Tu fă-mă mare! de la Akritura

Iată textul Akriturii, care a dezvoltat leapşa mea: eu sunt mic, tu fă-mă mare". Recunosc, iniţial aş fi vrut să fie "tu fă-mi-o mare" dar ar fi fost de-a dreptul facil. Citiţi ce a ieşit!

« Eu sunt mic, tu fă-mă mare! Şi blond ! Şi aş mai vrea să se vadă un capăt de tatuaj pe piept, că ai loc. Nu, bă, nu în formă dă dragon! Da, litera aia chinezească. Da’ discret, bă, finuţ ! Nu aia, bă ! Ailaltă, care înseamnă prosperitate, d’astea, bani, maşină, vile, femei …. Ei, daca n-ai, pula mea, e buna şi asta ! Bagă ce ai ! Dă-o-n mă-sa, nu contează ce înseamnă. Cine dracu crezi ca stă să citeşte ? Oricum, pare mai de intelectuali, aşa. Aaa, nu, nuuu, în niciun caz nu vreau ochelari. Hai, băi, adică după ce că-s mic, să mai fiu şi chior ? Adică, de fapt, stai, că dacă mă bagi în prim plan ies mai mare. Lasa, bă, ştim şi noi că n-are dioptrii, da’ ochelarii îs ochelari. Aaa, dacă-s de soare, -i bun. Vezi să fie dă firmă. Şi nu prea fumurii. Da, maro, sepia, coropişniţa, de care vrei tu. Da, bă! Aşa, perfect! Auzi, da’ vezi, bă, nu prea blond! Ce dreacu’?? Si fii atent că tre’ sa mai umblăm oleacă şi la cămaşă, ca e guci. Nu e, bă, niciun guci! Te-ai tâmpit ? Normal ca nu e ! Bagi tu acolo în scris la buzunar, să fie ! Finuţ, da să se vadă ! : Guci, băăăăăă, că e scurt şi se vede tot scrisu’. Aşa, bun! Perfect! Eşti merereaş, baiatu’ ! Hai, te pup, sună-mă cînd e gata ! »

Închise telefonul mulţumit, stergându-şi de pe frunte cu dosul palmei o picătură de sudoare. În 41 era cald. Mai mult din cauza aglomeraţiei, că toate babele şi toţi moşii merg la piaţă fix la ora la care se duce el la ştrand. Dar era mulţumit. E bine să lucrezi cu profesionişti, îţi oferă calitate garantat. În staţie au mai urcat două babe şi un înger de bunoacă. Tramvaiul porneşte iar. Păcat ca e aglomerat, altfel ... mda, oricum , tre’ să coboare la prima. Oare bunoaca unde coboară? Dar bine că a rezolvat cu poza.

« Auzi, bă, cînd termini, vezi şi de maşină. Lasă, bă, dintr-o parte nu se cunoaşte ce e. Bemve să fie. Da, bă, sigla, clar ! Fii atent, bă, că pe aia o pun la avatar ! Da, bă, te plătesc, ce pula mea ? Hai, te pup. Mă suni cînd termini, da ?». Îşi bagă la loc telefonul în buzunarul de la blugi şi coboară în staţie. Aştia au anunţat cod galben de ploi în toată ţara. Lasă, dacă e nevoie se duce şi la solar. Bine că a rezolvat cu pozele de feisbuc, ca să-şi faca apariţia ca lumea. Să nu zică nimeni că n-a făcut nimic în ultimii zece ani. Să crape dreacu toţi foştii lui colegi dă ciudă. Si pizdele. Ce, bă, te mai uiţi la efort sau la bani când e vorba de tovarăşi de liceu ? O reuniune de clasă se face, bă, cu nişte cheltuială, ce dreacu !

Traversează strada grăbit şi plin de gânduri.

Tramvaiul pleacă mai departe cu bunoaca înăuntru.

Vreau să fac secs cu un extraterestru şi cu Dan Diaconescu

Ieri, împreună cu Akritura am hotărât să instituim o "bursă de vară", care este un fel de rezidenţă, să îi spunem "blogară". Prin urmare eu îi voi dărui câte un text pentru blogul ei, pe care evident îl voi posta şi aici şi ea va face acelaşi lucru, pe blogul meu. Suntem dispuşi să acceptăm şi pe alţii, dornici să facă acelaşi lucru. Tot ceea ce le cerem acestora este să pună la respectiva postare linkul şi trimiterea în paginile noastre.

Ideea e simplă. Noi dăm o frază şi celălalt trebuie să gândească un scurt text care să înceapă cu aceasta. Mesajul este: ai primit o rezidenţă blogară! Deocamdată iată primul meu text construit în jurul provocării Akriturii, care suna cam aşa: vreau să fac secs cu un extraterestru şi cu Dan Diaconescu!

Vreau să fac secs cu un extraterestru şi cu Dan Diaconescu! - nu îşi dorise nimic mai mult de atât. O clipă nu se gândise Corneluţa că va ajunge să facă secs cu un extraterescu. Nimic din copilăria ei nu prevestea o asemenea ispravă pe care, iată, o înfăptuise, din doi paşi. Mai întâi secsul cu extraterestru fusese pur aleatoriu şi nici nu ar fi ştiut dacă o prietenă, care din acel moment o poreclise "Cordeluţa" nu i-ar fi atras atenţia că nu face bine să se joace prea multă vreme cu tiripliciul. Ei bine, era deja prea târziu, pentru că deşi flasc la început, tiripliciul începuse să se întărească fără precedent. Asta fusese tot. Făcuse însă secs cu tiripliciul, fără să se fi gândit măcar o clipă că acel obiect era eminamente neidentificat şi de natură extraterestră. Aflase de la una, de la alta că de fapt tiripliciul cu pricina nici măcar nu era unul banal, ci tiriplici de bază în rândul celorlalţi, fiind trimis pe pământ din dorinţa de a pregăti apropiata invazie a semenilor săi şi extinderea acestora din ghetouri, şantiere şi gropi de gunoi până în cele mai centrale zone ale oraşelor. Continuase să facă secs cu tiripliciul şi chiar să se obişnuiască cu ideea că fusese minţită de Hollywood atunci când aproape că fusese îndoctrinată că extraterestrul trebuie să fie verde şi să aibă capul mare.

Tiripliciul însă, prin metoda omisiunii îi amintea de noaptea aceea fierbinte, de vară, când făcuse prima dată secs cu însuşi Dan Diaconescu. Era într-adevăr ceva special, care le lăsase pe celelalte fete cu gura căscată să faci secs cu un extraterestru, dar la nivelul performanţei nimic nu se compara cu fierbinţeala pe care i-o indusese Dănuţ. Era ceva..., ceva... ceva cum nu mai pomenise până atunci , fără pic de ruşine, secsul acela redefinea ideea de orgasm. Prin secsul repetat cu extraterestrul Corneluţei i se adâncea acea amintire de neuitat. Îşi repetase de atâtea ori că ar vrea să facă secs şi cu unul şi cu altul încât se trezise la ghişeu că îi comunică vânzătoarei această dorinţă ascunsă. Nu şi-ar fi dat seama poate nici acum, dacă nu i-ar fi vibrat lăuntric, în geanta Louis Futon tiripliciul, pe care, pentru mai multă siguranţă îl purta cu ea zi şi noapte. A realizat stringenţa rezolvării, aşa că seara s-a postat ca proasta la uşa de la OTV în aşteptarea lui Dan Diaconescu, care întârzia să apară. Şi apoi l-a văzut. Ca un înger, coborând din maşina sa de lux şi îndreptându-se încrezător spre Corneluţa, care stătea mai departe ca proasta. I-a întins mâna, prietenos, dar puţin confuz. Nu-şi mai amintea dacă între ei fusese secs sau doar un cico. Atunci Corneluţa i-a strecurat în mână tiripliciul. Surprinzător, omul de televiziune zâmbea. Ei îi zâmbea sufletul. Era fericită, împlinită, chiar dacă nu durase decât câteva zecimi de secundă şi tiripliciul fusese dat cu capul de pereţi de Dan Diaconescu, care zvâcnise cu scârbă mâna dreaptă. Acum ţinea tiripliciul strâns, maternă şi protectoare, promiţându-i să termine împreună ceea ce începuseră cu "domnu Dan".

Era un sentiment unic să te regăseşti în cineva, fie el şi un tiriplici şi să constanţi că de data asta exista cineva pe lume care să te înţeleagă. Îşi satisfăcuse curiozitatea, făcuse concomitent secs cu un extraterestru şi cu Dan Diaconescu şi dacă cineva ar fi observat vreodată că fiul ei are dantura omului de televiziune era hotărâtă să nege cu vehemenţă, aruncând totul în cârca lui Costin Mărculescu. Pentru ea nu mai conta cine era tatăl, important era că îşi legase viaţa de un extraterescu.

Şi avea să afle că atunci când iubesc tiriplicii o fac pe viaţă!