Adevărul în cazul Mutu

Aseară în casa familiei Mutu forfotă mare. Numitul AdiMutu, fotbalist ocazional, stând pe canapea, în faţa televizorului, vorbeşte la telefon de mai bine de două ore, nemişcat, singura dovadă a vieţii care încă îi curge prin vine fiind câte un la naiba din când în când. La un moment dat, unul dintre canalele de limbă italiană difuzează un scurt documentar despre viaţa fotbalistului, comentat din studio, ca de obicei în experţi în "mutulogie". Documentarul începe cu intenţia declarată a sportivului de a se lăsa de fotbalul competiţional şi de a-şi începe cariera muzicală alături de trupa Praf în Nas, dispărută de câţiva ani din peisajul muzical românesc. Evident, cineva enunţă şi posibilitatea ca sportivul să fie "lucrat" la nivel ocult de mai marii echipei de fotbal, din dorinţa de a-l lega de glie printr-un şantaj murdar. Este momentul când fotbalistul îşi strigă soţia:

- Consuelo!

Consuelo apare, purtând pe trupul gol un şorţ de bucătărie pătat, în picioare papuci de casă cu muţunache şi în mână un melesteu. Vizibil afectată de noul scandal de familie îl împinge pe Mutu într-o parte, cu dictatoriala comandă:

- Adi, mut-o!

Ca orice soţie model, depunând ceas de ceas eforturi imense pentru a păstra echilibrul familiei, Consuelo nu rezistă mult şi reintră în bucătărie. Revine apoi nervoasă, intră în dormitor, de unde iese purtând pe un umeraş una bucată lenjerie sexy roşie pe care o aruncă peste fotbalistul care dintr-o dată începe să se fâstâcească.

- Am înţeles-o che ai folosit de la mine sibutraminna con care eu slabesca, săpunno, geldeduşo, prosopinno, dar de ce mi-ai purtat şi chiloţţi şi sutieno, finocchio?

Dintr-o dată sportivul este deconspirat. Nu era suficient că fusese depistat pozitiv, că risca o suspendare pe patru ani sau că este posibil să nu poată să plătească datoria către Chelsea, acum cutia Pandorei se deschisese. Spera ca Consuela să nu fi observat, numai că acum nici acest lucru nu mai constituia un secret. Era categoric mult mai bine să îl fi bănuit că ar înşela-o cu diverse femei pasagere, cum făcea Consuelo de obicei, decât să îl deconspire ca travestit.

Şi totuşi, toate acestea aveau să treacă şi undeva, la capătul tunelului o luminiţă începuse să licărească timid. Dacă altfel nu putea să scape din chingile fotbalului, mult prea mercantil şi inuman, după propriile-i păreri, pentru a se dedica în exclusivitate artei şi muzicii pentru care apăruse pe lume, atunci era bine şi aşa. Pentru alţi sportivi patru ani de suspendare reprezentau un supliciu, o moarte lentă, pentru el nu.

Pentru el nu, pentru că îl aşteaptă o carieră muzicală de succes alături de Praf în Nas.