
Dimineaţă, Antena 3 o avea invitată în studio pe o doamnă care ne relatează îndeaproape momentul morţii vedetei: "s-a trezit la 2 noaptea, s-a ridicat din pat de lângă soţul ei şi a băut un pahar cu pesticid". De parcă ar fi povestit cum că, de arşiţă, omul bea un pahar cu apă. Cât de imbecil sună aceasta "reconstituire" a evenimentului! Evenimentul Zilei publică un articolaş în care ni se spun următoarele: "Impresarul artistei, Bebe Mihu, a precizat pentru EVZ că "se vedea că era cu gândul în altă parte". "Aceeaşi privire o mai avea şi pe 30 mai la un spectacol". Bebe Mihu ăsta, dacă este chiar atât de deştept pe cât vrea să pară ar fi făcut bine să o întrebe pe solistă: dragă Mădălina, de ce eşti cu gândul în altă parte? El nu a făcut-o, dar tot cred c ă e bine că s-a prins acum. Să fim serioşi, de câte ori pe zi fiecare dintre noi poate fi surprins "cu gândul în altă parte"? Asta însă nu ne obligă să ne şi sinucidem.
Toate aceste comentarii m-au făcut să mă întreb cum ar reacţiona Mădălina Manole dacă ar putea asista la acest circ dureros de trist? Eu unul cred că şi-ar dori să nu fi făcut gestul de ieri. Pe care, poate nici nu l-a făcut. Oricum, chestia cu sms-ul scris dar netrimis mi se pare o acoperire perfectă pentru cineva care ar fi ajutat-o pe aceasta fie să bea pesticid, fie să se lovească la cap. Apropo de asta cu pesticidul, mai am una. Ziceau ăstia dimineaţă tot la Antena 3 că prietena care i-a cumpărat vedetei pesticid va trăi toată viaţa ei cu o conştiinţă grea. E posibil ca acea individă, care nu făcuse probabil decât un comision minor, de-abia de acum să conştientizeze şi să îşi exagereze vina. Doamne-fereşte să nu intre în vreo depresie şi să se sinucidă şi ea, la supărare. Nu pricep de ce e vina femeii aceleia, dincolo de un detaliu care îmi scapă: avea sau nu Mădălina Manole flori în jurul ei? Dacă nu avea probabil ar fi fost util ca prietena să o întrebe pe Mădălina Manole ce vrea să facă cu pesticidul, măcar aşa, de politeţe. Ar fi culmea acum ca prietenii mei, Reka şi Istvan, cei care mi-au dăruit o minunată vuvuzelă să rămână cu conştiinţa încărcată că mi-au pocnit mie ficaţii şi plămânii suflând la dracia aia cu culorile Franţei pe ea. Şi încă un apropo: Vive la France! Pentru ieri. Şi încă un apropo: ieri, prima oară am crezut că a murit Manolescu. Nu auzisem şi prenumele defunctului...
Una peste alta, Mădălina Manole nu merita o astfel de soartă. Dumnezeu să o odihnească! Mă întreb dacă însă e după el? Mai este oare dumnezeu mai presus de presă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu