Primele graffiti-uri

Termenul iniţial de grafitti făcea referire la inscripţiile sau desenele figurative descoperite pe zidurile vechilor morminte sau ruine, cum ar fi la Catacombele Romei sau la Pompei. Termenul a evoluat spre a include orice motiv grafic aplicat pe anumite suprafeţe, într-o manieră considerată vandalică. Singura sursă cunoscută de apartenenţă a limbii safaite este de natură graffiti: inscripţii zgâriate pe suprafaţa stâncilor din deşertul predominant bazaltic din sudul Siriei, estul Iordaniei şi nordul Arabiei Saudite. Limba safaită datează din secolul 1 a.d până în secolul 4 a.d.

Primul exemplu atestat de graffiti în "stil modern" s-a păstrat în Efes, oraş din Grecia antică. Ghizii locali consideră că este vorba despre o reclamă pentru prostituţie. Plasat în apropierea unui mozaic şi a unei poteci de piatră, graffiti-ul cu pricina indică o urmă de palmă sub formă de inimă, alături de o urmă de picior şi de un număr. Se crede că acest lucru trebuia să indice apropierea unui bordel, amprenta palmei simbolizând plata.

Vechii romani ciopleau graffiti-uri pe ziduri şi monumente, câteva exemple păstrându-se în Egipt. Erupţia Vezuviului a conservat graffiti-uri în Pompei, printre acestea blesteme în latină, incantaţii magice, declaraţii de dragoste, alfabeturi, slogane politice şi celebre citate literare. Una dintre inscripţii menţionează adresa unei femei pe numele său Novellia Primigenia din Nuceria, o prostituată de o mare frumuseţe, ale cărei servicii erau mult solicitate. Un alt graffiti semnifică un falus alături de textul: 'mansueta tene': "Manevrează cu grijă".

Dezamăgirea în dragoste a fost şi aceasta aşternută pe zidurile antichităţii:

Quisquis amat. veniat. Veneri volo frangere costas
fustibus et lumbos debilitare deae.
Si potest illa mihi tenerum pertundere pectus
quit ego non possim caput illae frangere fuste?

Cine iubeşte pleacă-n iad. Aş vrea să-i rup coastele lui Venus
cu un toiag şi şoldurile să i le îndoi.
Dacă ea îmi poate frânge inima fragilă
de ce să nu-i sparg şi eu ţeasta debilă?
-CIL IV, 1284.

"Românul JOHN", un om care respinge libertatea

Am urmărit secvenţe din expoziţia “Freedom for Lazy People!” a grafferilor Nuclear Fairy (Linda Barkasz), IRLO (Laurenţiu Alexandrescu) şi Omar (Marwan Anbaki), deschisă în galeria de artă a ICR NY, sub conducerea Corinei Şuteu, fragmente administrate cu ură şi tendenţiozitate de către un individ, să-i spunem: "românul JOHN". "De altfel, nume precum “Nuclear Fairy”, “IRLO” şi “Omar” nici pe departe nu sună a fi tradiţionale româneşti." - zice "românul JOHN".

"Românul John", evident, ca orice român verde devine deosebit de agresiv atunci când nu înţelege ceva, iar sistemul său imunitar începe să pulseze, intonând mai întâi panicat iar mai apoi agonic şi urlând: "atac la români şi la ţara românească". Vorba lui Octavian Cotescu, în Buletin de Bucureşti: "număr până la 5 şi respir adânc".

Lipsit de informaţii cu privire la evoluţia culturii, "românul JOHN" se comportă în sălile Galeriei de Artă a ICR NY ca un copil extaziat de incredibila libertate vizuală ce i se oferă, reprimat însă la timp de un individ refulat, care probabil are grijă să îşi repete în fiecare dimineaţă, ca pe tatălnostru: "eu sunt "românul JOHN", am două diplome şi precis aş mai avea vreo nouă dacă aş vrea, sunt mare regizor, am un ochi cinematografic după care s-a inspirat Von Trier când a pus bazele camerei mobile în "Dogma Films" şi pentru România sunt gata să îmi dau şi sufletul, dar să fie la New York". De fapt "românul JOHN" sunt doi: bunul şi geamănul său rău. Bunul exultă "uite un manechin de cârpă cu puţă", geamănul său rău îl reprimă: "cum să îţi permiţi în cultura românească să prezinţi ceva cu puţă?" Se pare însă că doar anumite astfel de organe sunt acceptate de "românul JOHN", cum ar fi organul lui Cătălin Botezatu, căruia îi dedică ulterior un scurt interviu. Exact ca în The Fan, "românul JOHN" aproape că îl siluieşte pe Botezatu să repete: "sunt mândru că sunt român". Mai spuneţi o dată să vă audă românii noştri de aici: sunt mândru că sunt român! După care, Bote aduce un elogiu organului scârbavnic, probabil luat de val: "Românul este potent!" Upsi... Oare "românul JOHN" ştie...

Să revin însă: "românul JOHN" pun pariu că nu a înţeles nimic din titlul expoziţiei "Freedom for Lazy People!" Nu a înţeles că, grafittiul prin excelenţă "free", şi preponderent la periferia urbanului constituie latură importantă a undergoundului grafic. Habar nu are ce anume făcea Basquiat, cum anume era perceput în epocă Dali, Miro sau Picasso. Habar nu are că expoziţia în sine se adresează celor care, din diferite motive, în cazul "românului JOHN" eticheta fiind principalul nu calcă prin periferiile New Yorkului. Habar nu are "românul JOHN" că este un lazy people, cu gusturi care nu îi strică reputaţia.

Că i s-a adus libertatea la nas şi el i-a dat o palmă peste ochi...

Curăţorială de Evenimentul Zilei

Ori de câte ori eşti pe cale să te revolţi, românule că una zici şi alta se înţelege în presă, porneşte de la premiza că nu toţi ziariştii sunt şi competenţi pentru a interpreta cum trebuie spusele tale.

De exemplu îmi amintesc de o anecdotă pe care a trăit-o pe viu Lavrenţie, un bun prieten, pe vremea când visa ca şi mine că un bun universitar este un pilon în lupta împotriva armaghedonnului. Prin urmare, încercând să fie cât mai plastic în exprimare, acesta îi transmite unei studente că ar trebui să vadă lucrurile din perspectivă prin intermediul unei maxime: "Domnişoara, dumneata nu vezi pădurea din cauza copacilor!" şi mare îi fu mirarea dascălului Lavrenţie când studenta izbucneşte în plâns, acuzându-l că a trimis-o la pădure şi că o discriminează. Domnişoara cu pricina, Izabela, fie-i numele în veci pomenit, este astăzi jurnalistă...

ICR New York a dat ieri un comunicat care sună în felul următor:

"Continuând politica sa curatorială de susţinere a artelor vizuale româneşti emergente, ICRNY a invitat la New York trei dintre cei mai activi şi mai provocatori street artişti români: IRLO, Omar şi Nuclear Fairy. "

Ziarele (Evenimentul Zilei), dornice să nu piardă trenul senzaţionalului redau şi ele ştirea, dar aşa cum a înţeles-o jurnalistul în cauză, în speţă Ana Zidărescu:

"Continuând politica sa curăţorială de susţinere a artelor vizuale româneşti emergente, ICRNY a invitat la New York trei dintre cei mai activi şi mai provocatori street artişti români: IRLO, Omar şi Nuclear Fairy. "

Prin urmare, ce s-ar putea înţelege de mai sus? Că se doreşte susţinerea artelor vizuale din România prin curăţarea acestora. În Alba o căsuţă, poţi să-mi spui biluţă/ Urs de pluş, cam jucăuş/ DERO ALB - DALB!

Living next door to Snubby

Avem un nou colocatar, în Australia, iar numele său este Snubby, porecla dată mult mai eclecticticului Snubfin Dolphin (Orcaella heinsohni), specie de delfin descrisă ştiinţific în 2005.

Snubby este considerat înrudit direct cu delfinul Irrawaddy (Oracella brevirostris), cu care seamănă întrucâtva, fiind distins de nasul cârn, de boxeur şi de aripioara dorsală ciudăţică rău şi uşor strâmbă. Se mai distinge de ruda sa mult mai populară prin cele trei culori alternate, în comparaţie cu cele două culori ale lui Flipper. Snubby este localizat în Oceanul Pacific, dincolo de Townsville, unde se consideră că ar coexista circa 200 de indivizi.

Prima atestare a lui Snubby datează din 1948 când a fost descoperit în apele Australiei de Nord, mai precis în Golful Melville un craniu al delfinului cârn, probabil mâncat de aborigeni. Cu toate acestea descoperirea cu pricina a deschis un şir de discuţii de profil abia în 1964. Taxonomic vorbind Snubby şi-a primit numele drept omagiu adus biologului marin, australianului George Heinsohn, membru al Universităţii James Cook.

Această descoperire mă face să cred că nu vor trece mai mult de câteva decenii până ce în pădurile seculare de pe teritoriul Daciei Felix va fi găsit Yeti, un uriaş prietenos, cu zâmbet blând şi răgete de duh. Ave!

ADU-L PE DARWIN ÎNAPOI ÎN ŞCOLI!

SUSŢINE REINTRODUCEREA TEORIEI EVOLUŢIEI ÎN MANUALELE ŞCOLARE!

De Niro cetăţean român, care mănâncă şi acum salam cu soia

Robert de Niro este de astăzi cetăţean român cu reşedinţa pe Str. Eternitate, figura 5. De ce la Iaşi? Ei bine, dacă la început actorul a ales Iaşi-ul ca frondă adusă primarului Vanghelie care i-a condiţionat cetăţenia cu sprijinul acordat în apropiata campanie electorală, de această dată se pare că De Niro este cu mult mai motivat, de când se vehiculează o posibilă relaţie între acesta şi o vânzătoare în etate la una dintre merceriile din Târgu Cucului.

Din declaraţiile sale, actorul îşi va deschide mâine un credit la Fleanco pentru a achiziţiona pentru început o maşină de spălat Intheshit şi un espressor Boşi, din dorinţa de a se simţi cât se poate de acasă. De asemenea se mai vehiculează şi posibilitatea ca zilele care urmează Sergiu Nicolaescu să efectueze o vizită fulger la Iaşi pentru a îl supune pe De Niro la probe de casting, în vederea interpretării rolului Andrei în noua sa producţie. Din surse sigure se pare că aceste demersuri sunt tot rodul insistenţelor primarului Vanghelie, care face tot posibilul să îl facă pe De Niro cetăţean de onoare al sectorului suflete.

O Stea s-a stins

Previziunile mele s-au împlinit, Steaua a pornit cu stângul în Liga, iar aceasta contrar euforiei ce a precedat meciul cu A.S. Roma. Era absolut evident ca acest lucru să se întâmple, mai cu seamă după o campanie de transferuri în care Ciobanul a încercat să scoată din buzunare cât mai puţini bani. Continuă la club aceeaşi infatuare a patronului, şi aceleaşi relaţii primitive între coechipieri, de parcă această echipă nu ar fi ei. Clivajul de la Steaua nu mai poate fi regăsit la nici una dintre echipele care au pretenţii în Ligă, şi nu mă refer în această ecuaţie absolut deloc la Dinamo. Probabil că lupta se va da între Rapid, CFR Cluj, Poli Timişoara şi F.C. Braşov.

Veste de ultimă oră, Steaua se va confrunta în turul III preliminar al Ligii Campionilor cu probabil cea mai bună echipă din fotbalul turc, Galatasaray Istanbul. Din nefericire, sintagma adio, visul frumos s-a spulberat este desuetă, în măsura în care pentru anul acesta Steaua nu a "emis" nici un fel de vis, nici măcar urât, urmare a atitudinii şterse a conducerii. Probabil că eliminarea prematură a Stelei va fi resimţită acut în rândurile suporterilor. Sunt alături de ei, deşi nu sunt stelist. Am fost alături de ei şi după ce au eliminat Rapidul în UEFA, când au fost, după mine la un pas de finală. Sunt şi acum. Mi-aş dori un campionat puternic, cu echipe puternice, dar mai presus de toate, cu echipe conştiente de valoarea lor patrimonială. CFR-ul devine pe zi ce trece o echipă de suflet, Rapidul este deja, la fel Timişoara iar Braşovul vine tare din urmă datorită unei conduceri şi a unui antrenor inimos pentru care am toată stima. Steaua este Becali iar Dinamo este Borcea şi Dinu, în măsura în care Rapidul pe zi ce trece nu mai este Copos.

Păcat de renumele Stelei şi păcat de numeroşii săi fani.