În cele din urmă se hotărăşte să insiste. Acelaşi test grilă şi aceleaşi promisiuni că o echipă va descinde în cele din urmă şi în bătătura casei noastre, pentru ca o zi mai târziu să sune telefonul prin care ni se spune că cel care va veni, în schimbul a 10 Euro plus TVA îşi va face treaba mai puţin verificarea conexiunii pe calculatorul proprietarului. În cele din urmă aflu că ieri a descins acelaşi "depanator", a făcut aceeaşi probă cu propriul laptop şi după ce a butonat câte ceva pe calculatorul nostru a plecat spunând că din calculator lipseşte "o placă" de aceea nu merge. Şi că, în calitate de angajat Romtelecom nu are voie să intre în calculatoarele clienţilor... Deci calculatorul nostru a mers frumuşel la început, după care, dintr-o dată a dispărut placa...

Cât se poate de clar tata nu se pricepe la calculatoare, cum nici generaţia mea nu se mai pricepe la tăbăcit pielea, reparat ceasuri sau făcut chei. Vremurile acelea au trecut şi au venit altele noi. Asta însă nu îi scuză pe cei de la Romtelecom, care pun Internet în comunele şi satele noastre fără să se preocupe să pună şi bazele unor echipe de depanatori la domiciliu. Contra cost, nu pretind acest serviciu gratis, dar nici tratarea cu cinism şi ignoranţă a abonaţilor nu mi se pare ok.

Între timp, am trimis plângerea mea şi celor de la Romtelecom.

Dacă există ceva de bine în toată povestea asta, aceasta este Divizia Servicii Clienţi care chiar funcţionează cum trebuie. Îi doresc respectivei divizii să nu mai aibă ce face în viitorul apropiat, dar, din nefericire, vorbim aici despre lucruri fără speranţă, cel puţin în ceea ce priveşte Romtelecom Vrancea, una dintre cele mai reclamate filiale Romtelecom la OPC. Aurora Olaru este persoana care chiar s-a comportat profesionist şi căreia îi mulţumesc, dându-mi câteva date utile, respectiv redirecţionându-mă şi oferindu-şi ajutorul. Nu pricep însă de ce acest lucru nu putea să ne fie comunicat de către funcţionarii care, după testul grilă au preferat să ne dea clasă cu câteva neologisme şi cu glume de prost gust de genul: aveţi un monitor vechi.

Din fericire Berbecu' există - greşeala lui că s-a oferit să îl depaneze la domiciliu pe tata în locul celor de la Romtelecom Vrancea. Prin urmare sper ca relaţia noastră cu serviciul acesta să se limiteze la plata lunară a abonamentului. Din nefericire însă nu avem aici de-a face cu o relaţie interumană ci cu una om-maşină-om. Saussure se răsuceşte în mormând. Canalul a devenit maşină iar codul este dictat de această dată de factorul uman din concern şi nu de factorul uman din privat. Aventuri viitoare cu Romtelecom vor mai exista. Aurora Olaru şi Ana Ghimpu sunt persoanele care fac tot posibilul să păstreze timpul prezent în prezent. Spre dezamăgirea lor cred însă că vom ajunge să ne raportăm la cel puţin doi timpi. Înainte.de.Romtelecom şi După.Romtelecom.

Mlădiţele încrederilor noastre

Astăzi, când credeam ca reîncep să mă rup de realitatea românească, Doamna Doamna mi-a făcut o surpriză trimiţându-mă aici. Încă o banalitate ridicată la rang de senzaţional. Dacă decelăm însă, vom constata că în realitate, dincolo mult de senzaţional avem de-a face cu încă un caz patologic de "intoxicare", de "manipulare" a tinerilor. Iată ştirea aşa cum apare ea în jurnalul respectiv:

"Dupa ce, a doua zi de Rusalii, Alexandru Vasilescu (16 ani) a gasit o cruce intr-un cartof, ieri el s-a dus increzator la o agentie Loto din Capitala, convins ca semnul divin il va ajuta sa castige cele trei milioane de euro puse in joc la 6/49. "Daca am sa castig, o sa imi ajut familia, apoi o sa imi iau o casa si o masina scumpa, chiar daca mai am doi ani pana imi iau permisul de conducere", a declarat adolescentul pentru CANCAN. Alexandru a marturisit ca are mai multa incredere in el, deoarece a descoperit minunea din leguma in timp ce se pregatea sa-si prepare o portie de cartofi prajiti. "

Prin urmare mai întâi mi-a sărit în ochi crucea. Dacă întoarcem cartoful invers putem admira o minunăţie de ciupercă care în treimea inferioară este dotată cu o faşie de sol, dincolo de care se continuă tulpina. Crucea însă este esenţială - unde crucea nu e nimic nu e. Dacă însă tânărul a devenit brusc motivat să joace la 6/49 datorită acestei revelaţii, poate ar trebui cineva să îi amintească acestuia că şi semnul plus este tot un fel de cruce, şi bănuiesc că la calculator are şi o tastatură. Prin urmare, cum nu a câştigat până acum, deşi are computer, sunt convins, de ce ar câştiga de-acum încolo? Oare cartoful să fie de vină?

Apoi nu am înţeles cum stă treaba cu repercusiunea firească a semnelor asupra încrederii. Efectul semnelor asupra încrederii de sine. Dacă găsesc semnul plus, care am mai zis, arată ca o cruce, pe o vărzucă de bruxelles ce ar trebui să înţeleg că se va schimba în bine în viaţa mea, ce anume se va îndumnezeii? De ce nu interpretează tânărul Vasilescu astfel: o să reuşesc să iau bac-ul, sau, o să mă fac popă, sau, o să primesc cadou o tastatură nouă, sau, o să moară cineva şi o să aibă nevoie de cruce. De ce era neapărat nevoie să se interpreteze că va câştiga la 6/49? Religios fiind acest june, precum familia care l-a educat în acest fel, ştie el oare că nicăieri în scrierile teologice nu este specificat asentimentul divin în problemele jocurilor de noroc? Să fie clar pentru toţi cei în dubii, nu Dumnezeu a inventat păcănelele. Nu ştiu cine e tăticul acestui gen de amuzament, dar pot să pun pariu că i-a ieşit dintr-o întâmplare, în vremuri imemoriale.

Iar ultima mea nelinişte se leagă de cartof. The luck of the chips eater! Dacă nu poftea tânărul Vasilescu cartofi pai, canci cruce, canci jocuri de noroc. La ce pofte a avut mi se părea mai firesc genul de interpretare: am găsit un cartof cu un gust dumnezeiesc. Din nefericire, barabula cu pricina este sortită smochinirii, dacă nu se va găsi în cel mai scurt timp vreun mecenat sărit de pe fix care să o plastifice şi să o itinereze prin lume.

Una peste alta, vă invit să îl mai priviţi încă o dată pe tânărul din imagine. Perfect. Acum intonaţi noi în anul 2000şi, când nu vom mai fi copii... Tot vi se mai pare că viitor de aur tineretul nostru are?

Despre morți nume de străzi, de teatre și busturi...

Nu cred că Jean Constantin ar fi putut fi vreodată mai celebru ca Anthony Quinn, după cum a declarat Cătălin Mitulescu. Sunt convins însă că, în contextul unor conducători îndrăzneți ai cinematografiei acesta ar fi fost un actor foarte mare și iubit, cu atât mai mult cu cât ar fi fost în stare să joace aproape orice. Din nefericire Jean Constantin a rămas cantonat în roluri ”de culoare” pe care însă le-a desăvârșit cu o asemenea perfecțiune încât greu ne putem imagina un remake cu un alt actor. Prezența lui Jean Constantin într-unul din filmele anilor 80 reprezenta garanția unor momente de bună dispoziție. Acum mă aflu într-o situație alarmantă: nu pot să îi deplâng moartea lui Jean Constantin pentru că, vorba lui Christian Shepard, din ”marele finale” din Lost, ”mai devreme sau mai târziu murim toți”. Mă revolt însă față de nepăsare. E trist și alarmant să știi că omul de lângă tine moare fără pic de sprijin din partea aproapelui, cu atât mai mult cu cât de data asta este lăsată să moară întreaga noastră copilărie. A murit Ismail, nu Jean Constantin. A murit Limbă, nu Jean Constantin. A murit Patraulea, nu Jean Constantin. Oamenii ăștia ar trebui să devină obiectiv de importanță națională. Nu vă imaginați că solicit bodyguard pentru marii actori ai României, nu. Mă gândeam însă că nu ar fi tocmai rău ca astfel de jaloane să beneficieze de puțină atenție din partea autorităților. Alo, bună ziua maestre. Ce mai faceți? Sunteți bine? Nu vreți să luați masa cu mine mâine, pe la prânz? Nu vreți să vedem împreună meciul de miercuri?

Acum că Jean Constantin a murit începe mascarada. Aflu că va fi amplasat un bust al actorului undeva prin Constanța. Că teatrul Fantasio se va numi în curând Jean Constantin. Că o stradă se va numi Jean Constantin. De parcă s-ar fi pus în mișcare furnicarul, de parcă anumiți anonimi au găsit momentul potrivit să pozeze în păsători, în civici, în omenoși. Oamenii ăștia nu au înțeles nici până acum că Jean Constantin nu a murit, pentru că Ismail și Limbă și Patraulea nu mor niciodată. Și atunci nu vi se pare penibil și lingușitor să ridicăm monumente în cinstea unor nemuritori?

”Dacă-mi spui stimată doamnă eu zic că mă-njuri de mamă”

De doi ani am renunțat la serviciile Vodafone. Consider că practică și promovează o politică cretină de care am încercat să mă dezic. Totul a început cu câțiva ani în urmă, când, pregătit de îmbarcare pe terminal, la Paris, sunt sunat de către o domniță cu tupeu care îmi explică faptul că nu mi-am plătit la timp factura. De pomană încerc să îi explic că de îndată ce ajung în țară o voi face, nimic nu o înduplecă. Trebuie să plătesc pe loc. Îi explic că mi-e imposibil acum, nefiind în țară și că până la achitare nu au decât să îmi dea amendă. Nici o undă de milă. În cele din urmă cedează, atunci când îi explic că toată această conversație cretinoidă are loc datorită mărinimiei buzunarului meu, setat pe roaming. Plec din țară și renunț la Vodafone, cu un suspin de ușurare. Cred eu că mi-am întrerupt abonamentul. După trei luni primesc o factură la ai mei prin care sunt somat că ori plătesc factura ori mi se pune sechestru. La întrebarea: pe ce? răspunsul nu poate fi decât unul obscen, așa că mă abțin.

Mult mai actuală este situația de astăzi. Sun pentru a mi se mai închide un număr, după solicitări repetate datând din noiembrie. Trec testul grilă, semn că am o vagă părere cu privire la cifre și doleanțe și în cele din urmă mi se răspunde. Tind să cred ca o voi rezolva rapid. Fals. Vocea de domniță, de la capătul firului se bășică atunci când mă adresez cu: stimată doamnă. Poate dacă îi ziceam fă aș fi trecut neobservat, însă nu te pui cu nervii omului. Sunt convins acum că dacă nu ar fi trebuit să trec testul grilă de acces, în două limbi străine apăsați tasta unu, apăsați tasta trei, această convorbire poate fi înregistrată nu m-aș fi adresat persoanei în cauză cu stimată doamnă ci cu fă sau fată. Stimată doamnă îi căzuse prost, semne premature de colită. După care, mercantilismul o scoate din transa defensivă. Și acum vine bomba: pot să vă fac altă ofertă pentru numărul de pe care mă sunați. O întreb dacă cererea mea a fost soluționată. Duduia continuă cu ofertele. Nu am avut de-a face cu comiși voiajori, dar constat că pot fi detestabili. În cele din urmă mi se confirmă că abonamentul mi-a fost sistat și că voi mai primi o ultimă factură. Sunt convins că agonica mea relație cu Vodafone nu se încheie aici, însă cel puțin fac toate demersurile pentru a îndepărta cangrena.

P.S.

Am înlocuit Vodafone cu Orange. Fără teste grilă și fără fecioare cu coșuri care încă mai cred în Supermanul din mine, care mă execut și îi îndeplinesc cele mai tenebroase fantezii. Și dacă nu chiar Superman poate-o fi vreun zburător...?