Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

joi, august 26, 2010

Cristina Ologeanu, o jurnalistă care reduce la absurd distanţele cu numai un adverb

Să vă spun un mare secret: în ciuda aparenţelor mele urbane am rămas un tip rural. Aviz răuvoitorilor: asta nu înseamnă nici că îmi put picioarele (mă rog, să spunem că orice opinie are la bază şi o scală a normalităţii - prin urmare dacă mă ţineţi cu bocancii în picioare 2 săptămâni să nu mă acuzaţi că v-am minţit!!!), nici că mă scobesc cu degetul în nas, în public, nici că fac biluţe de muci sau că mă scobesc între picioare. Nimic din toate astea doar că, pentru mine locul în care trăiesc tinde să devină "ombelicul". Buricul pământului. Prin urmare, în Bucureşti eram doctor în cartografierea sectorului 1, puţin 2 şi foarte puţin 3. În rest tabula rasa. Nu am habar nici până acum unde e IMGB, dar cred ca aş putea ajunge acolo, prin tunel, cu metroul. Asta nu înseamnă însă că dacă ar trebui să îi explic cuiva cum să ajungă într-un anumit loc din sectoarele 1-3 aş da indicaţii de genul: lângă Universitate pentru un punct aflat în Primăverii, lângă Guvern, pentru Stadionul Dinamo, sau pentru Circ (totuna) sau lângă Piaţa Obor pentru Aeroportul Otopeni. Pentru astfel de explicaţii aleg întotdeauna familia lui aproape-departe.

Dar să vedeţi de ce vă zic asta. Pentru că mai deunăzi am aflat că Laurette - îmi place la nebunie să îi pronunţ numele aşa cum se scrie "LAURETE" - încă una dintre multele nimeni peste care dăm la tot pasul, a făcut sex cu iubitul lângă Palatul Cotroceni. Adică ce înseamnă lângă? Pe gardul Palatului, pe trotuarul Palatului, în parcul Izvor, pe o bancă sau chiar în incinta Palatului, prin boscheţi. Cristina Ologeanu, această ziaristă pe lângă jurnalism, ne va dezamăgi imaginaţia fierbinte cu următoarele: "în subsolul unei vile de langă Palatul Cotroceni, la doar doi paşi de reşedinţa preşedintelui Traian Băsescu". Eu înţeleg că lumea e mică, dodoloaţă, că aproape că ne suflăm zilnic în ceafă unul altuia, însă să nu generalizăm pentru că mult rău vom trage după noi cu aceasta. Mâine poimâine un înfierbântat mă va denunţa că am râgâit în apartamentul meu şi astfel l-am contaminat pe nu ştiu care preşedinte. Am uitat să vă spun că apartamentul meu este la o distanţă considerabilă de reşedinţa preşedintelui (zeci de kilometri), distanţă aproximabilă prin intermediul adverbului "lângă".

Niciun comentariu:


Pleased to meet you, hope you guess my name...